Freeport, Illinois, un oras in dificultate in gradina marelui licurici de la apus

TIPĂREȘTE

Saptamana trecuta m-am aflat pentru o zi in Freeport, un oras la 200 de kilometri de mine si cam la aceeasi distanta de Chicago. Era ultima dintr-o serie de opt vizite in ultimele doua luni, vizite facute la spitalul local FHN ca parte a cursurilor oferite surorilor medicale de acolo. In anii trecuti deplasarile erau de doua zile, cu stat la hotel in ziua precedenta, dar anul asta am dus viata “on the fast lane” cum spun americanii, sau mai pe fuga cum spunem acasa. De ce relatarea de acolo? Ca sa mai temperez fascinatia unora cu vestul si avantajele acestuia.

Freeport este un oras mic (in jur de 25000 locuitori) care sufera de pe urma depresiunii economice mai mult decat alte localitati. Semnul cel mai evident de dificultate este faptul ca cel mai mare angajator din zona este spitalul local FHN, cu circa 1200 de angajati, si nu industria locala, care este la pamant intr-un mod similar cu ce avem noi pe Valea Jiului. Centrul orasului aduce un pic cu Detroit-ul in gradul de decadere, avand un caracter depresiv, cu cladiri triste din caramida rosie si oameni modesti, majoritatea de culoare, stand pe banca in fata blocurilor.

O oarecare surpriza am avut-o cand am luat masina de inchiriat de la aeroportul din vecinatate: prietenii de la Avis mi-au dat o Toyota Prius hibrid, stiind cat sunt de econom. Surpriza a fost ca nu avea o cheie de contact, doar telecomanda de deschidere a usilor, asa ca a trebuit sa bajbaiesc dupa butonul de pornire. L-am apasat, dar nu s-a intamplat nimic, nici un zgomot de motor pornit, si asta pentru ca motorul electric intra primul in functiune (am aflat asta ulterior). O alta surpriza a fost condusul: masina era setata pe “ECO”, adica consum minim de combustibil, cu consecinta ca apasand pe acceleratie nu se intampla mai nimic, acceleram dar foarte lent. M-am bucurat de setare la sfarsit, cand a fost sa alimentez cu benzina – am consumat cam 3.5 litri la suta, iar benzina in State este foarte ieftina – acum a ajuns la $2.17 pe galon adica cam 55 centi la litru.

Drumul a constat in condusul pe trei autostrazi si, cum am plecat la 5:30 dimineata, traficul nu a fost of problema. Transponderele instalate pe masini pentru plata automata a taxei de autostrada reduc si mai mult din timpul calatoriei, iar costul este relativ mic - $7.50 la dus. Am facut drumul in exact 105 minute si prima parte a zilei a decurs precum era de asteptat. Anexa spitalului este nou construita si este absolut perfecta, totul straluceste de curatenie iar lumea este foarte amabila. O sa insist mai mult asupra lucrurilor legate de oras si viitorul acestuia, lucruri care m-au impresionat mai mult.

Ce este de vazut in Freeport? Orasul este cunoscut in America drept orasul “covrigel” (pretzel) pentru ca settlerii de origine germana erau mari specialisti la facutul covrigeilor. Chiar echipa de fotbal a orasului are ca emblema/mascota un covrigel. In istorie, orasul este cunoscut pentru dezbaterea publica Lincoln-Douglas pentru ocuparea unui loc in senatul american, dezbatere pe care Lincoln a pierdut-o in 1858, pentru ca mai apoi sa castige presedintia doi ani mai tarziu. Un monument in centrul orasului imortalizeaza intalnirea dintre cei doi.

Orasul are multe parcuri, dar nu prea am vazut lume prin ele, indiferent de anotimpul in are am fost. Asta poate pentru ca am fost in cursul saptamanii si nu in weekend. S-ar putea ca starea precara a economiei sa fie un alt motiv.

Orasul se afla la 30 km sud de granita cu Wisconsin, in mijlocul culturilor diverse si a fermelor de animale. Numele localitatii sugereaza existenta unui port si este legat de fondatorul asezamantului, care opera un port fara taxe pe raul Pecatonica. Pentru activitati pe apa, fluviul Mississippi se afla la 80 de kilometri de Freeport. Exista practic doua centre, unul vechi, cu cladiri anoste si activitate limitata, si unul nou, unde sunt toate restaurantele fast-food, statiile de benzina si alte magazine. Desigur dezvoltarea centrului nou este legata de vadul comercial mai semnificativ si de investitiile facute in partea mai noua si mai “curata” a orasului.

Freeport, un oras trist, care traieste din amintiri si cu speranta unor zile mai bune. Greu de spus cat de curand vor veni aceste zile, pentru ca infrastructura are mult de suferit si vor trebui multi ani pentru refacerea ei.

---

VIZUALIZĂRI: 2340 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI