Ponte Vechio, Florența

TIPĂREȘTE

De câte ori am pus piciorul în Florența, de fiecare dată am trecut și Ponte Vechio. Aflat la mică distanță de Galeriile Uffizi, după ce am ieșit din universul fantasticului patrimoniu deținut de acest muzeu, am căutat un moment de relaxare pentru a ne limpezi și așeza gândurile. Am ieșit la Arno, pe artera Lungarno Archibusieri, am luat un cornet cu înghețată și am privit podul ce arcuiește peste râu.

Am privit un Arno liniștit, un Arno ce traversează întreaga provincie Toscana, ce udă și inundă orașele Florența și Pisa. Pare cuminte, dar ce ravagii a făcut în toamna lui 1966... când a ieșit din matcă și a măturat în cale producând imense daune. A intrat în case, în muzee, în spații publice, a ucis, a distrus opere de artă, a acoperit cu mâl și rezidii petroliere ambele maluri, ajungând pe alocuri chiar la 6-7m peste nivelul normal. A fost un dezastru. Și totuși, Ponte Vechio a rezistat.

Am măsurat cu privirea lungimea podului de la un capăt la altul, cu încărcătura sa de case, ateliere, gherete, buticuri și Coridorul Vasari, acel pasaj acoperit, construit pe deasupra magazinelor, ce face legătura directă între Palazzo Vechio, prin Uffizi și fosta reședință a Ducilor de Toscana, Palazzo Pitti. Ponte Vechio se sprijină pe o fundație puternică din stâlpi zdraveni din piatră formând trei deschideri largi de la un capăt la altul al podului. Așa cum se vede azi, construcția datează din 1345.

No, că mult noroc a avut acest pod! Îngeri binevoitori au vegheat la capetele sale. Napoleon în campania sa, a dat ordin să fie cruțat. În perioada de retragere a armatelor germane, când Florența a fost bombardată, însuși consulul german a dat ordin să fie cruțat. La revărsarea din 1966, viitura a primit ordin ca podul să fie cruțat!

Am intrat pe pod, pe sub niște bolți ce susțin clădiri în care se află ateliere ale meșterilor aurari, stăpânii de necontestat ai podului. Ca și Ponte Rialto din Veneția, comercianții au ocupat podul încă de la început, această practică fiind comună în marile așezări europene din Evul Mediu. Ba, chiar și locuințe au ridicat peste ateliere și magazine.

Astăzi, mărfurile expuse și comercializate sunt bijuterii din aur de toate categoriile, de la produse de serie la unicate, chiar și antichități. Și prețurile, sunt pe măsură!

Ponte Vechio este poate cel mai aglomerat punct din oraș. Lume din toate colțurile pământului, muzicieni de ocazie, pictori, cumpărători, turiști, etc. După un prim rând de buticuri pe ambele laturi, în mijlocul podului se află o deschidere destul de largă, cu priveliști de ambele părți ale podului. După care, prăvăliile continuă de-o parte și alta, până la ieșirea spre Palazzo Pitti.

În acest spațiu din mijloc, pe latura spre aval a râului, am admirat un frumos bust al sculptorului florentin, Benvenuto Cellini. Înconjurat ce un solid gard metalic, opera lui Raffaello Romanelli este protejată de asaltul tinerilor, care s-ar urca efectiv pe statuie, pentru un selfy. În schimb gardul a căzut victimă sutelor de lacăte de diverse forme și mărimi, prise de tinerii îndrăgostiți, care pe unde au găsit fiecare un locșor. Am înțeles că periodic lacătele sunt tăiate de administrația orașului, pentru a nu îngreuna inutil podul.

Romanelli, cel care a sculptat la 1901 bustul lui Benvenuto Cellini, a fost și în serviciul Casei Regale a României. Ca o paranteză, aș aminti, câteva din lucrările sale aflate în țară:

Monumentul Eroilor Sanitaridin București, statuile lui Mihail Kogălniceanu și Al. I. Cuza din Iași, Liderul Dorobanților din Turnu Măgurele sau Bustul din marmoră a Regelui Carol I de la Peleș. Alte lucrări ale sale se mai găsesc la Galați și Ploiești. Despre cea de la Ploiești, am auzit că ar fi fost a marelui industriaș și om politic Al. Scorțanu, dar cred că nu mai există.

Pe cealaltă latură a podului, spre amonte, trece Culoarul Vasari sprijinit pe arcade în zona de mijloc și peste toate construcțiile aflate de la un capăt la altul al podului. De aici Arno și cheiurile sale oferă o priveliște romantică. Clădirile care se văd, în culori dulci, pastelate, ajungând până la 5-6 etaje, au fost ridicate în anii 50 după dezastrul produs de retragerea trupelor germane, când ambele maluri ale râului au fost bombardate. Multe din aceste construcții au ieșire direct la apă, precum palatele venețiene.

Dacă veți călători și veți dori o amintire din Florența, o amintire cu valoare pentru tot restul vieții, atunci luați bijuterii din aur sau o simplă fotografie de pe Ponte Vechio.

---

VIZUALIZĂRI: 3750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI