Copenhaga - patru anotimpuri intr-o zi

TIPĂREȘTE

Între timp, în familia noastră a mai apărut o nepoțică și, cum urma să împlinească un anișor, ne-am gândit că ar fi frumos să sărbătorim printr-o excursie. Nu neapărat pentru ea – la un an e mai greu să-ți alegi destinația, cât și pentru nepoțelul nostru de 6 ani, mare pasionat de LEGO, care își dorea foarte mult să ajungă la Legoland.

Și atunci am zis: de ce să nu îmbinăm cele două evenimente? Așa a apărut ideea Danemarcei: câteva zile în Copenhaga, apoi Billund și mult așteptatul Legoland. Dar despre Billund... într-o altă poveste.

Copenhaga și vremea care s-a jucat cu noi

Înainte să plecăm, mă uitam la starea vremii și, sincer, Danemarca nu părea deloc hotărâtă să fie drăguță cu noi. Ploaie, ploaie și iar ploaie. Am sperat totuși că prognoza exagerează puțin. N-a exagerat chiar deloc. Dar undeva cred că Dumnezeu a ținut cu noi, pentru că de fiecare dată parcă ne lăsa exact cât trebuia să ne bucurăm de obiectivele în aer liber, după care începeau din nou rafalele de ploaie. Aveam momente în care într-o fotografie eram la soare, iar în următoarea apărea deja pelerina de ploaie. Copiii? N-au avut absolut nimic. Eu? Și în ziua de azi zac. După vârstă, nu? 😄Dar, chiar și cu ploaia, Copenhaga ne-a plăcut enorm.

Pentru mine și pentru copiii mei, Copenhaga este un oraș superb. Aș spune chiar o mică Veneție, datorită canalelor navigabile, bărcilor și apei care apare mereu în peisaj. Nyhavn este probabil imaginea care îți vine prima în minte când spui Copenhaga: casele acelea colorate, aliniate de-a lungul canalului, bărcile vechi, terasele și atmosfera care te face să rămâi mai mult decât ți-ai propus. Și parcă locul capătă și mai mult farmec când afli că Hans Christian Andersen a locuit în mai multe case de aici. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult în Copenhaga nu au fost neapărat obiectivele turistice. A fost felul în care funcționează orașul. Liniștea lui.

Oamenii nu vorbesc tare, nu se claxonează, nu simți agitația aceea obositoare a unui oraș mare. Foarte mulți merg cu bicicleta, iar dintre cei care folosesc mașina, foarte mulți au mașini electrice. Bicicleta nu pare un hobby acolo. Este pur și simplu parte din viață, si totul este construit în jurul acestei idei.

Un amănunt care m-a impresionat a fost cât de firesc este integrată bicicleta în transportul public. Trenurile au spații speciale și generoase pentru biciclete și cărucioare, cu suporturi individuale. Am observat până și agățători unde puteai pune protecția de ploaie a căruciorului sau pelerina udă. Poate par niște lucruri mărunte, dar tocmai asemenea lucruri îți arată cât de mult este gândită viața de zi cu zi pentru confortul oamenilor.

Trenurile, metroul, vaporașele – totul mi s-a părut foarte bine adaptat pentru persoanele cu dizabilități și pentru părinții cu cărucioare. Lifturi absolut peste tot, si foarte important: funcționale!

Tot din categoria lucrurilor care nu apar neapărat pe lista „obiectivelor turistice” , dar care mie mi-au atras atenția, au fost distribuitoarele de pungi pentru deșeurile alimentare. Bioposer til madaffald – pungi pentru colectarea deșeurilor alimentare. Pare un detaliu banal, dar spune multe despre organizare, colectare separată și grija pentru mediu. De la astfel de distribuitoare locuitorii isi pot lua gratuit pungile pentru deseurile alimentare.

De la palate la Mica Sirenă

Bineînțeles că în cele patru zile petrecute în Copenhaga am încercat să vedem cât mai mult.

Am ajuns la Palatul Christiansborg, unul dintre cele mai importante locuri ale Danemarcei. Aici se află Parlamentul danez, dar complexul găzduiește și încăperi regale și instituții ale statului. Este unul dintre acele locuri în care îți dai seama câtă istorie există în spatele unui oraș care, la prima vedere, pare atât de modern.

Am văzut și Amalienborg, reședința familiei regale daneze, formată din patru palate așezate în jurul unei piețe octogonale. Am prins și Garda Regală – unul dintre acele momente în care realizezi că monarhia daneză nu este doar ceva ce citești în cărțile de istorie, ci face parte din viața actuală a orașului.

Foarte aproape se află Frederikskirken, cunoscută mai ales ca Marmorkirken – Biserica de Marmură, cu uriașa ei cupolă verde. Este una dintre imaginile pe care le reții din Copenhaga, mai ales când o vezi apărând la capătul străzii.

Am trecut, bineînțeles, și prin Rådhuspladsen, piața Primăriei, cu impunătoarea clădire a Primăriei Copenhagăi și cu acea imagine devenită deja normală pentru noi după câteva zile: biciclete peste tot. Și nu puteam pleca fără să o vedem pe Mica Sirenă – Den Lille Havfrue.

Probabil cel mai cunoscut simbol al Copenhagăi și, trebuie spus, mult mai mică decât și-o imaginează mulți înainte să ajungă acolo. Inspirată de povestea lui Hans Christian Andersen, stă simplu pe stâncile de la marginea apei. Poate tocmai această simplitate a făcut-o atât de cunoscută. Copenhaga nu înseamnă însă numai palate și povești. Orașul surprinde foarte mult și prin contraste.

Într-o parte ai clădiri istorice și palate, în alta arhitectură ultramodernă, port, clădiri industriale și turbine eoliene.

Un exemplu extraordinar este CopenHill – Amager Bakke. Cine s-ar gândi că o centrală modernă de valorificare energetică a deșeurilor poate avea pe acoperiș o pârtie artificială de schi și trasee pentru plimbare? Mi s-a părut unul dintre cele mai bune exemple ale felului în care danezii încearcă să îmbine infrastructura necesară unui oraș cu agrementul și preocuparea pentru sustenabilitate. Și mai este arta. Uneori frumoasă, alteori ciudată, iar alteori făcută special să te provoace.

Am întâlnit cele patru personaje colorate ale artistului danez Bjørn Nørgaard, lucrarea „Tumlinger på livets vej” . La prima vedere par niște jucării-balansoar uriașe și puțin bizare. De fapt, reprezintă etapele vieții – copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea. Aceste sculpturi se afla in fata Casei de pensii, echivalenta din Romania.

Poate că, fiind acolo tocmai pentru aniversarea de un an a nepoțelei și împreună cu mai multe generații ale familiei, sculpturile acestea au avut pentru mine un farmec aparte. Am întâlnit și latura mult mai provocatoare a artei daneze, precum „Red Dante” , asociată artistului Jens Galschiøt – genul acela de artă fără menajamente, ironică, provocatoare și cu un mesaj social foarte direct. Iar turnul fostei Biserici Sf. Nicolae, astăzi Nikolaj Kunsthal, spune și el ceva despre oraș: o fostă biserică devenită spațiu pentru artă contemporană.

Tivoli – puțină poveste și pentru cei mari

Mi-au plăcut foarte mult și Grădinile Tivoli.

Nu le-aș descrie doar ca pe un parc de distracții. Tivoli este un loc foarte frumos amenajat, cu vegetație, flori, lac, poduri, lumini și decoruri care creează o atmosferă aproape de poveste. Copiii au motivele lor să iubească Tivoli. Dar cred că și adulții găsesc acolo suficiente motive să uite puțin ce vârstă au. Am ajuns și la celebra Storkespringvandet – Fântâna cu Berzele, pe zona pietonală Strøget. Și, bineînțeles, vremea daneză a avut grijă să ne ofere decorul complet: într-o fotografie soare, în alta pelerină.

Din Copenhaga am făcut și o excursie la Helsingør, pentru a vedea Castelul Kronborg, celebrul „castel al lui Hamlet” . Încă de la ieșirea din gară, drumul spre castel este frumos. Am trecut pe lângă Helsingør Toldkammer, fosta Casă a Vămii, o clădire impunătoare din cărămidă roșie, cu arhitectură inspirată de Renașterea daneză. Iar Kronborg chiar merită excursia.

Este unul dintre cele mai cunoscute castele renascentiste din nordul Europei, inclus în patrimoniul UNESCO, dar faima lui mondială se datorează, bineînțeles, lui Shakespeare, care a plasat aici acțiunea tragediei „Hamlet” , sub numele de Elsinore.

Să fii acolo, pe malul mării, într-un loc despre care ai auzit cândva la școală, are ceva aparte.

Și, pentru că după istorie vine inevitabil foamea, am ajuns și la Værftets Madmarked – The Shipyard Food Market, foarte aproape de Kronborg. O fostă hală a șantierului naval transformată într-o piață de street-food, cu mai multe standuri de mâncare internațională și mese comune. Printre ele și The Fish Project, locul al cărui nume încercam să mi-l amintesc.

Mi-a plăcut și aici ideea: să iei un spațiu industrial vechi și să îi dai o viață nouă.

După patru zile, am plecat din Copenhaga cu senzația că este un oraș în care nu obiectivele luate separat sunt neapărat cele care te cuceresc. Este întregul. Canalele și bărcile. Nyhavn și casele lui colorate. Palatele și Garda Regală. Mica Sirenă și poveștile lui Andersen. Hamlet și Kronborg. Arta contemporană, uneori greu de înțeles. Clădirile moderne. Bicicletele. Trenurile. Lifturile care chiar funcționează. Grija pentru mediu. Curțile pietruite, casele vechi și câte o fațadă acoperită de trandafiri pe care o descoperi fără să o fi căutat. Și, mai ales, liniștea.

Pentru mine, Copenhaga a fost un oraș elegant, civilizat, foarte bine organizat și surprinzător de calm si scump. Un oraș care pare construit nu doar ca să arate frumos, ci ca oamenilor să le fie bine trăind în el. Am venit pentru o aniversare, pentru dorința unui copil de 6 ani de a vedea Legoland și pentru câteva zile petrecute împreună.

Am plecat cu foarte multe fotografii, cu amintiri frumoase, cu admirație pentru felul în care este organizată viața acolo și... în cazul meu, cu o răceală zdravănă drept suvenir.

Dacă a meritat? Da. Cu tot cu ploaie. Singurul incovenient din punctul meu de vedere in afara de vreme, ca mancarea nu are gust, ca nu este asa diversificat ca la noi. Magazinele gen LIDL sa spunem, nu au produsele din tara noastra. A fost greu sa gasim alimente pentru cea mica... noi cei mari ne-am adaptat. Dar pentru faptul ca am stat intr-un apartament si am avut bucatarie, micul dejun si uneori cina le gateam acasa. Am mancat multi cartofi prajiti, fructe de mare si pizza. De fapt erau si singurele mai convenabile la pret. Ca exemplu: doua pizza si o salata Caesar au costat aproximativ 500 lei.

După patru zile am spus la revedere Copenhagăi și am pornit spre Billund, unde ne aștepta motivul pentru care nepotul nostru număra probabil zilele până la această excursie: Legoland.

Dar despre Billund și aventura noastră printre milioane de piese LEGO...

asta este deja o altă poveste.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 4 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI