La Delphi, in ,,buricul pamantului”

TIPĂREȘTE

Excursia la Sanctuarul Delphi din ultima zi a anului 2021 a fost un de„tip rezerva” , asa cum am specificat in review-ul „Sfarsit si inceput de an pe taramul zeilor” scris in 23.01.2022. Initial, in programul circuitului, era o croaziera in insulele Golfului Saronic: Hydra, Poros si Egina, insa aceasta s-a anulat din cauza restrictiilor pandemice. Consiliul Medical de Urgenta Elen a luat masuri pentru protectia locuitorilor acestor insule din cauza exploziei cazurilor de infectari cu virusul Covid 19 pe continent.

Pana la urma tot raul spre bine cum s-ar spune. Am avut ocazia sa vad un loc aparte incarcat de mituri si legende: Oracolul din Delphi. Cu totii am auzit despre acest sanctuar al civilizatiei antice grecesti cel putin din cartile de istorie.

Situl arheologic Delphi a fost inscris pe Lista Patrimoniului Mondial al Conventiei privind Protectia Patrimoniului Mondial a UNESCO la 2 decembrie 1987 (criteriile I, II, III, IV si VI). Inscrierea pe aceasta lista confirma valoarea universal a unui bun cultural sau natural care merita protejat in beneficial intregii omeniri. Situl arheologic Delphi este un sanctuar panelenic cu o faima internationala. Ramasitele sale reprezinta unele dintre cele mai importante evenimente de arta si arhitectura. Sanctuarul, care imbina intr-o maniera unica mediul natural si istoric, este legat de numeroase evenimente cheie ale istoriei grecesti care au impact asupra progresului civilizatiei.

31 decembrie 2021. La ora 07:30, s-a plecat cu autocarul din fata intrarii Breeze Boutique Hotel de pe Odos Chalkokondili 46, urmand bulevardele Agiou Konstantinou si Leoforos Athinon pana la intersectia cu A1/E 75 (Autostrada Athinon – Thessalonikis). Strabatem peisajele superbe ale Greciei Centrale, cu trecere pe langa Lacul Yliki si localitatea Kastro, dupa care o se intra pe soseaua secundara catre Livadeia, resedinta Prefecturii Boetia. De aici, s-a urmat EO 48 pana la Delphi. La 7 km de obiectiv se afla un mic satuc la poalele muntelui Parnassus, denumit Arachova. In timpul iernii, atenienii cu dare de mana prefera sa viziteze satul care numara doar 800 de locuitori. Vechile cladiri din piatra gazduiesc hoteluri si case de moda veche cu decor traditional, iar mici taverne romantice servesc specialitati locale, cum ar fi „hilopiti” (un tip de paste) si „formela” (branza servita la gratar). De asa ceva am avut parte la Restaurantul Aggelos dupa incheierea vizitei la Sanctuar si Muzeul de Arheologie. Satul este cunoscut pentru covoarele pufoase - „flokati” – fabricate acolo, pe care le veti gasi in magazinele din oras.

Intreg traseul a masurat 123 km si a fost parcurs in trei ore si jumatate. Ghidul grec a facut o expunere detailata cu privire la existenta si scopul Oracolului pe parcursul traseului, ca sa nu ne plictisim, dar asta a marit si mai mult dorinta de a descoperi cat mai repede Sanctuarul.

Scopul Oracolului nu este doar arta de a prezice viitorul, ci si arta de a interpreta atat evenimentele curente, cat si cele trecute. Marele Homer atribuie aceste daruri profetului Calchas, ceea ce inseamna ca era constient de ceea ce se intampla in prezent, ce se va intampla in viitor si ce s-a intamplat in trecut. Convingerea oamenilor ca lumea este condusa de forte supranaturale si invizibile, precum si nevoia lui logica de a atinge acele puteri si de a le invata vointa prin mijlocirea unor indivizi care poseda darul fie de a comunica direct cu ei, fie de ca interpreta diferite mesaje divine au dat nastere la arta oracolului. Luptele oamenilor sunt aceleqasi in intreaga lume si, prin urmare, toate popoarele din lume au recurs la ea in incercarea de a dezvalui necunoscutul care le asteapta. Arta consultarii oracolelor a inflorit peste tot in civilizatia antica cunoscuta. Grecii, romanii, persii, egiptenii, evreii, caldeenii si asirobabilonienii au practicat-o. Ultimii, in special, au dezvoltat astrologia mai mult sau mai putin in forma cunoscuta astazi.

Anticii au impartit arta consultarii oracolului in ' ' nepriceputi" (pur sau natural) si ' ' priceputi". Arta nepriceputa nu se invata. Este un talent pe care il au indivizii specifici, cum ar fi Pythia din Delphi, Cassandra din Troia si Sybille, care le permite sa comunice direct cu zeii, fie printr-o transa extatica, fie prin vise. Aceasta este ceea ce se practica in principal in oracolele antice. Arta iscusita a consultarii oracolului se bazeaza pe credinta oamenilor ca zeii le trimit mesaje sub forma de diferite semne sau prevestiri. Se credea cu tarie ca, daca cineva ar incerca sa le decodeze observandu-le sistematic, ar dezvalui vointa zeilor. Astfel, in cele mai vechi timpuri, profetice, concluziile se trageau prin observarea zborului si a graiului pasarilor mari („augurii"), prin examinarea cu atentie a maruntaielor animalelor sacrificate, a directiei flacarilor pe altar si a comportamentului animalelor („piromantie"), precum si fenomenele meteorologice, un zgomot brusc si altele. Arta consultarii oracolului presupunea credinta in soarta si a fost sustinuta puternic de stoici, in timp ce epicurienii au renuntat la aceasta. Desi biserica a condamnat-o si imparatul Theodosie cel Mare (379 - 395 dHr) a interzis practicarea acesteia in anul 394 dHr, oamenii au revenit intotdeauna la diferitele sale forme si numeroase tiouri cum ar fi astrologia, chiromantia si ghicitul in carti si cafea. Ghicitul in carti si cafea este inca popular in zilele noastre in intreaga lume. In lumea antica, insa, prevestirea constituia o parte integranta a religiei, deoarece era mijlocul de a urmari contactul cu vointa divina. Era practicat in locuri specifice numite Oracole sau „Christeria" (pentru ca livrau „chresmous") care se aflau langa sanctuare dedicate zeilor, precum si eroilor venerati ca niste zeitati htonice. Dintre numeroasele oracole existente in Grecia, Libia si Asia Minor, cel mai renumit a fost Oracolul lui Apollo de la Delphi.

Unde se afla mai precis Delphi? Este situat in, , Sterea Hellas", in special in prefectura Phocia ale carei granite nu sunt aceleasi cu cele ale vechiului Phokis. Este o zona muntoasa acoperita de lantul Parnassului si de ramurile vestice ale muntelui Helicon.

Orasul Delphi si Sanctuarul au fost construite pe versantii sudici ai Parnassului, la altitudinea de 500 - 700 metri, intr-un cadru de o frumesete naturala spectaculoasa, plin de contraste ascutite, una dintre cele mai impresionante si fascinante parti ale Greciei.

La sosire, vizitatorul uluit vede mai intai doua stanci uriase care se ridica impunatoare, aproape verticale, peste Sanctuarul despartit in doua de un defileu salbatic numit Arkoudorema. Aceste roci erau denumite ' ' Phaedriades" (Fedriade). In antichitate, stanca de est este numita ' ' Hyambela", iar cea de vest cunoscuta ca ' ' Nafplia". In zilele noastre sunt cunoscute drept ' ' Phleboukos" si, respectiv, ' ' Rhodini". La poalele lor, unde se termina defileul, isi avea gurile sacrul Izvor al Castaliei, in punctul in care drumul coteste spre oraselul Arachova. Potrivit legendei, Castalia era o nimfa care si-a gasit adapost acolo pentru a evita avansurile amoroase ale zeului Apollo. Izvorul a fost construit la aproximativ 600 iHr. Este o cladire patrata din calcar si are in componenta un rezervor de apa si o curte pavata. Apa sa cristalina care curgea prin guri cu cap de leu a avut initial doar puteri purificatoare, dar mai tarziu a fost legata de inspiratia profetica si poetica. In perioada romana, un al doilea izvor era curbat in stanca de la ' ' Hyambeia", cu cateva trepte mai sus decat izvorul antic. Astfel a fost creata o camera de aproximativ 11 metri latime, deschisa vizitatorului. Pe suprafata stancii netede se pot vedea nise in care erau asezate ofrande. Mai jos se afla un bazin lung de 10 metri. Apa izvorului curgea in coltul din dreapta. In coltul sau din stanga era o incuietoare care se deschidea pentru ca ligheanul sa fie curatat. Cand era inchisa, apa curgea in curtea patrata din fata izvorului prin sapte guri cu cap de leu inconjurate de opt coloane pe jumatate fixate pe suprafata stancii.

La o distanța foarte mica de Castalia, în drumul spre localitatea Arachova, un indicator arata poteca către Templul Atenei Pronaia. Situl este cunoscut și sub numele de Marmaria. Zeița a fost numita aici Pronaia deoarece Sanctuarul ei era situat înaintea Templului lui Apollo pentru cei care se apropiau din estul Greciei. Inchinarea timpurie miceniana a unei zeitati feminine care evoluează în Atena. Cu toate acestea, în zilele noastre suntem constienti de faptul ca aceste statuete erau cadouri funerare ale mormintelor miceniene. Aici erau altare dedicate Atenei și altor zeitati. Doua dintre inscriptiile descoperite ne informeaza ca Atena a purtat acolo proprietatile Zosteriei, patroana fertilitatii și a nasterii, precum și pe cele ale lui Erganis, patroana muncii și a stiintei. Primul templu arhaic, ale carui capiteluri și alte elemente arhitecturale au fost găsite, a fost în stil doric construit din calcar în secolul al VII-lea iHr. După distrugerea sa, noul templu a fost construit tot din calcar, în stil doric și peristilar, cu 6 X 12 coloane, în aproximativ 500 iHr. În ciuda faptului ca și acest templu a fost distrus în secolul al IV-lea iHr, arheologii au descoperit 15 coloane încă în picioare, dar, în anul 1905 rocile din munte au alunecat și au terminat distrugerea acestuia. În zona se observa fundatia a doua trezorerii construite din marmura Parian. Una era în stil doric și a fost construita în jurul anului 470 iHr. Cealaltă, în stil ionic, a fost unul dintre cele mai frumoase monumente bogate, decorate cu sculpturi, construit în jurul anului 530 iHr, cel mai probabil de către massalioti (colonisti ai orașului eolian Phokaea). Situl Marmaria este dominat de cele trei coloane restaurate ale Tholosului, un monument de maiestrie rafinata al secolului al IV-lea iHr, însă cu intenție incerta. Arhitectul sau se crede ca a fost Theodoros din Phokaea. Este o clădire circulata de 13,50 m în diametru din marmura albă de la muntele Pendeli, construita pe o baza din marmura gri de la Eleusis. O colonada de 15 coloane dorice care sustinea antablamentul inconjura naosul. În partea interioara a navei au fost atasate 10 semicoloane corintice. Reprezentarile în relief de pe metope au ilustrat bătălii ale grecilor cu amazoane și centauri.

În cele din urma se pot vedea rămășițele celui de-al doilea Templu al Atenei, care a fost construit în secolul al IV-lea iHr după distrugerea celui vechi. Era în stil doric și prastilar, adică cu coloane doar la fatada. În partea de vest se afla ruinele unei clădiri care, în mod neconvetional, se numește Casa Preotilor.

Langa Templul de la Pronaia, inspre Castalia, se afla Gimnaziul pe doua niveluri paralele. La cel mai inalt nivel era o Stoa mare, numita „xystos", unde sportivii se antrenau in curse cand conditiile meteorologice erau nefavorabile. Cand vremea era buna, au folosit paradromida, care se afla in fata „xystosului", in paralel cu acesta. La nivelul inferior se afla Palaestra, o curte patrata inconjurata de un mic sanctuar si camere folosite pentru diferitele activitati ale sportivilor care se antrenau pentru lupte si box. Langa Palaestra erau baile. Apa rece care venea de la Izvorul Castaliei curgea prin 11 guri de scurgere in bazine de piatra si de acolo ajungea intr-un rezervor circular. In perioada romana, baile cu apa fierbinte erau adaugate spre vest.

Phaedriadele imbina peisajul cu lumina mai ales la apus cand reflecta ultimele raze ale soarelui, acest lucru justificand numele (phoedris = luminos, insorit). Uneori, totusi, se incruntau si amenintau cand norii isi acopera varfurile unde se cuibaresc vulturii salbatici. O amintire trista este legata de ' ' Hyambela" Acolo precipitau sacrilegii si proscrisii din apogeul ei si, coform traditiei, acesta a fost sfarsitul hotarat de preoti pentru marele fabulist Esop cand a indraznit sa puna la indoiala credibilitatea lor si sa-i ridiculizeze.

Ochiul vizitatorului coboara cu usurinta in jos pe versantul unde se vad ruinele Sanctuarului lui Apollo, dovada incontestabila a vechii sale glorii, inconjurat de chiparosi, pini si migdali.

Indata ce privelistea se termina pe lantul muntos Kirfi, vis-a-vis de Sanctuar, ochii vizitatorului continua sa rataceasca in jos catre bazinul raului Pleistos si urmareste curgerea serpuitoare pana la Golful Itea pentru a se bucura vazand livada de maslini de un verde argintiu a lui Chrissos la distanta. Este vechiul ' ' pedion Chrissaeon" (campie), care a apartinut Sanctuarului lui Apollo.

Sanctuarul nu este vizibil de pe mare. Asa era mai bine protejat de raidurile piratilor din Mediterana inca din mileniul al II-lea iHr. Cu toate acestea, de indata ce vizitatorul trece pe langa situl arheologic si se apropie de satul modern Delfi, el observa portul Itea la estul caruia inca mai pot fi vazute ramasitele portului antic Kyra, Golful Corint, precum si muntii Peloponezului. Vizitatorul devine constient de faptul ca orasul antic Delphi nu a fost doar un centru religios si intelectual al Greciei, ci si o rascruce importanta de drumuri, o cale de trecere intre Nord si Sud, Vest si Est, ceea ce justifica caracterizarea sa ca ' ' buric (omphalos) al Pamantului".

Cum a luat nastere arta prezicerii viitorului la Delphi? In aceasta zona cutremurele de pamant sunt un fenomen comun. Exista roci calcaroase pe straturi de ardezie instabila si, prin urmare, alunecarile de teren si caderile de pietre sunt destul de frecvente. Traditia spune ca acolo exista o fisura in pamant, o ' ' prapastie a pamantului", care emana vapori naturali. Prapastia a fost descoperita intamplator de ciobanul Koretas cand a observat ca ale sale capre care s-au apropiat de ea au cazut intr-o criza si au behait intr-un mod ciudat. Cand el insusi s-a apropiat de prapastie, a fost imediat stapanit de actiunea fumului si a inceput sa rosteasca lucruri care, in mod ciudat, s-au adeverit mai tarziu. Asa s-a nascut prima actiune din istoria Oracolului. Poetic vorbind, s-ar spune ca insasi Zeitatea a condus oamenii in acest colt al pamantului plin de minuni si mister pentru a le dezvalui unele dintre misterele ei. Si aceasta prima zeitate a fost insasi Divinitatea Pamant, ' ' Gaia Protomantis", asa cum o numeste Eschil in tragedia ' ' Eumenide". Gaia era indumnezeirea Pamantului. Ea a fost marea mama a Universului care da viata tuturor fiintelor, le hraneste si apoi le primeste din nou langa ea. Oamenii s-au repezit spre fisurile din pamant, izvoare si pesteri pentru a primi sferturi de la ea si, treptat, au venerat-o ca prima si principala zeitate profetica. Asa au fost create primele oracole.

Initial, sora si sotia lui Uranus, Gaia a nascut monstrii si creaturi supranaturale precum Hecatoncheires (avand o suta de maini), Ciclopi si Titani, iar mai tarziu, dupa ce l-a eliminat pe Uranus, a adus la viata mai multi copii singura, cum ar fi Gigantii. Poseidon este raportat ca ultimul ei sot, un zeu care o insemineaza cu apele sale si scuturandu-i maruntaiele, a provocat cutremure. La Sanctuarul din Delphi, Gaia si Poseidon au fost adorati impreuna. Faptul ca Gaia si fiica ei Thetis au ajuns sa fie adorate ca o singura zeitate denota probabil evolutia inchinarii zeilor primitivi care pur si simplu au personificat puterile naturii in inchinarea zeilor cu o substanta morala care reprezinta dreptatea si ordinea in lume. Potrivit unei traditii, autoritatea zeitatilor s-a transmis mai tarziu titanului Phoebe, care, la randul sau, i-a dat-o lui Apollo impreuna cu numele sau (Phoebus).

Trecerea de la inchinarea mai veche a Gaiei (starea matriarhala) la cea a lui Apollo (starea patriarhala) nu ar fi normal sa se produca fara probleme si usor. Realitatea este reflectata mai bine de o alta traditie care evoca conflicte mai violente. Conform acestei traditii, Apollo, fiul lui Zeus si al zeitei Leto, dupa ce s-a intrebat indelung in cautarea unui loc potrivit pentru a-si intemeia Sanctuarul, a ajuns la Phaedriade, la un izvor care era protejat de un sarpe inspaimantator, Python, fiul si simbolul Gaiei. Apollo l-a ucis cu o sageata si fiara a murit si a putrezit in pamant. Legenda justifica numele antic de Delphi, care era Pytho, precum si numele Pythia care deriva din verbul ' ' pythomal". O alta incercare de etimologie de la verbul ' ' pyntanomal" (cautare, cunoastere) nu este corecta din punct de vedere gramatical. Fiecare activitate si aventura a zeului Apollo a adaugat un nou adjectiv numelui sau: Pythios, Ekatevoulos (tragand cu sageata foarte departe) si Argyrotoxos.

Uimitoare si neobisnuita pentru societatea si religia antica, legenda spune asa. Pana atunci asasinatul trebuia pedepsit cu un alt asasinat. Acest lucru a dus la un lant macabru de crime care, inevitabil, au semanat semintele rautatii si urii in randul oamenilor si au dus la eliminarea unor familii intregi si rase. Apollo, insa, a preferat auto-pedepsirea si auto-umilirea pentru a ispasi uciderea lui Python. A mers in Tessalia si a lucrat ca sclav pentru regele muritor al lui Phaeres, Admetus, timp de opt ani. S-a intors la Delphi incoronat de lauri ca zeul cathersis, zeul luminii spirituale, pentru a risipi intunericul ignorantei si barbariei, pentru a potoli morala si pentru a-i invata pe oameni logica, autocunoasterea, blandetea, intelepciunea, moderatia si ordinea

In ceea ce priveste originea venerarii zeului Apollo exista diferite versiuni. Una dintre ele sustine ca provine din Est, iar alta din Nord, tara ' ' Supranordentilor", numita asa de greci care, in mod destul de ciudat, il imagineaza un tinut cu soare etern. Apollo si-a petrecut iarna in care credeau ca a dat autoritate zeului Dionyssos si Menadele sale. Dionyssos, zeul fertilitatii si al vegetatiei care moare in fiecare an si invie pentru a reinvia puterile vietii prin orgii, a fost cu siguranta complet diferit de Apollo, zeul pasnic al logicii si armoniei. Dupa cum dezvaluie aceasta convietuire a zeilor, spiritul grec, liber si deschis catre toate directiile, a realizat coexistenta logicii si emotiilor care s-au dovedit benefice pentru dezvoltarea artelor si culturii. In cele din urma, o a treia traditie sustine originea cretana a zeului. Se refera la o aventura pe mare a lui Apollo cu marinari cretani in fata carora a aparut sub forma unui delfin, i-a calauzit la Delphi si i-a proclamat preoti. Conform acestei versiuni, Delphianul Apollo a fost cel care si-a dat numele lui la Delphi.

Indiferent care versiune cu privire la originea sa este adevarata, ceea ce este semnificativ este faptul ca Apollo a fost venerat ca cel mai important zeu dupa ce Zeus si grecii au apelat la el pentru orice avea nevoie de fiecare dintre ei. Nu este de mirare atunci de ce a devenit patronul sanatatii, al calatorilor, al turmelor, precum si al campurilor pe care le-a protejat de sobolani (' ' Smintheus").

Frumusetea masculina a zeului blond, combinata cu gratia si bunatatea, au stabilit modelul ideal pentru tinerii care au participat cu nerabdare la Pythia, in timp ce aceasta i-a inspirat pe artisti sa serveasca poezia, pictura si sculptura. Apollo s-a intalnit cu Muzele, care au fost venerate inaintea lui in Parnas, si a devenit liderul lor (' ' Mousagetas"), zeul poeziei si muzicii.

Aceasta este forma in care ne este mai familiara din asta, deoarece este de obicei portretizat cu o lira in maini. Mai jos, se va face referire la o alta zeitate importanta care a fost adorata in Delphi, la un alt sanctuar insa: zeita Atena.

Istoria Sanctuarului lui Apollo din Delphi se intinde pe mai multe perioade incepand cu anul 1600 iHr si pana la finalul secolului al IV-lea dHr.

Pantele sarutate de soare ale Parnassului, izvoarele, campiile fertile de la radacini si marea au atras oamenii in aceasta zona inca din vechi timpuri.

Anii 1600 - 1100 iHr. Dovezile unei asezari organizate au fost gasite in epoca post-heladica, cea numita miceniana. Sunt urme de case si morminte cu descoperiri importante, precum statuete, obiecte de bronz si bijuterii, care au fost amplasate atat la Sanctuarul lui Apollo, cat si la Sanctuarul Atenei Pronaia.

Anii 1100 - 800 iHr. Foarte putinele descoperiri ale acestei epoci, asa-numitii„ani intunecati", demonstreaza faptul ca Delphi nu a scapat de soarta restului Greciei, care este perturbata de miscarile si raidurile noilor populatii si noilor rase. Spre sfarsitul secolului al IX-lea iHr constatarile devin totusi mai dese si se pare ca atunci a fost introdus cultul lui Apollo.

Secolele VIII - IV iHr. Din secolul al VIII-lea iHr si apoi Sanctuarul evolueaza rapid intr-un important centru religios si intelectual pentru greci. Acesta a crescut in dimensiuni si a fost impodobit cu o gramada de monumente, statui si alte ofrande. Vorbind despre Atena, Pausanias a spus ca a existat o epoca in care se puteau numara mai multe statui decat oamenii de acolo. Daca aceasta este o exagerare in ceea ce priveste Atena, ar putea descrie cu acuratete realitatea de la Delphi. Numai imparatul roman Nero a confiscat 500 de statui de acolo in anul 67 dHr. Dar acest mic Sanctuar, care nu avea nici marimea, nici populatia, politica si forta militara a orasului, a stiut sa dea atat de multa greutate oracolelor sale incat a influentat nu numai activitatile indivizilor care cautau sfaturi; ci si cele mai importante zone a vietii publice a oraselor - state grecesti: legislatura, comert, intreprinderi de razboi si, in principal, colonizare.

De fiecare data cand un grup de oameni a decis sa stabileasca o colonie, ei au cerut sfaturi de la oracol cu privire la problemele cu care se confruntau, alegerea zonei potrivite si individul care avea sa le fie liderul,” colonizatorul” . Asa se explica faptul ca un numar substantial de asezari pe care grecii le-au intemeiat peste tot in Marea Mediterana si pana la Pontul Euxin au purtat numele Apollonia.

Faima Oracolului a calatorit dincolo de granitele lumii grecesti foarte repede. Regi din tinuturi indepartate, cum ar fi regele Gygis sau regele Cresus al Lydiei, au oferit comori pretioase zeului Apollo. Iar cand in secolul al VI-lea iHr Templul lui Apollo a fost distrus, regele Cresus si faraonul egiptean Amasis au trimis sume enorme de bani pentru a contribui la reconstructia sa.

Dezvoltarea rapida si bogatia orasului Delphi le-a provocat vecinilor invidie si lacomie. Ca urmare, Delphi a trebuit sa participe la mari aventuri istorice (in special, la razboaie care erau numite sacre) pentru a-si mentine independenta. La inceput, Delphi s-a dezlegat de sub tutela sau de vecinatatea lui Chrissa si a castigat aliati puternici, procedand la o ” Amfictionie” a oraselor din centrul Greciei si Tesalia.

Amfictionia. Lumea ” Amfictyonis” inseamna oameni stabiliti in vecinatate (vecini). Aceasta ” Amfictionie” sau Liga a fost o coalitie de 12 orase - state grecesti si, la inceput, a avut scopuri religioase. Ulterior, scopurile au devenit politice deoarece scopul era apararea interesului comun al membrilor. ” Amfictyony” este intalnita pentru prima data in istorie in secolul al VII-lea iHr. Conform traditiei insa, care i-a sustinut institutia in vremuri imemoriale, Amphictyon, fratele Elenei, intemeietorul natiunii elenilor (grecii), a fost primul care a organizat-o. De aceea, cuvantul este scris cu litera y, adica Amphictyon.

Initial, sediul ” Amphictyony” a fost ca Sanctuarul lui Demetra din Anthily langa Termopile (Pyle) și de aceea a fost numit” Pyleia” . Mai târziu, Delphi a fost numit al doilea sediu al ” conventiei amfictionice” . Aceasta a avut loc la Delphi in primavara și la Anthily în toamna. După secolul al IV-lea iHr a avut loc la Anthily primavara și la Delphi toamna. Fiecare națiune a fost reprezentata de doi delegati (în total 24), ” hieromnemonii” și ” pylagorii” pentru a solutiona pasnic problemele existente nu numai intre membrii Ligii, ci și de foarte multe ori intre alte orase - state ale Greciei care au recurs la ei pentru arbitraj. Deși aceasta institutie de pionier nu a reușit sa uneasca țara, ea a ridicat cu siguranța nivelul moral și politic al grecilor, oferind adesea soluții corecte și fără sânge la diferențele și disputele lor. Am putea spune ca a fost un stramos îndepărtat al ONU.

La începutul secolului al VI-lea iHr, a izbucnit primul ” razboi sacru” (590 – 580 iHr). Nefiind în măsura sa intervina în treburile interne din Delphi, locuitorii din Chrissa au încercat măcar sa profite de pe urma numerosilor călători care mergeau spre și dinspre oracol prin pământul și portul lor, Kirra, și le-au impus o taxa grea. Relația dintre Delphi și Chrissa a devenit tensionata. Tesalonienii au profitat de ocazie pentru a-si croi drum spre golful Corint și, cu ajutorul boetienilor și al atenienilor, au declarat război orașului Chrissa. Orașul a fost distrus și terenul i-a fost donat lui Apollo.

Pythia. Dupa acest incident, prestigiul si gloria lui Delphi au crescut si mai mult, Sanctuarul fiind impodobit cu o multime de monumente si Jocurile Pythiene au fost reorganizate. La inceput, Pytyhia a fost un concurs de muzica locala in memoria eliminarii sarpelui-monstru Python de catre Apollo. Au fost tinute o data la opt ani pentru ca atat i-a luat zeului sa se purifice lucrand ca sclav in Tesalia. Incepand cu secolul al VI-lea iHr, au avut loc o data la patru ani si au devenit concursuri panelenice la fel de faimoase precum Olympia. Au avut loc la sfarsitul verii si au durat aproximativ o saptamana. Acestea au inclus ceremonii religioase la Sanctuar, concursuri de muzica si mai tarziu de teatru, concursuri de nuduri pe stadion (cursa, pancratie, pentlaton etc) si, in final, concursuri de echitatie la campia Chrissa. Castigatorilor li s-a acordat doar o coroana de lauri care era arborele sacru al lui Apollo, dar o victorie la Jocurile Pythiene a constituit o mare onoare atat pentru castigatori cat si pentru orasul pe care il reprezentau. Un armistitiu de trei luni era obligatoriu pentru Pythia si Olympia.

La inceputul secolului al V-lea iHr, cand persii au incercat sa ocupe Grecia, preotii din Oracol, poate pentru ca se temeau ca Oracolul va fi distrus, au mentinut o atitudine care putea fi caracterizata de la neutru la filopersian si le-au dat grecilor sfaturi ciudate care i-au derutat. Faptul ca Delphi a fost salvat de invazia persana a fost atribuit de preotii diplomati interventiei miraculoase a eroilor locali Phylakus si Autonoos care au aruncat cu pietre mari din Stancile Phaedriades si au pus pe fuga inamicul. Amintirile neplacute s-au stins curand si grecii s-au grabit sa ofere Sanctuarului monumente precum si prada din victoriile lor impotriva persilor

Din nefericire putin mai tarziu intre orasele - state grecesti au inceput dispute sangeroase. Al doilea „razboi sacru" (448 - 446 iHr) a avut loc deoarece phokeanii au comis un sacrilegiu atunci cand au cultivat campia sacra Chrissa. Spartanii i-au alungat, dar, de indata ce au plecat, atenienii, sub conducerea lui Pericle, au dat Sanctuarul inapoi phokeanilor.

Al treilea„razboi sacru" a durat zece ani (356 - 346 iHr) . In anul 356 iHr, phokeanii din nou, sprijiniti de atenieni si spartani de aceasta data, au ocupat si jefuit Sanctuarul. Restul oraselor - state grecesti s-au indignat pe ei, iar regele Filip al II-lea al Macedoniei a profitat de situatie si a intervenit decisiv in treburile din Peloponez. In anul 346 iHr, el i-a invins complet pe phokeani si i-a condamnat la o plata uriasa drept compensatie. In plus, el a detinut voturile in conventia amfictionica pe care au pierdut-o din cauza sacrilegiului comis si a luat asupra sa protectia oficiala a Sanctuarului.

Putin mai tarziu, a izbucnit al patrulea, , razboi sacru" (339 - 338 iHr) cand regele Lokroi din Amphissa a incalcat campia sacra Chrissa. Filip al II-lea al Macedoniei a intervenit din nou, i-a pedepsit pe amfisieni si s-a deplasat catre Cheroneea unde i-a invins pe atenieni si pe tebani care se aliasera impotriva macedonenilor

Secolul al III-lea iHr - Secolul al IV-lea dHr. Alexandru cel Mare, în scurta sa viața, a schimbat multe lucruri în lume. S-au deschis noi orizonturi și puterea a trecut asupra altor forte mari. Sanctuarul și-a pierdut o parte din autoritate, dar nu și gloria. A continuat să fie impodobit cu monumente, doar ca acum majoritatea erau ofrande și statui ale unor lideri puternici care aspirau să-și demonstreze puterea în acest fel și să facă propaganda pentru ei insisi. În anul 279 iHr, hoardele galatiene sub conducerea lui Vrennos au atacat Delphi pentru a jefui Sanctuarul, dar, din nou, ca și în timpul invaziei persane, zeul Apollo a intervenit trimitand furtuni și pietre din Stancile Phaedriades care au alungat invadatorii. De fapt hoardele galatiene au fost respinse de etolieni care au devenit noii stăpâni ai Sanctuarului și au stabilit o sărbătoare anuale, Sotiria, pentru a comemora aceasta victorie. Etolienii, la rândul lor, au fost expulzati de romani, iar Delphi a fost declarat oraș independent. În anul 86 iHr, Sanctuarul a infruntat brutalitatea consulului roman Syllas, care l-a deposedat de toate ofrandele făcute din metale pretioase, în timp ce trei ani mai târziu a fost jefuit de un trib tracic, maedenii, care au ars Templul lui Apollo.

Mai târziu, imparatii romani, cum ar fi Augustus, Domitian, Hadrian, Antoninus și chiar Nero, în ciuda faptului ca au transferat multe ofrande la Roma, au favorizat Sanctuarul în multe feluri. Plinius cel Tânăr ne informeaza ca în epoca sa se mai puteau găsi cele 3000 de statui în Sanctuar, în timp ce Pausanias, în anul 170 dHr, a găsit Sanctuarul în declin, dar bogat în opere de artă. Cu toate acestea închiderea se apropia și scepticismul domina. Lucian își bate joc deschis de zei și oracole în timp ce, în paralel, se ridica o noua religie, Crestinismul. Împăratul Constantin cel Mare a transferat o mulțime de ofrande la Constantinopol pentru a impodobi noua capitala imperiala. Iar când împăratul romantic Iulian Apostatul (360 - 363 dHr), în incercarea sa disperată de a reinvia vechile culte pagane, l-a trimis pe medicul Horebasius la Oracol, Pythia i-a dat ultima ei profetie pecetluind sfârșitul Antichitatii: „Spune-i regelui ca aceste curti impodobite s-au daramat, s-au pierdut, Phoebus nu mai are coliba, nici prevestirea nu are laur, nici izvor vorbitor, și apa vorbareata a tacut” (traducere din Nikos Kazantzakis).

Lovitura de gratie a fost data Oracolului în anul 394 dHr, de către împaratul Theodosie cel Mare, care a inchis vechile Sanctuare și a interzis practicarea cultelor pagane. Pentru o lunga perioada de timp dupa aceea, o comunitate crestina a locuit la Delphi si, inevitabil, a fost abandonata în aproximativ secolul al VII-lea dHr.

Zona a fost acoperită cu pămant de la alunecarile de teren și, mai târziu, acolo s-a construit un sat, Kastri. In anul 1891 acest sat a fost expropiat și Scoala Franceza de Arheologie sub conducerea lui Theophille Homalle a început sapaturile scoțand treptat la lumina comori arheologice de nepretuit care pot fi admirate la fata locului si în Muzeul de Arheologie din Delphi.

Informatiile despre existenta Oracolelor disponibile pentru noi nu sunt, in timp ce o parte substantiala a ceea ce stim nu a fost verificata din sapaturi. De fapt, unele dintre aceste informatii provin de la scriitori crestini care isi exprima propriul punct de vedere. Se pare ca la Delphi s-au practicat mai multe forme de prezicere a viitorului, dar cea mai importanta a fost Oracolul zeului Apollo care transmitea prin glasul Pythiei. Mai intai se spune ca Pythia a fost Phemonoe, care si-a oferit oracolele in forma metrica. La inceput, preoteasa care indeplinea rolul Pythiei era o tanara fecioara dintr-o familie de vaza din Delphi. Dupa secolul al V-lea iHr insa, cand un tesalian a rapit una dintre aceste preotese, Pythia a fost aleasa dintre femeile de peste 50 de ani, una care avea deja o familie proprie si un comportament impecabil. Imbracata in haine de femeie tanara si cu bijuterii, Pythia a trebuit mai intai sa se purifice in Izvorul Castalia si apoi sa intre in „adyton" (interiorul Sanctuarului) al Templului lui Apollo. Ea a baut apa din Izvorul Kassotida, a mestecat frunze de dafin si, asezata pe un trepied profetic, a inhalat vaporii dintr-o fisura de pamant. Curand a cazut intr-o transa extatica si a rostit cuvinte de neinteles.

„Theopropus", persoanele fizice si delegate de orase care cautau un oracol, trecuse si ele de procedura de catharsis in Izvorul Castalia si platise o taxa, „pelanus", care era mai mare pentru orase si mai mica pentru indivizi. Mai mult era sacrificat un animal, de obicei o capra, dupa ce fusese umezit cu apa. Daca animalul tremura atunci ziua era potrivita pentru consultarea oracolului. Apoi intrau in casa, un loc mic langa „adyton" si puneau intrebarea. Preotii speciali, Profetii, interpretau cuvintele neinteligibile ale Pythiei si rosteau oracolul in forma metrica. Uneori erau asistati in interpretarea lor de catre „Exegeti". Intrebarile trebuiau sa fie clare, de genul:. . recolta va fi buna sau nu? ... voi calatori? ... incep un razboi sau nu? " Acesta nu a fost insa cazul cu oracolele, care erau adesea ambigue si greu de inteles si acesta este motivul pentru care unul dintre numele lui Apollo era „Loxias". Cel mai caracteristic exemplu de oracol ambiguu a fost cel oferit regelui Cresus din Lydia in timp ce acesta se afla in razboi cu regele Cyrus al Persiei, in secolul al VI-lea iHr: „daca Cresus trece dincolo de raul Aly (granitele cu Persia), el va distruge o tara minunata". Cresus a inteles gresit oracolul, a continuat razboiul, dar a fost invins si si-a distrus propria tara. Altadata un oracol a devenit motivul unei probleme matematice serioase, cunoscuta sub numele de „problema deliana". Locuitorii din Delos au intrebat oracolul ce trebuie sa faca pentru a se proteja de foamete. Potrivit oracolului, ei au trebuit sa dubleze dimensiunea altarului lui Apollo, care era cubic. Astfel s-a creat problema dublarii cubului, problema care n u a fost rezolvata pana astazi cu rigla si despartitoarele. Urmeaza o poveste emotionanta. Cand in jurul anului 700 iHr spartanul Phalanthos si-a inceput calatoria in Peninsula Italica pentru a fonda un oras nou, oracolul i-a spus ca „va gasi o tara si un oras cand va simti ploaia sub aethra (cer clar) ". Timpul a trecut, pana cand intr-o zi sotia lui, in timp ce-i tinea capul in poala si avea grija de el, a inceput sa planga vazandu-si sotul disperat. Lacrimile ei au cazut asupra lui Phalanthos, care a fost singurul care a conectat oracolul cu n umele sotiei sale „Aethra" si a inteles sensul acestuia. Astfel, in aceeasi noapte a ocupat Tars, un oras mare si bogat.

In perioada in care oracolul a inflorit, au existat trei Pythias, dar pe masura ce a inceput declinul sau, a mai ramas doar una. Initial oracolele au fost oferite doar de ziua lui Apollo, la sfarsitul lunii februarie. Mai tarziu, au fost livrate in a saptea zi a fiecarei luni, cu exceptia celor trei luni de iarna, pe care Apollo le-a petrecut cu cei din Supranord. Ordinea de prioritate intre „theopropos" a fost aranjata dupa o remiza. La ocazii speciale, privilegiul de prioritate se acorda unora dintre ei fara remiza si aceasta se numes „promantea".

Sanctuarul lui Apollo cu numeroasele edificii elegante si ofrande dedicate comemorarii zeului, a evenimentelor istorice, poate fi caracterizat ca un muzeu in aer liber al istoriei vechii Elade. A fost ridicat pe niveluri succesive pe versantii muntelui Rhodini, in partea cea mai inalta a orasului antic. Era protejat de un zid inconjurator de forma trapezoidala neregulata (aproximativ 200 X 130) si avea mai multe intrari. Poarta principala se afla in punctul in care intra vizitatorii i in prezent.

Inainte de intrare, se pot vedea ruinele Agorei asa cum era in epoca romana. La nord se afla ruinele unei Stoa Ionice cu mici magazii la capatul ei indepartat de unde inchinatorii cumparau ofrande,

Vizitatorii pot vedea socluri ale unor statui romane si coloanele epocii paleocrestine transferate acolo din alte locuri. De indata ce cineva trece prin poarta, el va urma Calea Sacra serpuitoare care duce la templu. Forma sa actuala a fost luata la inceputul erei bizantine.

Imediat dupa intrarea din dreapta se afla soclul unui Taur din bronz, care a fost dedicat zeului Apollo de catre locuitorii din Kerkyra (Corfu) si a fost o piesa de arta a sculptorului Theopropus. Mai departe, tot pe dreapta, inaintea unei Stoa Dorice, se afla un alt piedestal de noua statui de bronz, Ofranda Arcadiana, reprezentand zei si eroi arcadieni. Monumentul a fost inaltat pentru comemorarea victoriei Ligii Arcadiene condusa de Epaminonda impotriva spartanilor la Leuctra (371 iHr). Monumentul de la Marathon a fost ridicat pentru a comemora victoria atenienilor asupra persilor, in 490 iHr, si a constat dintr-un grup de 13 statui din bronz printre care si cea a marelui invingator, Miltiade. A urmat inaltarea impunatorului monument al „Amiralilor spartani", care sub comanda lui Lyssandru, tradator al Atenei, i-au invins pe atenieni la Aegos Potamus punand capat astfel Razboiului Peloponesiac (404 iHr). Era compus din 37 de statui din bronz reprezentand zei, precum generalii si amiralii care luasera parte la batalia navala. Urmeaza patru ofrande ale argienilor pentru comemorarea razboaielor victorioase impotriva spartanilor (456 - 369 iHr), astfel: Calul troian; Statuile celor sapte impotriva Tebei; Statuile celor sapte descendenti ai celor sapte impotriva Tebei (in semicercul stang); Statuile din bronz ale celor zece regi mitici din Argos.

Putin mai sus se intalnesc ruinele Trezoreriilor. Aceste trezorerii erau cladiri mici, elegante, in forma de templu, ridicate de reprezentantii oraselor grecesti pentru comemorarea unui eveniment istoric si pentru a gazdui ofrande pretioase. Mai intai vedem locul unde se afla Trezoreria Sykoniana in fundatia careia s-au gasit parti arhitecturale din doua cladiri mai vechi. Printre acestea se numara metopele din calcar care pot fi vazute in Muzeu. Vine la rand Trezoreria Siphniana in stil ionic de lux, construita de siphnii la sfarsitul secolului al VI-lea iHr din zecimea veniturilor lor din minele de aur. Cariatidele care impodobeau fatada in loc de coloane pot fi vazute la Muzeu. Urmeaza, in ordine, Trezoreria Tebanilor, Trezoreria Beotienilor, Trezoreria Megarienilor, Trezoreria Syracusanilor si Trezoreria Knidienilor.

Singura comoara restaurata este Trezoreria Atheniana. Construita din marmura Pariana, sub forma unui mic templu doric, cu coloane pe fatada. Cele 30 de metope ale frizei au fost decorate cu sculpturi in relief, reprezentand muncile lui Hercule, pe Tezeu si o batalie cu Amazoanele (piesele de arta autentice se afla in Muzeu). Pe pereti printre numeroasele inscriptii, care sunt in principal rezolutii in onoarea cetatenilor atenieni, s-au gasit si doua imnuri catre Apollo cu semnele muzicale antice (expuse la Muzeu). Este indoielnic daca Trezoreria a fost infiintata pentru a comemora batalia de la Marathon sau cu cativa ani mai devreme pentru a sarbatori instaurarea democratiei la Atena. In orice fel, pe platforma triunghiulara de la sud de Trezorerie, atenienii expusesera prada din lupta.

In spatele Trezoreriei Atheniene se afla ruinele Bouleuterionului unde cei 30 de deputati ai orasului - stat Delphi (25 pe semestru) tineau o sesiune. Langa acesta se gaseste Templul antic al Gaiei. Acolo, langa izvorul sacru, conform legendei, Apollo si-a tras sageata spre Python si acolo, la stanca, prima ghicitoare, Sybille, si-a rostit oracolele (Stanca lui Sybille) . Se spune ca prima Sybille, erofila din Asia Minor, a prezis Razboiul Troian. La stanca din spate, pe un stalp inalt, se afla Sfinxul Naxian, care poate fi vazut in Muzeu.

In fata sanctuarului pamantului este o mica deschidere. Acesta a fost Aria lui Alos unde, in timpul Jocurilor Pythiene, a fost reprezentata asasinarea sarpelui Python de catre Apollo. Mai jos se afla Trezoreria Corinthiana, cea mai veche de la Delphi, construita de tiranul Kypselos in secolul al VII-lea iHr. Vis-a-vis de Alos predomina Stoa Ateniana de 30 metri lungime. Sapte coloane de marmura in stil ionic i-au sustinut acoperisul de lemn, iar inscriptia care se vede pe stalpul sau de calcar ne informeaza ca arcada a gazduit prada de la victoriile navale ale atenienilor asupra persilor (478 iHr).

O piesa arhitecturala importanta este Zidul poligonal de sprijin din spatele Stoei, lung de aproximativ 85 metri. A fost construit dupa distrugerea Templului lui Apollo in anul 548 iHr pentru a sprijini lucrarile de pamant pe care a fost construit noul Templu. Exista aproximativ 800 de inscriptii pe el care se refera la afaceri publice si private, in principal acte de emancipare ale sclavilor. Continuand drumul putem vedea baza circulara a Trepiedului Krotaniatelor, iar in spatele ei se mai pot observa si fundatiile bazei pe care statea Trepiedul Platonicilor care comemoreaza victoria oraselor grecesti asupra persilor la Plateea (479 iHr). Monumentul era un trepied de aur fixat pe o coloana din bronz care consta din corpurile a trei serpi rasuciti. Pe ele erau imscrise numele celor 31 de orase care au participat la batalie. Coloana de bronz se mai pastreaza la Hipodromul din Istanbul (fost Constantinopol) unde a transferat-o Constantin cel Mare. In spatele celor doua baze, s-a ridicat un mare piedestal cu Carul de aur al Soarelui, ofranda a rhodienilor. Stoa lui Attalus, regele Pergamului, pe care o intalnim in dreapta noastra, a fost transformata in rezervor de apa in epoca romana. In partea nordica a Templului se afla Casa Knidiana, un loc de intalnire intre oameni pentru discutii, renumita pentru picturile sale murale realizate de un mare artist din secolul al V-lea iHr, pe nume Polygnotus.

Ne intoarcem in zona din fata Templului unde putem vedea socluri pe care erau așezate trepiede din aur oferite de tiranii Gelei si Syracuzei - Gelas, Hieron si fratii lor - dupa victoria asupra cartaginezilor la Himera (480 iHr). In apropiere se afla o statuie colosala a lui Apollo Sitalkas, patronul granelor. Se poate vedea ruinele marelui Altar al lui Apollo, construit din marmura alba si cenusie. Dupa cum ne informeaza doua inscriptii, una in sus si alta in jos, a fost dedicata de chiotii care au reusit sa castige privilegiul de promanteia. Pe fatada Templului, in dreapta, etolienii ridicasera pe un stalp inalt, o statuie ecvestra a regelui Prousias al Bythiniei, in secolul al II-lea iHr, pentru ca le fusese de mare ajutor. Undeva in apropiere, un piedestal inalt gazduia statuia generaluiui roman Aemilius Paulus care l-a invins pe regele Perseas al Macedoniei, in batalia de la Pydna din anul 168 iHr.

Acum vizitatorul are in fata ochilor Templul lui Apollo, ridicat in anul 330 iHr. Se spune ca inca cinci temple au fost ridicate in acest loc. Potrivit traditiei, primul era o coliba din frunze de dafin aduse de la Tempi, al doilea din ceara si pene si al treilea din bronz. Cu toate acestea existenta lor nu a fost documentata in timpul sapaturilor. Au fost gasite resturi apartinand celorlalte doua temple din piatra. Cel de-al patrulea a fost construit de arhitectii mitici Trophonius si Agamedes in secolul al VII-lea Ihr si a fost distrus de incendiu in anul 548 iHr. Un templu nou, mai mare, a inceput sa fie inaltat cu contributia multor orase si a unor conducatori straini. Alkmeonizii, o familie nobila din Atena care a fost exilata de tiranul Pisistratus, a intreprins finalizarea celui de-al cincilea templu pe cheltuiala ei. Un cutremur a distrus acest templu in anul 373 iHr dupa care edificiul pe care il vedem astazi a fost construit de arhitectii Spintharos, Xenodras si Agaton, cu contributii din toata Grecia. Sculptorii atenieni Praxias si Androstenes au creat statuile care au decorat frontoanele reprezentand pe Apollo printre Muzele sale (frontonul estic) si pe Dionysos cu Menadele sale (frontonul vestic). Templul era in ordinea peristilului doric, cu 6 X 15 coloane. Materialele folosite au fost calcar pentru coloane si antablament (care au fost acoperite) si piatra cenusie din Parnass pentru restul cladirii.

Intrarea era dintr-un plan inclinat. Conform descrierii din textele antice, pe peretii pronaosului erau scrise ziceri ale celor sapte intelepti ai Greciei antice, precum „totul cu masura" sau„cunoaste-te pe tine insuti", precum si litera E pentru care exista un tratat special de Plutarh.

In pronaos era si o reprezentare din bronz a lui Homer, poetul care a apartinut tuturor grecilor. Mai inauntru, in naos, se aflau statuile lui Apollo, Zeus si Destinele, un altar al lui Poseidon, vatra comuna pentru toti grecii cu foc vesnic si un tron de fier pe care obisnuia sa stea si sa cante marele poet al pitionicii, Pindar. A doua parte a navei era un loc subteran, „adytonul", despartit in doua parti: „oikos", o sala de asteptare a theopropilor, si „antronul", unde intra doar Pythia. Acolo era trepiedul ei asezat pe prapastia care emana vapori, omphalosul care a sigilat mormantul fie al lui Python, fie al lui Dionyssos, si o statuie de aur a lui Apollo, in timp ce undeva curgea apa din Izvorul Kassotiada. Cu toate acestea, nimic din cele mentionate mai sus nu a fost documentat din sapaturi. La nord de templu a fost construit un zid de sustinere numit „ischegaon" (pastrarea pamantului) in secolul al IV-lea iHr. Pe marginea sa de vest se poate observa u unghi patrat mare care gazduia statui ale sculptorilor Lysip si Leochares, reprezentand pe Alexandru cel Mare in lupta cu un leu si pe prietenul sau Kraterus alergand in ajutorul lui.

Dupa unghi, se intalneste o scara bine conservata care duce la Teatru. Construit in secolul al IV-lea iHr din calcar cenusiu si reconstruit in secolul al II-lea iHr de regele Eumenes al II-lea din Pergam, si-a luat forma finala in epoca romana. Se compune din scena, care nu putea fi foarte inalta pentru a permite vederea spectaculosului peisaj delphian, orchestra pavata si cavea cu 35 randuri de scaune care gazduia un public de 5000 de persoane.

Mai sus de Teatru incepe o poteca abrupta si serpuitoare care duce pana la Stadionul datat in secolul al V-lea iHr. In momentul vizitei la Sanctuar poteca era inchisa, iar un agent de securitate supraveghea atent sa nu se aventureze vreun turist pe acolo. Am inteles ca poteca si Stadionul erau in plin proces de reconditionare. Ce stim despre acest edificiu? A luat forma actuala in secolul al II-lea iHr, cand Herodes Atticus a restaurant edificiul si a construit scaunele din piatra care puteau gazdui un public de 7000 de persoane. In mijlocul laturii de nord, un rand de scaune cu spatar era destinat judecatorilor. Lungimea pistei a fost de 178,35 metri de la linia de start pana la linia de sosire. Stadionul avea o intrare monumentala, cu trei arcade pe patru coloane patrate. Cele doua din mijloc au nise pentru a gazdui statui.

Avand in vedere ca accesul catre Stadion era interzis, am facut cale intoarsa la poarta de acces in Sanctuar pentru ca, de aici, sa mergem la Muzeul de Arheologie. Despre aceasta vizita voi povesti intr-un alt review.

Alegeri inspirate si vacante frumoase in 2022!

Sanctuarul din Delphi este asezat intr-un cadru mirific, la poalele masivului Parnassus. In apropiere, la 7 km, satul Arachova absolut fabulos, cu o priveliste incredibila.

---

VIZUALIZĂRI: 1617 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI