Hili-Mili – “Delicious Healthy Food” in centrul Copenhagai

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns aici fara sa fim vegetarieni? Asta e “povestea”, pe scurt...

Cazati fiind la Ascot 4 Est vezi impresii, in plin centrul Copenhagai, am iesit in cautarea unui restaurant pentru a lua cina, pentru ca cele patru restaurante ale hotelului nu aveau niciunul specific local (ci argentinian, australian, italian si spaniol). Si, in masura posibilitatilor, incercam sa mancam “afara”. Daca n-avem incotro, ramanem la hotel, insa de data asta acesta se afla in buricul targului, asa ca sigur urma sa gasim ceva in apropiere. Era insa racorica bine (ca sa nu zic frig de-a binelea), eram destul de obositi si, fara sa fi studiat inainte nicio optiune (n-am cerut nici macar sfatul la receptie), am dat, repede, de un restaurant “transparent”: prin vitrine se vedea ca era ceva tip impinge tava. Adica puteai vedea felurile de mancare si cere: “de-asta” sau “de-asta”... Nici macar nu ne-am uitat bine la firma luminoasa sau la “meniul” de afara. Si uite asa am intrat fara sa stam pe ganduri.

Restaurantul nu este foarte mare. Cu mese si scaune de plastic, tip Ikea, si vitrinele cu mancare pe partea dreapta cum intri. Erau doar vreo doua mese ocupate, insa, in timpul petrecut acolo, au intrat destul de multi clienti care-si luau mancare in caserole, pentru acasa. Pe partea cu vitrinele, sus, se aflau panouri luminoase cu felurile de mancare si preturile (la gramaj). Numai in daneza, asa ca era inutil sa incercam sa intelegem ceva. Doar “chorizo” (in spaniola “carnat”) ne-a atras atentia, mai tarziu, in timp ce mancam, si chiar ne-am intrebat ce-o insemna, pentru ca deja... ne dadusem seama ca nimerisem intr-un restaurant vegetarian.

Ne apropiem noi sa hotaram ce luam. Erau – evident – multe tipuri de salate. De tot felul. Rosii cherry si castraveti, cu foi de salata de diverse sortimente, chiar si branza feta, cartofi fierti/copti in coaja, micuti, poumb, etc., la care puteai cere si vreo doua feluri de sosuri sau maioneze. Paste, orez (un fel de paella ni s-a parut noua, si, bineinteles, colegul, ca sa nu riste, si-a cerut o portie), soia... Inca nu ne dadusem seama ca era numai mancare vegetariana, pentru ca, mai intr-o parte, erau si niste fileuri care noua ni s-a parut a fi carne sau peste. Am intrebat, in cele din urma, si una din fete (din nou engleza fara probleme) ne-a spus ca sunt pentru sanvichuri, insa... erau din soia sau alte vegetale!!! Buuun... Era clar. Nu ni s-a parut frumos sa mai iesim. Eu oricum nu am probleme, era cina si nu mananc foarte mult, insa colegul, aiiii, colegul, ce odisee... Am ras in seara aia cum nu mai rasesem de mult.

Portia simpla de oricare dintre salate era de 150g si costa 39 DKE. Daca cereai doua, pretul era de 59 kr. Pentru trei, 69 kr; patru costau 79kr, iar cinci (1.250g) 89kr. Un sandvich costa 55kr, iar cele doua feluri calde de mancare (unul de orez alb, fiert fara nimic, iar celalalt nu-mi mai amintesc de ce) le-am vazut prea tarziu si, oricum, apetisante... apetisante... nu erau. Eu mi-am cerut o salata simpluta, de rosii, ardei, cateva frunzulite de salata, ceapa si ceva branzica feta si alta de cartofi (cu patrunjel si cate o maslina ratacita). Insotitorul meu o portie de paella (departe de gustul acesteia;)) si alta de salata de porumb. Ne-au adaugat un sos de iaurt cu ceva legume maruntite. Dupa care imi zice (colegul) “Cere-mi si-o bere de-asta, ca sa dorm bine la noapte”. Sticlutele erau asezate frumos, pe un raft, si in vitrina frigorifica. Asa ca ma conformez si cer berica. Da de unde!!! Erau sucuri de fructe!! Ne-a bufnit rasul, eram ca doi picati din cer. Fata care ne servea nu prea avea chef de ras, insa ne privea rabdatoare. Hai macar sa luam paine. Erau doua feluri de painici, una umpluta cu spanac si alta cu branza. Am luat de-asta ultima, foarte buna, ca de altfel, toata painea mancata in saptamana respectiva. Ne-am repezit si la cate o portie de tort de mere cu smantana langa (excelent!!), macar sa stim ca nu ramanem nesatui. Si suculetul de fructe de padure, fara acid. Acuma... eu n-am ramas nemancata, insa colegul... Se uita in jurul nostru: la o masa erau cateva fete vesele, si cica “hai, fetele ca fetele, sunteti la regim mai tot timpul”, insa la masa vecina se afla o pereche, iar omul se consola cu voce tare: “las’ ca vezi tu acasa (catre barbat), ajungi si imediat o sa scoti salamul din frigider, la cat o sa te saturi aici... ”. Chestia e ca nici nu si-a mai cerut altceva, pe motivul ca oricum nu-i umple matul atata... culoare (se referea la verzituri, bineinteles). A lins replica de paella, se uita cu jind ca nu cumva sa-mi mai ramana mie vreun cartofior ratacit prin farfurie, tortul l-a terminat in doua secunde... In fine, cred ca va imaginati panorama. In gandul meu “na, ca n-ai vrut sa mai facem doi-trei pasi si sa mai vedem si altceva”;) Glumesc, bineinteles. Sunt sigura ca a adormit, in seara aia, cu gandul la “chorizo” care nu-si avea locul pe panoul luminos intre atata mancare vegetariana (cine stie ce-o insemna in daneza?) sau la restaurantul spaniol al hotelului...

Cred ca e prima data in viata cand mananc intr-un restaurant vegetarian si experienta nu mi-a displacut. Insa o voi asocia intotdeauna cu haiosenia situatiei. Nu mai stiu exact costul total al cinei. A fost scumput (in jur de patruzeci de euro sigur), oricum, pentru ce-am mancat. Insa – din nou – nu ne asteptam la altceva, la preturile de pe acolo...

Colac peste pupaza, preparatele erau proaspete (cel putin ce mi-a “picat” mie) si este destula varietate. Pentru vegetarieni cu siguranta ca era un loc ok. Spun asta gandindu-ma la numarul de persoane care-si luau mancarea pentru acasa in timpul petrecut de noi acolo.

Noi (ma rog, unul mai mult ca alta) am plecat cu o fata de “hili”... Va explic: in spaniola, “gili” (“g” se citeste “h”) vine de la “gilipollas”, un apelativ deloc dulce (sau, pe scurt, injuratura), iar cand spui “qué cara de gili tienes” e ceva de genul “ce fata de prost/dobitoc ai... ”. Chiar daca “Hili-Mili” era cu “h”, gluma a ramas, evident, asa ca a doua zi de dimineata, cand am trecut cu masina prin fata restaurantului, ne-am privit fara sa zicem nimic si ne-a bufnit rasul.

Asa ca stiti: daca va aflati in Copenhaga si doriti sa va mentineti silueta, poftiti la “Hili-Mili”, restaurant cu mancare sanatoasa si delicioasa, asa cum insusi numele lui spune. Il gasiti la doi pasi de Primarie, pe partea cu parcul de distractii Tivoli. Pofta buna!

---

VIZUALIZĂRI: 3022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI