Dubrovnikul insorit

TIPĂREȘTE

Inca de la precedentul review despre Grand Hotel Park pe care va sfatuiam sa nu-l ocoliti, (vezi impresii) am spus ca aceasta excursie este de neuitat. Daca ar fi sa punctez numai ca anul asta de Paste a plouat in tot sud-estul Europei dar mai abitir in Croatia si Muntenegru, ar fi suficient ca aceasta excursie sa-mi ramana in amintire. Din sase zile a plouat patru, una si jumatate a fost innorat si una jumatate timp frumos. E de prisos sa spun ca am ratat fiordul Kotor din auza ca plafonul de nori fiind coborat nu am putut admira inaltimile de aproape 2000m reflectate in apele Adriaticei. Cetatea Dubrovnikului am vizitat-o de doua ori: prima data pe ploaie, zgribuliti de frig si batuti de vant- e suficient sa vedeti cateva poze si va lamuriti- dar si intr-o zi poleita de razele soarelui in care l-am putut vedea in toata splendoarea sa. G. b. Shaw a fost atat de incantat de locuri, incat a spus” Cei ce cauta paradisul pe pamant ar trebui sa vina la Dubrovnik” si “Dumnezeu a vrut sa-si incununeze opera si in ultima zi, a creat Croatia cu insulele, suflul marii si oamenii ei” Am uitat si de frig si de ploaia primelor zile si ne-am incantat ochii si sufletul cu frumusetea, armonia si perfectiunea cetatii Raguzei (Dubrovnikul de azi). Istoria cetatii coboara in sec VI cand colonisti refugiati italieni au fondat orasul pe o insula greu de atacat despartita de continent printr-un canal. In apropierea ei dincolo de stramtoare si la marginea padurii, migratori slavi din tribul croat, au fondat orasul Dubrava. Cu timpul acestia au umplut stramtoarea cu pamant, in dreptul actualei strazi Stradun, astfel incat cele doua orase, cel de la poalele muntilor si cel de pe fosta insula s-au unit in sec. XII. Republica Raguza a fost in Evul Mediu principala rivala a Venetiei atat din punct de vedere economic cat si cultural. Statul Raguza era reprezentat diplomatic de un rector (cneaz) care locuia timp de o luna in palatul care-i poarta numele. In acest timp nu avea voie sa paraseasca resedinta sau sa-si vada familia pentru a nu fi influentat in deciziile sale de politica externa. Legile erau date de doua Camere, din care Marele Consiliu format din aristocrati de peste 40 de ani era de fapt guvernul orasului. Insula crestina inconjurata de islamisti, Raguza a fost cetatea in care s-au organizat si din care au pornit toate cruciadele. In sec. XV si XVI a avut o mare dezvoltare comerciala si culturala. Zidurile sale de aparare (Gradke zidine) care n-au putut fi cucerite niciodata au o lungime de aproape doi km si au fost construite in sec. XIV. Datorita zidurilor sale inalte de pana la 25 m. si 6 m. grosime, a faptului ca nu avea decat patru porti de legatura cu uscatul din care au ramas doua ( portile Pile si Ploce) si a fost prevazuta cu patru fortarete de aparare, cetatea nu a putut fi cucerita de turci, venetieni, unguri si nu a putut fi atacata de pirati. Statul a avut o politica diplomatica de exceptie, acceptand protectoratul marilor puteri care, in schimbul unor sume modice nu se bagau in politica comerciala a orasului. Ca sa exemplific dezvoltarea civilizatiei mentionez ca in sec XIV a fost initiate o prima carantina in Europa pentru boli contagioase, in 1317 a fost deschisa prima farmacie cu remedii chimice si naturale (inca functionala) dar si cu potiuni otravitoare, a aparut primul orfelinat si a fost primul stat din lume care a recunoscut independenta SUA. In desele asedii la care a fost supusa, cetatea era aprovizionata cu alimente pe mare si cu apa dulce din fantana lui Onofrio. Dupa cutremurul devastator din 1667 in care au fost distruse cladiri si palate dar zidurile nu s-au clintit, cetatea a intrat in declin astfel incat in 1808 isi deschide portile in fata armatei napoleoniane. Ulterior a trecut in dominatia imperiului austro-ungar pana in 1918. Tito inglobeaza Croatia in Jugoslavia intr-un stat artificial format din Serbia, Bosnia, Hertegovina, Muntenegru si Slovenia nesocotind diferentele etnice si religioase. Printr-un referendum majoritar, in 1991 croatii si-au declarat independenta fata de Jugoslavia iar Franjo Tudman a fost ales primul presedinte al Croatiei libere. Sarbii, muntenegrenii si jugoslavii au declansat un razboi sangeros impotriva croatilor. In toamna anului1991 cei 50000 locuitori ai Dubrovnikului au fost sechestrati intre zidurile cetatii timp de 80 de zile iar bombardamentele de pe apa, aer si uscat au incendiat si distrus multe monumente medievale. Am fotografiat un baner expus langa poarta Pile in care sunt marcate cladirile atinse de bombe, cele incendiate cat si obuzele explodate pe caldaram. Atunci au fost distruse sute de acoperisuri portocalii, numite “ a cincea fatada” a orasului dar printr-un efort extraordinar, renascand ca pasarea Phoenix din cenusa, acestea au fost destul de repede refacute. Privitorul observa cum o mica parte a acoperisurilor sunt vechi avand culoarea portocalie patinata de vreme iar cea mai mare parte sunt noi; deasemeni au ramas in ziduri sute de urme de gloante iar pe strazile laterale ca remember, cateva case nereconstruite. Croatii sunt oameni liberi, demni, animati de un puternic sentiment national. Inscriptia de deasupra turnului Lovrijenac"Non bene pro toto libertas venditur auro" (Libertatea nu ar trebui vanduta nici macar la pretul aurului) a fost valabila in toata istoria zbuciumata a acestui oras-cetate. Din fericire marile monumente medievale Catedrala Franciscana, vechea farmacie, fantana lui Onofrei, Palatul rectorilor, Palatul Sponza, Catedrala dominicana a orasului, coloana lui Orlando, Turnul cu ceas au scapat neatinse. Autobuzul ne-a oprit in piata Brsalje dinafara cetatii in fata luxuosului restaurant Atlas Club Nautika de pe terasa caruia se deschide o priveliste splendida asupra marii, zidurilor cetatii si a fortului Lovrijenac care este situat inafara incintei cetatii. Traversand un pod mobil si urcand o scara de piatra am patruns in cetate prin poarta Pila deasupra careia este sculptat chipul sfantului Blasiu declarat in 972 patron si ocrotitor al Raguzei. Tot de aici se pot escalada zidurile cetatii, cu o taxa de 50 kune. (cca 7 eu), primul turn impunator fiind fortul Minceta. De notat ca moneda locala Kuna inseamna nevastuica pentru ca blana acestei micute pradatoare masura valoarea schimburilor comerciale cu venetienii. “ Greu, doamna, greu” m-a linistit un coechpier care urcase pe ziduri. Am intrat pe artera principala a orasului lunga numai de 300 m numita Stradun sau Plata cuprinsa intre doua piete: Poljana Paska Miliceva la intrare si Luza sau piata logiilor la capatul dinspre poarta Ploce. Sub aceasta strada pietruita se afla canalul care despartea cele doua orase istorice iar dealungul ei sunt palate, biserici si monumente istorice construite in sec. XIV-XV. Primul obiectiv intlnit la intrarea in cetate este fantana lui Onofrei (1438), o constructie masiva poligonala din care prin 16 capete curge o apa rece si pura adusa de la 12 km departare. Fantana a reprezentat sursa de apa a localnicilor in timpul asediilor si din care si azi beau turistii. In spatele acesteia se afla orfelinatul, unul din cele mai vechi din Europa si biserica Sf. Spas cu o fatada gotica impresionanta. In partea stanga a fantanii lui Onofrio se afla complexul franciscan constituit din manastirea construita intre anii 1300 si 1500, cea mai veche farmacie din Europa din 1317 si muzeul manastirii care contine manuscrise, ustensile farmaceutice, retete, etc. Am mers mai departe pe Stradun admirand palatele care au apartinut unor familii nobiliare. In Dubrovnik erau interzise casatoriile a doi tineri din clase sociale diferite. Cladirile, construite in stil baroc au fost reconstruite dupa cutrenurul din 1667 care a devastat cea mai mare parte din oras omorand 5000 de oameni. Am mers pana la Luza sau piata Logiei in care troneaza palatul Sponza, Turnul cu clopot, biserica Sf. Blasio si statuia lui Orlando. Palatul Sponza a fost construit in anul 1312 in stilul baroc Venetian, imitand la mai mici dimensiuni palatul dogilor. A fost mistuit de un incendiu in anul 1700, refacut, azi adapostind arhivele nationale. Turnul cu clopot inalt de 31 m, a fost construit in anul 1444 si refacut identic la inceputul secolului trecut. Acoperite de patina verde a vremii, doua statui de bronz bat in clopotul turnului marcand orele; la interval de trei minute, pentru cei care n-au auzit, clopotul bate din nou. La orele 12 un stol de porumbei parasesc acoperisurile invecinate si cauta pe caldaramul pietei mancarea adusa de un slujbas al primariei. La schimbarea orei de vara, pentru cateva zile porumbeii sunt derutati dar apoi isi reiau obiceiul. Biserica Sv. Vlaho (sf. Blasio) domina piata Luz si arata privitorului splendidele ornamente gotice. Deasemeni si aceasta biserica a fost distrusa de incendiul din 1706 si reconstruita in intregime mai tarziu. In interior exista o statuie de argint a sfantului realizata in sec. XV. In mana, acesta tine o macheta a orasului asa cum arata el inaintea marelui cutremur. Coloana eroului Orlando este un simbol al orasului. Acesta, conform traditiei a invins un pirat sarazin care a asediat orasul. Un amanunt interesant: lungimea antebratului lui Orlando este de 51.2 cm si a devenit unitatea de masura oficiala sub denumirea de “bratul raguzian “. Prin negustorii albanezi aceasta unitate de masura a ajuns si in magazinele noastre de panzeturi sub denumirea de cot si a fost intrebuintata pana in preajma celui de al doilea razboi mondial. O alta curiozitate e ca croatilor li se datoreaza purtarea cravatei. Trupele franceze care au venit in Dubrovnik dupa anul 1800 au observat la gatul barbatilor o fasie de matase cu o legatura ciudata pe care au numit-o “cravate”. Placandu-le iaccesoriul l-au importat imediat in Franta. La sud, inafara Platei se gaseste Knezev dvor (palatul rectorilor), cea mai importanta cladire din oras. A fost construit de acelas architect Onofrio in 1435 si in epoca rectoratului adapostea ceremoniile si festivitatile aristocratiei. Din pacate in el era adaposita pulberaria orasului asa incat, nici la 30 de ani de la constructie, aceasta a explodat distrugand palatul. Acesta s-a reconstruit dar a fost distrus din nou de cutremurul din 1667 si iar refacut. Astazi in palatul de o arhitectura deosebita asemanatoare palatului dogilor din Venetia, se afla muzeul orasului care expune piese de mobilier, tablouri, monede si documente din istoria orasului. O pata de culoare o aduce Piata de legume Gonduliceva amplasata la dreapta palatului rectorilor pe locul in care cutremurul din 1667 a distrus cateva cladiri. Este o piata animata chiar si pe ploaie; aici se vand fructe, legume, peste, fructe de mare. Piata este dominata de statuia in bronz a poetului national Gondulic. Velika Gospa sau catedrala dominicana a orasului consacrata Fecioarei Maria a fost construita dupa cutremurul devastator. Sapaturile arheologice au aratat existenta a inca doua locasuri din care primul construit in epoca bizantina. Aspectul exterior este de fortificatie solida cu o cupola grandioasa. Interiorul este baroc continand coloane de marmura si operele unor mari pictori printre care Titian cu Buna Vestire. Portul vechi este situat in spatele catedralei, accesul facandu-se printr-o poarta de piatra. Prin el se realiza intregul comert al Ragusei asa ca pentru a fi aparat de pirati, raguzienii au construit doua forturi impresionante in care astazi se afla Muzeul marinei si Acvariumul. Portul vechi prezinta o imagine colorata datorita numeroaselor vase de agrement acostate la tarm.

Dupa amiaza ar mai fi trebuit sa vizitam insula Locrum dar plouand, lumea a renuntat si ghizii n-au insistat. In aceasta insula a naufragiat Richard Inima de Leu. Este nelocuita, are vegetatie mediteraniana si in mijlocul ei pe deal sunt ruinele unei manastiri benedictine din sec. XV si a unui fort regal edificat de francezi sub Napoleon. Costul unei traversari cu barca e de 50 kune. Am mancat de pranz intr-o locanta de nivel mediu din afara cetatii, doua portii sanatoase de peste cu legume, o bere locala, o apa minerala si doua cafele costand 350 kune, cca 50 eu, foarte scump. Deasemeni in magazinele obisnuite sau de firma de pe strada paralela sau stradutele laterale cu trepte, marfurile aveau preturi cu 50%-100% mai mari decat la noi.

Chiar daca in aceasta excursie de sase zile mai mult ne-a plouat iar celelalte obiective cu exceptia splendidei insule Korkula a lui Marco Polo, a orasului Ston cu zidul chinezesc in miniatura si a bisericii de pe stanca in insula artificiala din golful Kotor au fost destul de compromise, vizita Dubrovnikului intr-o zi insorita a fost un dar pretios pe care nu-l voi uita niciodata.

---

VIZUALIZĂRI: 5390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI