Cinque Terre - locul unde raiul a coborat pe pamant

TIPĂREȘTE

Pentru cea de-a doua zi planuisem sa vedem si celelalte sate in ordinea: Riomaggiore, Corniglia, Vernazza, La Spezia si in drum spre casa sa ne oprim la Monterosso al Mare. Partial ne-a iesit planul, nu a fost chiar cum ne-am planificat, facand insa bilantul general, am iesit chiar mai bine, dar hai sa o luam pas cu pas. Asadar ne-am trezit devreme, incat sa profitam de cat mai mult timp, iar la ora 8 dimineata, noi luam micul dejun in Riomaggiore, la o mica terasa aflata chiar langa gara, iar meniul a insemnat o omleta (asta am vrut eu) cu cateva bucatele de bacon, un cubulet de unt, paine prajita, un suc de portocala si o cafea – 8 euro (un pret corect pentru locul unde ne aflam), acum puteam pleca mai departe relaxate ????. Riomaggiore poate fi parcurs ca un circuit, asa ca am ales una dintre variantele posibile, alegand sa incepem cu partea in care urcam, si sa revenim la gara prin tunelul paralel cu linia de cale ferata, pentru asta fiind sfatuiti de la birou de informare turistica ca ar fi mai bine sa facem acest circuit asa si sa revenim la gara prin tunel. In acest fel urcarea se face pe panta ia coborarea destul de mult pe scari. Riomagiorre este un mic orasel cu circa 1700 locuitori, cunoscut de prin secolul XIII (cred ca totusi are origini mai vechi) iar drumul nostru spre primul obiectiv, respectiv castelul Riomagiorre, ne-a oferit (in afara de gafaieli ????), privelisti minunate asupra dealurilor cu diferite culturi pe ele, cu turisti care alegeau sa urce pe carari pe acest deal la final avand bucuria de a vedea intinsul apelor de sus. Asta e, nu sunt in stare, asa ca am continuat drumul dupa cum am putut si uite ca am ajuns la castelul Riomaggore construit in anul 1260, in jurul caruia ne-am invartit putin pentru a ne continua drumul. Pe tot drumul am admirat de sus terasele sau balcoanele in care se vedeau mese si scaune unde locatarii se puteau relaxa, pe o terasa am vazut si un jacuzzi acoperit acum (o sa il vedeti si voi in poza ????), am intalnit si o scoala elementara micuta, pe langa care ai fi trecut fara sa realizezi ca acolo este o scoala. Am trecut si pe langa 2 biserici, biserica Sf Ioan Botezatorul construita in secolul XIV, reconstruita in 1870, o biserica ce arata minunat si in exterior dar si la interior, si biserica Santa Maria Assunta construita in sexolul XVI, o biserica simpla atat la exterior cat si la interior, in rest, drumul inseamna multe scari coborate (si acum am inteles de ce a fost mai bine sa tratam traseul asa, am admirat casele, felul in care erau decorate, mici detalii care le sporeau farmecul, o arcada infrumusetata aparte, scari pe care pe fiecare treapta se gaseste cate un ghiveci cu flori, multe magazinare cu diverse suveniruri, mici cafenele, pizzeria, restaurante si uite asa, incet-incet, am ajuns la tunel si mai apoi la gara de unde am luat trenul spre Corniglia.

Corniglia, este cel mai mic orasel din Cinque Terre, este cocotat pe stanci, are doar gara, aici nu veti gasi port, si ca sa ajungeti in orasel, fie urcati scarile (382 trepte) fie luati masina (un minibus), unde daca aveti cardul Cinque Terre nu va costa nimic, altfel este 2.5 euro (bilet luat de la sofer) sau 1.5 euro (daca luati biletul de la gara). Citisem despre asta, asa ca noi aveam cardul si a fost mai simplu, problema era ca erau mai multi turisti decat locuri, asa ca a trebuit sa fim istete sa ne putem urca in primul bus (cardul va ofera si prioritate fata de bilet). Cu masina drumul dureaza cateva minute, timp in care vedeti cum va ridicati tot mai sus deasupra nivelului marii si o puteti admira.

De aici cel mai simplu este sa o luati pe Via Fieschi, una dintre cele mai vechi dar si pitoresti stradute, asa am facut si noi, insa mai intai am oprit la o gelaterie de unde mi-am luat o inghetata. Ulterior am aflat ca de aceasta ar fi cea mai buna gelaterie din toata zona Cinque Terre, si este recomandata inghetata cu busuioc si lamaie, sau crème Corniglia. Cum daca esti in Corniglia trebuie sa fii in tema, am luat Crème Corniglia si mai intai am stat sa o savurez dupa care am pornit la drum. Am ajuns si in piata Largo Taragio, acum sa nu va imaginati cine stie ce piata, vorbim despre Corniglia, un mic, micut orasel. Aici se gaseste Monumentul celor cazuti in razboiul din 1926, vegheat din spate de casa de rugaciune Sf Ecaterina.

Si aici la fel, stradute inguste, cu drumul care trece pe sub arcade vechi, flori sau rufe ???? la ferestre, cate o mica terasa cu vedere la mare si unde sunt instalate cateva masute si va puteti racori cu o bautura alcoolica sau nu. Strazile aici sunt si mai inguste, insa cu toate acestea si aici gasesti mici magazine cu suveniruri iar totul este bine organizat incat nu exista gatuiri.

In zona mai poate fi vazuta si Biserica gotica Sf Petru, construita in secolul XI, pe care insa nu am mai ajuns sa o vedem si la interior pentru ca intre timp venise si masina noastra si urma sa mergem mai departe spre Vernazza.

Vernazza este un orasel de asemenea micut, are circa 900 locuitori, si cum are iesire la mare, ambarcatiunile opresc aici, iar strazile par ceva mai aerisite. Nu ai cum insa sa faci comparatie intre aceste orasele, si nu poti spune ca daca ai vazut unul le-ai vazut pe toate, trebuie sa vezi fiecare orasel in parte si sa te bucuri de frumusetea lui. Si aici ne-am plimbat putin prin zona, insa am tras mai ales inspre mal, ne-a placut mult zona, mi-a placut mai ales o terasa amenajata in stanca, insa nu mai stiu de ce nu am ramas acolo, in final am ales insa tot zona plajei, aici fiind biserica Sf Margherita de Antioh, o biserica construita in secolul XI-XII si care pare a veghea marea dar si plaja, dar si o multime de terase, o adevarata loterie daca vrei sa alegi ceva pentru ca nu stii ce sa alegi mai degraba.

In final am ales terasa restaurantului Vulnetia, unde mai intai am luat cate un Aperol Spritz, apoi prietena a luat paste, iar eu o pizza mai aparte, cu cascaval si lamaie, Poate vi se pare ciudat, insa daca vad ceva atipic, insa este specific zonei, trebuie sa incerc. A fost grozava, chiar daca nu am fost in stare sa mananc toate feliile de lamaie ????.

Si de aici, conform planificarii noastre de dimineata am luat trenul spre La Spezia de unde dupa o plimbare prin zona trebuia sa luam trenul spre casa, dar cu o oprire la Monterosso al Mare. Dar de aici s-a rupt filmul si restul zilei s-a desfasurat altfel. Dar despre asta in episodul urmator. Pana atunci insa, alegeri intelepte.

---

VIZUALIZĂRI: 10415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI