Cinque Terre, un tablou pictat in aer liber

TIPĂREȘTE

Am auzit de Cinque Terre de la o colega si de cum am vazut cateva poze m-a fascinat, asa incat mi-am dorit sa ajung acolo sa-l vad cu ochii mei.

Cu prima ocazie cand am putut, am achizitionat bilete de avion, si impreuna cu sotul meu, am plecat in cautarea acelui loc colorat, ca un tablou. Am gasit o super oferta in luna noiembrie a anului 2012, zbor Buburesti- Pisa, dus intors, 280 ron!! Cu bagajele facute, ne-am luat zborul catre Italia. Am prins o vreme cam ploioasa dar stiind dinainte ne-am pregatit cu pelerine si cizme de cauciuc.

Am zis sa nu vedem doar acest loc, daca tot mergem si, de cum am aterizat am plecat cu un autobuz spre Florenta, unde am stat o noapte si apoi, ne am intors in Pisa, ne-am cazat si am plecat la 5 Terre. Cu inima stransa, caci la Pisa ploua cu galeata.

Dar ce sa vezi, cand am ajuns la 5Terre soare!!! Super am zis si am pornit in explorarea zonei.

Regiunea face parte din patrimoniul UNESCO incepand cu 1977.

5 Terre este o regiune italiana, cu 5 sate - Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola si Riomaggiore -, aflata pe coasta marii Liguriene, la vest de orasul La Spezia. Cele 5 asezari sunt bine racordate la transportul de cale ferata, prin urmare fiecare asezare isi are propria gara. Trenurile sosesc cu precizie in statie, fara intarzieri la 15 -20 min. Calatoria incepe din orasul La Spezia de unde poti lua trenuri care duc catre Cinque Terre cu regularitate. Bilete se pot achizitiona din fiecare gara sau poti lua de la inceput pentru toate, fiind putin mai ieftin.

Toate locuintele din aceste regiuni sunt vopsite in diverse culori, si impreuna cu stancile si marea, cu barcile si navoadele, formeaza un peisaj unic si deosebit. Desi transportul este foarte bine pus la punct, locul te trimite inapoi in timp, oferind imagini de tablou. Trenul parca nu este unul obisnuit, ci un mijloc de mers in timp. Chiar daca vremea nu a fost 100% buna, -cand nori, cand soare, cand stropi de ploaie- casele lor vesele ne-au incantat ochii si sufletul si ne-au lasat cele mai placute amintiri, legate de un loc, cu locuitori putini, retras intre stanci, unde timpul are o alta unitate de masura.

Primul sat unde ne-a lasat trenul venind dinspre La Spezia este Riomaggiore. Orasul nu are plaja insa privelistile sunt superbe, de o parte si de alta casele si in fata mareaPe drumul ce urca spre case, peretii au diverse picturi. Cand ne uitam spre mare, in departare, parca se unea cu cerul, iar razele soarelui care reuseau sa patrunda printre nori, o faceau sa straluceasca.

Următoarea localitate, Manarola, unde incepe Via dell’ Amore, are o faleza lunga de 2 km, ce se termina in satul urmator. La mijlocul Via dell’ Amore exista un tunel pe ai carei pereti sunt scrijelite diverse declaratii de dragoste si juraminte de fidelitate, si multe lacate prinse.

Corniglia, al 3-lea sat, nu are port, si este asezat pe o stanca abrupta. Are plaje pe ambele parti. Biserica San Pietro din localitate, construita in anii 1300, in stilul arhitecturii gotice liguriana. Nu ne-am oprit in aceasta localitate deoarece era destul de sus si ne-am gandit ca nu mai avem timp de celelalte 2. (am ajuns in 5 terre in jurul pranzului si, cum am mai spus, nu a fost nici vremea foarte prietenoasa) Am fotografiat-o din tren si am trecut mai departe, la satul urmator, Vernazza,

locul cu singurul port natural din 5Terre. Oraselul are numai 600 de locuitori, care au renuntat la masini in favoarea barcilor. Cand mergi prin aceasta localitate vezi barcile trase in fata caselor, restaurantelor adapostite iarna din calea furtunilor puternice, si oamenii primitori stand de vorba pe strada.

Spre seara, am ajuns si in Monterosso al Mar, satul vestit pentru cele mai placute plaje ale regiunii si cele mai multe hoteluri, restaurante si magazine, considerata partea cea mai moderna din zona. Imi pare rau ca am ajuns tarziu pentru ca nu am apucat sa ne bucuram de el pe lumina. Este un loc superb, cu plaja frumoasa, putin diferit fata de restul, putin cosmopolit, impletind cu usurinta modernismul zilelor noastre cu traditia locului. Aici am vazut cei mai multi turisti, fata de restul satelor.

Am incheiat vizita intr-o nota nostalgica, cu parere de rau ca s-a terminat si ca trebuie sa ne intoarcem.

Mhhh... deja mi s-a facut dor de mirosul marii, de coloritul locurilor…

Recomand din suflet!

---

VIZUALIZĂRI: 4040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI