Florenta/Firenze - Perla Toscanei

TIPĂREȘTE

23 mai 2017.

Florenta sau Firenze, capitala regiunii Toscana, fost centru al comertului si finantelor europene medievale, locul de nastere al Renasterii. Multi istorici au denumit orasul drept, Atena Evului Mediu”. Istoria florentina este dominata de puternicele si influentele familii Medicis, Pitti, Pazzi si Strozzi, iar dialectul florentin formeaza baza standard a limbii italiene datorita prestigiului capodoperelor lui Dante Aligheri, Francesco Petrarca Giovanni Boccaccio, Niccollo Macchiavelli si Francesco Guicciardini. La Florenta au trait si creat mari maestri ai Renasterii: Donatello, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Giambologna, Ghiberti, Bruneleschi, Masaccio, Uccello, Filippino Lippi, Arnolfo di Cambio, Ammannati, Benvenuto Cellini.

O vizita in Florenta nu se face intr-o singura zi. In cazul de fata am avut la dispozitie doar 9 ore. Pe fuga ! Cu toate acestea am ramas fascinat la cele vazute pe viu nu doar la televizor. Trebuie revenit in acest oras superb pentru a-l explora pe indelete, sa-i descoperi frumusetea si misterele.

Imediat dupa micul dejun intregul grup s-a deplasat la statia autobuzului 22 de pe Via Lippi e Macia din apropierea Albergo AutoPark Hotel. Avem noroc ca este capat de linie si mijlocul de transport vine gol. In aproximativ 40 de minute din cauza traficului ingreunat ajungem in centrul istoric chiar langa Chiesa di Santa Maria Maggiore. De aici incepem turul pietonal.

Parcurgem trei stradute aglomerate de turisti si punem piciorul in Piazza San Giovanni. Este denumita astfel dupa Baptisteriu, de fapt, o continuare la vest de Piazza del Duomo. A fost amenajata in secolul al XIX-lea, cand o parte a Palatului Arhiepiscopal este demolata pentru a oferi spatiu pentru vederea asupra Baptisteriului si pentru a se alatura strazilor adiacente Via de Marteli in linie dreapta cu Via Roma. In forma de patrat adaposteste urmatoarele cladiri: Palatul Arhiepiscopal, Torre Marignolli, Opera di San Giovanni, Loggia del Bigallo si Baptisteriul San Giovanni.

BAPTISTERIUL SAN GIOVANNI este cel mai vechi edificiu din Florenta si a fost ridicat pe locul unei necropole paleocrestine. In fundatiile sale s-au descoperit ramasitele unei antice constructii din vremea romanilor. Arhitectura edificiului este de tip romano-florentina. de forma octogonala, acoperit cu marmura policroma. In acele timpuri arhitectura de tip romano-florentina se deosebea de arhitectura celorlalte epoci prin regularitatea sa geometrica. S-a spus ca Baptisteriul este grauntele de aur cazut in centrul orasului”, de la care avea sa se dezvolte intreaga arta florentina. Portile dinspre est, situate cu fata spre Dom, acelea pe care Michelangelo le-a numit ,,Portile Paradisului” sunt opera lui Lorenzo Ghiberti, care le-a realizat pe parcursul a 37 de ani, 1425 - 1462, capodopera in care artistul a dat intreaga masura a geniului sau, bogatia imaginatiei sale, eleganta compozitiei, desavarsita stapanire a tehnicii celei mai de seama, exceptionalele insusiri ale unui artist incomparabil.

L-am admirat indelung pe exterior, Baptisteriul, dar n-avem timp de prea multe comentarii deoarece ne trezim in zona vecina, Piazza del Duomo. Unul din cele mai vizitate locuri din Italia si din lume. Adevarat ! Abia ai loc sa te misti. Piata incorporeaza cladirile din vecinatate, San Giovanni, alaturi de Catedrala Santa Maria del Fiore si Campanilul lui Giotto, Museo dell Opera del Duomo, Palazzo Strozzi, Museo Torrini, Palazzo dei Canonici. Evident cel mai important edificiu din zona ramane CATEDRALA SANTA MARIA DEL FIORE sau DOMUL. Proiectata pentru a fi cea mai mare catedrala din lume, edificiul este astazi depasita ca dimensiuni de Catedrala San Pietro de la Vatican si de Catedrala Saint Paul din Londra. A fost proiectata de Arnolfo di Cambio in 1296, la dorinta florentinilor de a avea un lacas de rugaciune mai frumos decat cele din Pisa si Siena, cetati rivale, fiind ridicata pe ruinele unei biserici mai vechi, Santa Reparata. La finalizare era cea mai mare catedrala din Europa acelei epoci. Remarcabila pentru Domul de 42 m si fatada cu peretii acoperiti cu marmura de Carrara, Prato, Siena si Lavenza, un amestec inspirat de nuante si culori. Numele Catedralei se traduce prin ,,Sfanta Maria a Floarei”. Se refera la floarea de crin, simbolul Florentei sau la vechiul nume al orasului, Fiorenza. Pe de alta parte, un document din secolul al XV-lea sustine ca floarea se referea la Hristos.

Dimensiunile Catedralei sunt imense: lungime de aproximativ 160 m, latimea de 38 m si de 90 m in dreptul bratelor. Inaltimea arcelor din absidele laterale este de 23 m. Inaltimea Cupolei lui Bruneleschi pana in dreptul ferestrelor Domului este de 90 m. Cele 44 de ferestre cu vitralii sunt cele mai mari de acest fel din Italia secolelor al XIV-lea si al XV-lea si infatiseaza sfinti din Vechiul si Noul Testament. Sunt lucrari ale celor mai mari artisti ai timpului: Donatello, Ghiberti, Paolo Uccello si Andrea del Castagno.

Catedrala a fost sfintita de Papa Eugen al IV-lea la 25 martie 1436. In decursul intregii sale istorii, Catedrala a fost sediul Consiliului din Florenta (1439), a auzit predicile lui Girolamo Savanarola (1452 - 1498) si a fost martora tacuta la asasinarea lui Giuliano de Medici la 26 aprilie 1478. Cu noua ani mai inainte, 1469, la varsta de 20 de ani, Lorenzo de Medici isi asuma rolul de lider al orasului-stat dupa moartea tatalui sau, Piero Cosimo de Medici. Cu toate ca Florenta a inflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus ca un despot si cetatenii au avut parte de putina libertate politica. Acest lucru a provocat mania familiilor rivale Pitti, Pazzi si Strozzi, dusmani inversunati ai Medicilor. La 26 aprilie 1478, Duminica Invierii Mantuitorului, intr-un incident ramas in istorie de ,,Conspiratia Pazzi”, un grup de conspiratori, care includea membrii din familia Pazzi, sustinuti de arhiepiscopul din Pisa si de Papa Sixtus al IV-lea, i-au atacat pe Lorenzo si pe fratele sau Giuliano, in plina Catedrala. In urma luptelor, Giuliano este ucis, iar Lorenzo a scapat doar cu o rana. Conspiratia a atras represalii brutale prin executarea tuturor membrilor care au fost implicati. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor, pe care le-a putut gasi, l-a excomunicat pe Lorenzo si intreg Consiliu al orasului si, in cele din urma, a pus Florenta sub interdictie. Cand aceste masuri au avut un efect redus, Papa Sixtus al IV-lea a format o alianta militara cu regele Ferdinand I din Napoli, numindu-l pe fiul sau, Alfonso, duce de Calabria, sa conduca o invazie impotriva Republicii Florentine. Lorenzo a calatorit singur la Napoli, unde a reusit sa negocieze o pace onorabila cu Ferdinand.

Locuri incarcate de istorie. Mai departe facem pasi prin Piazza del Capitolo, un mic patrat langa Piazza del Duomo, situat in umbra Cupolei lui Bruneleschi, si Piazza Sant Elisabeta unde, in Via Santa Margherita, se afla o cladire veche care adaposteste un muzeu cu trei etaje. Este vorba despre Casa Dante. Dovezi si documente arata viata si opera marelui poet renascentist. Muzeul este localizat tocmai in locul in care, conform dovezilor documentare, se afla proprietatea familiei Aligheri. Ne-am oprit aici doar pentru cateva minute, ca sa ascultam explicatiile ghidului in timp ce facem fotografii. Apoi pornim pe Via Dante Aligheri si alte cateva stradute inguste pana in Piazza Santa Croce.

PIAZZA SANTA CROCE este localizata intre Piazza Signoriei si Biblioteca Nationala Centrala. Reprezinta un obiectiv principal din centrul istoric al orasului datorita edificiilor din piata: Palazzo Cocchi Serristori, Palazzo dell Antella si Basilica Santa Croce.

BASILICA SANTA CROCE (pret bilet intrare: 6 euro/persoana). Situata in partea de sud a pietei. Construita in stil gotic era biserica Ordinului Franciscanilor. Planul arhitectural apartine lui Arnolfo di Cambio, arhitectul care a cladit Palazzo Signoriei si Catedrala Santa Maria del Fiore. Fatada este recenta, refacuta in 1863, de asemenea si turnul (1865) care imita stilul gotic. De indata ce a fost inaugurata aceasta frumoasa biserica membrii celor mai de seama familii florentine au cerut sa fie inmormantati aici, astfel ca era si Pantheonul Florentei. In interior basilica are 16 capele, multe dintre ele decorate cu fresce de Giotto si elevii din scoala sa. Tarziu basilica a devenit chiar Pantheon national. Se poate oberva alaturi de coloanele inalte si balcoanele de sus, intre Altarul inalt cu Crucifixul imens si Contrafatada, numeroase cripte care adapostesc ramasitele celor mai ilustre personalitati florentine si din peninsula, cum ar fi: Vittorio Alfieri, Gioacchimo Rossini, Lorenzo Ghiberti, Pier Antonio Micheli, Lorenzo Bartolini, Galileo Galilei, Bartolomeo Cristofori, Giovanni Gentile, Michelangelo Buonaroti, Niccollo Machiavelli.

Foarte aproape de Pantheonul Florentei descoperim PIAZZA SIGNORIEI extrem de impunatoare si de o solemna frumusete datorita Palazzo Signoriei (Palazzo Comunale), sediul Primariei (Municipio), si vestita Loggia dei Lanzi, cu vechile ei constructii medievale, cu fantana si toate acele statui si monumente care formeaza un ansamblu ce impresioneaza prin forta si maretia lui neasemuita. In aceasta piata s-au desfasurat, de-a lungul secolelor, toate evenimentele de seama ale Florentei, intreaga viata a societatii florentine, cu zilele ei de glorie, cu marile serbari si festivitati, dar si cu zilele de razmerite, de lupte intensive, cu comploturi si asasinate puse la cale de violente revendicari sau crunte razbunari.

In partea stanga din piata vedem statuia ecvestra a lui Cosimo di Giovanni de Medicis (1389 - 1464), considerat ,,parintele patriei”, opera a sculptorului Giambologna, si statuia zeului, Neptun”, realizata de Bartolomeo Ammannati intre anii 1563 - 1575. Cum se poate vedea si din fotografia atasata la articol statuia lui ,,Neptun” era inconjurata de schele fiind in reconditionare. In fata la Palazzo Signoriei, deasupra treptelor, troneaza celebrul ,,Marzocco”, leul sezand, sculptura de Donatello, o copie a aceluia din Palazzo Borgello. N-am vazut-o cum trebuie deoarece era inconjurata de schele, la fel ca ,,Neptun”. Interperiile vremii isi spun cuvantul. Intrarea la palat este impodobita cu un complex statuar din care fac parte ,,Iudita si Onofren” de Donatello, ,,David” de Michelangelo si ,,Hercule si Caccus” a lui Bacio Bandinelli. Evident toate sunt niste copii.

La dreapta pietei sub arcadele Loggiei dei Lanzi suntem intampinati de splendide sculpturi florentine din secolul al XVI-lea. Sunt copii, dar nu faci diferenta cu originalul. Printre acestea din urma sub arcada stanga troneaza vestitul ,,Perseu”, capodopera lui Benvenuto Cellini din 1553, si ,,Sacrificiul Polixeniei” de Pio Fedi, ambele incadrate de ,,Leii Medicis”. Sub arcada din dreapta avem ,,Rapirea sabinelor” si ,,Hercule si Centaurul” ambele creatii ale lui Giambologna.

Cu toate ca n-a fost inclus in programul de vizitare, Palazzo Vecchio, opera lui Arnolfo di Cambio, m-a impresionat la vedere prin severa lui infatisare de masiva fortareata medievala. Am aflat ca numele de ,,Vecchio” l-a capatat in 1550 de cand Cosimo I Medicis l-a parasit, mutandu-si resedinta in Palazzo Pitti.

Piazza Signoriei a marcat sfarsitul turului in grup. De aici incolo fiecare era pe cont propriu. Ghidul ne-a comunicat ca ne vedem la hotel ceea ce insemna ca fiecare vom ajunge la Albergo AutoPark cu taxiul sau autobuzul 22. Pana atunci urma sa bifam optional unele din urmatoarele obiective: Galeriile Uffizi, Ponte Vecchio, Palazzo Pitti si Gradinile Boboli, Basilica San Lorenzo si Capelele Medicis. ,,Pai, timp sa ai pentru toate”, am gandit cu voce tare.

Galeriile Uffizi erau inchise publicului pentru vizitare deoarece era zi de luni. Se acceptau grupurile VIP sau cele cu aprobare speciala. Toate cu programare prealabila. No problem ! In nici un caz nu poti sa vezi totul in doua sau trei ore. Am plecat pe Piazzale degli Uffizi catre Via Lungarno degli Archibusieri, pe malul raului Arno, insotit de doi amici. Piazzale degli Uffizzi este obiectivul adiacent intre Piazza Signoriei si raul Arno. Reprezinta unul dintre cele mai importante muzee italiene si cel mai vizitat. Detine cea mai mare pinacoteca renascentista. Cum a fost fondat ? Dupa moartea lui Gian Gastone de Medicis in 1737, fara urmasi, marile puteri ale vremii - Austria, Franta si Spania cedeaza Marele Ducat al Toscanei in stapanirea lui Ferdinand al II-lea de Lorena care se casatoreste cu Ana Maria Luiza, ultimul descendent al Medicilor. Aceasta face un act de o rara noblete si doneaza Florentei intregul patrimoniu artistic strans vreme de trei secole si jumatate de gloriosii ei strabuni, cu conditia sa nu fie instrainat, ci sa fie pastrat nestirbit pentru impodobirea orasului, pentru folosinta publicului iubitor de arta si pentru a atrage pe vizitatorii straini. Ei vin necontenit sa-i admire capodoperele, preaslavind-o, considerand-o inima spirituala a Italiei.

Cu toate ca n-am avut norocul sa vizitez galeriile m-am multumit cu partea exterioara. Mai precis cu salba de statuete care impodobesc fatadele la stanga si la dreapta. Statuetele infatiseaza mari personalitati ale perioadei Renascentiste, oameni care s-au nascut in Florenta sau au inchinat talentul lor acestui oras. Am surprins cu camera foto pe Giotto, Leon Battista Alberti, Benvenuto Cellini, Guido Aretinus, Accorso di Bagnolo, Antonio Pierozzi, Francesco, Petrarca, Andrea Cesalpino, Paolo Mascagni, Leonardo da Vinci, Giovanni Boccacio, Niccolo Machiavelli, Francesco Redi, Michelangelo, Guicciardini, Amerigo Vespucci, Pier Antonio Migheli, Pier Capponi, Lorenzo de Medicis, Cosimo di Giovanni de Medicis, Dante Alighri, Donatello, Galileo Galilei.

Iesind din Piazzale degli Uffizi traversam Via Lungarno degli Archibusieri si suntem pe malul drept al raului Arno. Intorc capul la dreapta si zaresc o constructie admirata pana atunci doar in filme sau documentarele despre turism: PONTE VEECCHIO. Nu zabovesc mult si ma indrept catre el. Un pas, doi, trei si patrund pe unul dintre cele mai speciale locuri din Florenta cu noianul sau de magazine si cladiri. De-a lungul secolelor a supravietuit mai multor inundatii (cea mai grava a avut loc in 1966) si distrugeri provocate de razboaie si conflicte sociale. Este posibil ca inca din vremea etruscilor sa fi existat un pod in acest loc, cel mai stramt de pe cursul raului Arno. In timpul perioadei romane realiza legatura cu Via Cassia, un drum de importanta vitala care lega Roma de principalele orase din nord. Podul actual a fost construit in 1345, cand si-a primit si numele, ,,Ponte Vecchio (Vechi) ”, nume dat pentru a-l deosebi de ,,Ponte alla Carraia” cunoscut pe atunci drept ,,Ponte Nuovo (Nou) ”.

Magazinele au aparut inca din timpul primului pod, in secolul al XIII-lea, majoritatea apartinand negustorilor de peste si macelarilor atrasi de faptul ca puteau deversa gunoaiele in rau, mai apoi s-au instalat tabacarii, care spalau pieile in apele raului inainte de a le tabaci. In 1593 marele duce Ferdinand I de Toscana a interzis, obiceiurile marsave ale comerciantilor” instaland in locul lor atelierele a 50 de bijutieri si aurari, ai caror urmasi conduc si astazi afacerile de familie.

La mijlocul podului, cu spatele la ,,Ponte Santa Trinita”, se afla bustul lui Benvenuto Cellini. Multi turisti se opresc pentru fotografii ceea ce creeaza mici busculade. Reusesc sa fac o fotografie si trec mai departe pe malul opus.

Intre Ponte Vecchio si Piazza Pitti strabatem Piazza Santa Felicita care adaposteste biserica cu acelasi nume, probabil cea mai veche din Florenta dupa San Lorenzo. La Piazza Pitti din cartierul Oltrarno ajungem la ora 16:30. Prea tarziu pentru a vizita Palazzo Pitti si Gradinile Boboli (programul se incheie la 17:00). Asa ca sunt multumit sa admir fatada palatului si fac un tur al pietei fara deranjul mijloacelor auto deoarece aceasta a fost pietonalizata in 2011.

Ne intoarcem catre Piazza Santa Felicita si Ponte Vecchio, dar schimbam traseul si ne deplasam pe Via Lungarno Torrigiani, de-a lungul raului Arno, catre ,,Ponte alle Grazie”. Impreuna cu cei doi amici ma odihnesc pentru putin timp la ,,Terzo Giardino” si admir malul opus de unde am venit. Cu bateriile incarcate, hidratati suficient, revenim la Ponte Vecchio pe care-l traversam fara sa ne mai oprim. Strabatem Via Por Santa Maria pana la Piazza di Santo Stefano unde se afla o bisericuta romano-catolica folosita in prezent ca Auditorium (sala de concerte). Click la camera foto si, la pas, mai departe pe Via Vacchericcia pana in Piazza Signoriei.

Nu mai zabovim si mergem in Piazza della Republica, un loc care marcheaza fostul forum roman. Un patrat mare de aproximativ 75 m pana la 100 m, cel mai cunoscut rezultat al erei ,,Restaurarii”, cand urbanizarea orasului a fost redefinita in urma instalarii capitalei Regatului Italiei la Florenta (1865 - 1871). Astazi piata este teatrul artistilor de strada si spectacole improvizate care au loc mai ales la apus. Locul este impanzit de cele mai renumite cafenele din oras.

Pe drumul de intoarcere catre statia de autobuz trecem prin Piazza San Lorenzo unde vedem basilica ce poarta acelasi nume si considerata cea mai veche din oras, Capelele Medicis (11 euro biletul de vizitare: inchise la acea ora) si monumentul lui Giovanni delle Bande Nere (1498 - 1526), pe numele adevarat Ludovico de Medici, un condotier florentin.

Gata! Periplul florentin s-a incheiat aici. Ajungem repede in statia autobuzului de langa Chiesa di Santa Maria Maggiore si nu avem mult de asteptat pana vine acesta. Vom suporta cu stoicism aglomeratia pana la destinatie.

In concluzie sunt multumit de cele vazute, dar reafirm din nou: Florenta nu poti s-o vizitezi in cateva ore. Trebuie cateva zile, o luna sau o viata. Nu stiu ! Poate ajung aici, in acest loc incarcat de istorie, cu alta ocazie.

Sanatate la toata lumea si sa speram ca vin vremuri mai sigure pentru vacante frumoase !

---

VIZUALIZĂRI: 1832 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI