Buenos Aires – partea a doua

TIPĂREȘTE

În review-ul precedent vorbeam despre plimbarea făcută prin capitala argentiniană în prima zi a șederii mele acolo. Acum, aici voi povesti despre cea de-a a doua zi dedicată mai mult Cartierului Recoleta, un cartier rezidențial, select din centrul orașului, o zonă plină de viață, cunoscut pentru casele lui în stil parizian, cu luxoase palate și buticuri elegante, cu multe și variate obiective turistice.

Dimineața după micul dejun am mers cu metroul de la hotel, vezi impresii, până la Stația Facultad de Derecho, o stație frumos decorată cu picturi cu dansatori argentinieni de unde ne-am început plimbarea. Ne-am plimbat printr-o zonă verde, foarte întinsă, cu multe parcuri bine amenajate și întreținute legate între ele prin alei astfel încât treceam din unul în altul.

Am trecut pe lângă Facultad de Derecho, o clădire în stil doric construită la jumătatea secolului 20, o structură imensă, monumentală, ce găzduiește un muzeu și o bibliotecă specializată. Este considerată cea mai bună Universitate de Drept din America Latină, când Am Fost Acolo era închisă fiind vacanță, așa că am continuat plimbarea prin Plaza Naciones Unidas spre Floralis Genérica ce se vedea bine de pe scările facultății. Este o imensă floare, are 20 de metri și 18 tone, o sculptură metalică din aluminiu și oțel inoxidabil, un omagiu adus tuturor florilor din lume despre care creatorul ei spune că este o sinteză a tuturor florilor și o speranță care renaște în fiecare zi. Are șase petale ce se deschid în fiecare dimineață la ora 8 și se închid seara, la apus. Realizată în anul 2002 este printre primele sculpturi mobile din lume, comandată automat de senzori hidraulici și fotoelectrici.

Câteva poze și am traversat marele și frumosul Av. Pres. Figueroa Alcorta, trecând prin Plaza Ruben Dario, parc verde cu locuri de joacă pentru copii, piste de alergare sau pentru biciclete, cu multe sculpturi, pe lângă Muzeo Nacional de Bellas Artes, l-am vizitat mai târziu, altă poveste…, am ajuns în Plaza Francia, proiectată de un peisagist francez, finalizată în anul 1910, an în care a fost inaugurat și cunoscutul Monumento Francia en Argentina dăruit de comunitatea franceză din oraș pentru a marca centenarul Revoluției din Mai, foarte sugestiv pentru relația franco-argentiniană, cele două figuri feminine ce încununează monumentul simbolizează Argentina și Franța, îngerul dintre ele personifică „Gloria", glorie celor două țări dar și a personalităților menționate pe plăcile comemorative.

Am trecut prin Plaza Intendente Torcuato de Alvear, parcul primului primar în Buenos Aires capitală a Argentinei, și am ajuns la Centro de Atención al Turista Recoleta, nu am găsit nicio hartă, am mai făcut câțiva pași până la Cafe La Biela în care am intrat pentru a o vedea fiind și un local turistic, vizitabil. Înființată la mijlocul secolului 19, a devenit după un secol locul de întâlnire favorit al campionilor de curse auto și al iubitorilor acestui sport care au botezat-o La Biela pentru ca în anii 2000 să fie declarată „Loc de interes cultural” în Buenos Aires. Panourile de lemn cu care sunt placați pereții sunt pline cu fotografii ale campionilor și cu o mare varietate de relicve de la automobilele pe care le-au condus.

A fost făcută cunoscută de doi buni prieteni, Adolfo Bioy Casares și Jorge Luis Borges, scriitori care mergeu frecvent la cafenea, i-am găsit și noi acolo, au scris și o carte și au făcut pozele care o ilustrează, le-am văzut expuse în cafenea. Este cunoscută prin terasa de pe trotuarul din față umbrită de uriaș arbore de cauciuc și s-a făcut cunoscută prin cafeaua pe care o prepară, despre care „cafegii spun că este cea mai bună cafea din oraș” , nu am gustat-o nefiind prea mare amatoare de cafea.

Am continuat plimbarea prin Parcul Primarului Torcuato și ne-am oprit puțin la Gomero de la Recoleta, un ficus bătrân, considerat cel mai bătrân copac din Buenos Aires și strămoșul tuturor ficușilor din oraș, de aproape două secole și jumătate, imens, diametru bazei are aproape 10 metri, iar unele dintre ramurile sale ce depășesc 30 de metri trebuie ajutate, iar „porteños” l-au chemat pe Atlas să îl susțină, ei ajutând cu proptele, cabluri. Este grandios, foarte impresionant!!!

Am mers apoi la Basílica Nuestra Señora del Pilar din Plaza del Pilar, sfințită în 1730, a doua cea mai veche biserică din oraș. Construită în stilul colonial baroc Bazilica este cunoscută în special prin Altarul Peruan, altar unic, înalt, cu ornamentație bogată peruană, lucrat în argint, mai are două Altare Laterale unice și un Amvon deosebit, pentru toate acestea fiind declarată în anul 1942 Monument Istoric Național. M-am nimerit în timpul unei înmormântări, lume multă, toți stăteau pe scaune, cum mai puteam eu să mă mai uit și să mai și pozez, eu în vacanță, ei cu supărările lor, viața merge înainte!?

Am ajuns foarte aproape la Cementerio de la Recoleta, unul din principalele obiective turistice propuse pentru acea zi, vizitabil zilnic între orele 8 și 18, fără taxă de acces, de neratat!

Inaugurat în anii 1822, pare un oraș cu străzi și case mici, diferite, de la simple morminte de piatră la mausolee mari de marmură cu statui, cele mai impozante fiind ale elitei argentiene, mult iubita Eva Peron, președinți argentinieni, generali. Este impresionant prin numărul mare de case pe care le găzduiește, circa 4.800, multe din ele opere de artă, peste 90 din ele sunt declarate monumente istorice naționale, dar impresionează și prin personalități celebre din politică și știință, artă și cultură, din sport care se odihnesc acolo, din aceste considerente Cimitirul este catalogat și el ca muzeu.

De la un Chioșc din afara Cimitirului am cumpărat o hartă, 1 euro, care ne-a fost de mare ajutor, în cimitir nu există indicații…. Traseul marcat pe hartă prinde cele mai importante monumente, pe el am mers și noi, așa le voi prezenta.

Am trecut pe sub cunoscutul „Requiescant in pace” de deasupra Porții Estice, o poartă mare, frumoasă, construită în stil doric și am început plimbarea printre micile case urmând traseul de pe hartă, primul întâlnit fiind Mausoleul Familiei Alvear urmat de Panteonul Cetățenilor Meritorii, de pe latura sudică, cu Mormântul Guillermo Rawson, medic și politician de origine americană. Am ajuns la Cristo Redentor, punct central pe traseu, ramificație spre cele mai importante monumente, sculptura fiind opera artistului argentinian Pedro Zonza Briano, numit și Rodin Argentinianul care s-a format, a trăit și a expus foarte mult în Europa.

Am văzut Cenotaful lui Juan Bautista Alberdi, prozator, jurist și om politic argentinian, mason, semnele masonice sunt prezentate la baza monumentului, Cavoul Familiei Herlitzka, diferit prin aspectul lui bizantin și am ajuns până la capătul vestic al cimitirului la Mormântul Generalul Juan Lavalle, guvernator al Provinciei Buenos Aires, văzusem cu o zi înainte marea piață și monumentul ce-i poartă numele. Foarte aproape este și Panteonul celor Căzuţi în Revoluţia din 1890, în a cărui boltă interioară se odihnesc rămășițele militarilor și civililor căzuți atunci. Am revenit spre centrul cimitirului pe o altă alee, urmam indicațiile hărții și am trecut pe lângă Mausoleul lui Carlos Pellegrini, președinte al Argentinei, francmason, Mausoleul Familiei Julio Argentino Roca, general și președinte al Argentinei.

Ne-am oprit mai mult la Cavoul Familiei Duarte, pe care voiam în mod deosebit să îl văd, aici fiind înmormântată cunoscuta Eva Perón, sunt puse permanent flori acolo...

Au urmat cavoul unui scriitor, mormântul unui guvernator, Mormântul președintelui Domingo F. Sarmiento și am ajuns la Mormântul Lilianei Crociati de Szaszak și a câinelui Sabu, mormânt ce are o tragică-frumoasă poveste. Liliana a murit în timpul lunii de miere la Innsbruck, într-o avalanșă. Mama ei a gândit mormântul în stil noegotic în care i-a replicat dormitorul și a așezat la intrare sculptura tinerei în mărime naturală purtând rochia de mireasă cu care a fost înmormântată. La picioarele ei, pe podium, este o placă cu o poezie în limba italiană scrisă de tatăl ei. După moarte, Sabu, câinele fetei, a fost pus lângă ea în mormânt și a fost adăugată statuia câinelui cu mâna Lilianei sprijinită pe capul lui.

Am trecut pe lângă Mormântul Bartolome Mitre, președinte argentinian, și pe lângă mormintele a doi avocați, politicieni și diplomați ajungând la Mausoleul Familiei Jose C. Paz, fastuos ca și Palatul familiei pe care îl văzusem cu o zi înainte.

Nu știu ce să mai spun despre casele văzute, pentru a vă face o imagine despre ele voi posta cât mai multe poze, se pot vedea și pe site-ul cementeriorecoleta.com.ar. Mai adaug doar că mi-a plăcut că la Recoleta locuiesc împreună ortodocși și evrei, catolici și musulmani, vecini fără conflicte, fără pretenții teritoriale….

Vizita a durat cam două ore, insuficient, timp în care am văzut cele mai importante monumente din Cimitir, am trecut apoi și pe lângă Centro Cultural Recoleta, nu am avut timp pentru vizitare deși are o terasă de unde se pot face poze deosebite după care ne-am întors la Stația Facultad de Derecho pentru a merge cu metroul la Stația Santa Fe - Carlos Jáuregui și de acolo la El Ateneo Grand Splendid, cam 25 de minute în total.

El Ateneo Grand Splendid de pe Av. Santa Fe, o Librărie cu circa 120.000 de volume, este una dintre cele mai bune și mai frumoase librării din lume fiind amenajată într-o clădire de vreo sută de ani care a fost mai întâi teatru dar care şi-a păstrat măreţia, splendoarea și eleganța de la inaugurare, cupola pictată cu fresce, balustradele și decorările originale. Mi-au plăcut „Scena” transformată în Bar, unde, cu o carte în mână, poți bea o cafea și „Lojele” , acum mici Săli de Lectură, cu fotolii ce fac răsfoirea cărților, chiar fără cafea, o adevărată plăcere, „Sala Principală” plină cu rafturi pentru cărți. Mi-ar fi plăcut să stau și eu acolo, dar timpul, veșnică problemă…. Ultimul etaj este dedicat mostrelor și expozițiilor, iar subsolul le oferă copiilor cărțile specifice vârstei și o plimbare cu scara rulantă.

Am stat în Librărie cam jumătate de oră, apoi am mers cu metroul până la Stația Scalabrini Ortiz și de aici pe jos, în total vreo 15 minute, la Eva Perón, la muzeu, mormântul îl văzusem cu 3 - 4 ore mai înainte….

María Eva Duarte de Perón, cunoscută și ca Evita, una din cele mai importante femei din istoria Argentinei, a avut o viață scurtă, 33 de ani, dar plină. La 15 ani s-a mutat în capitală și și-a început cariera de artistă la radio, pe scenă sau de film, devenind foarte activă în viața socială. În anul 1946 devine Prima Doamnă a Argentinei ca soție a Președintelui Juan Perón, a promovat votul femeilor din Argentina, a fondat și a condus primul partid politic feminin, în 1951 candidează cu șanse mari de reușită pentru funcția de Vicepreședinte, dar, din cauza bolii care avea să-i aducă sfârșitul anul următor, renunță la candidatură. Anul următor, Congresul argentinian i-a acordat titlul de „Lider spiritual al națiunii” pentru ca după câteva luni să părăsească definitiv această lume, nu și Argentina, mai bine zis Argentina nu a părăsit-o niciodată pe Evita, ultimul omagiu adus fiind înmormântarea ei cu onoruri de stat, o prerogativă rezervată în general șefilor de stat. Astăzi, ea este o parte a culturii populare internaționale, o contribuție importantă având-o Filmul Evita din anul 1996 cu Madona și Antonio Banderas în rolurile principale, film criticat de unii specialiști, apreciat de alții, bine primit în lume, neacceptat de argentinieni pentru care Evita este și va rămâne pentru totdeauna exemplu de pasiune și combativitate pentru ajutorarea celor mulți, a ars în 33 de ani cât alții într-o viață întreagă...

Museo Evita are site-ul web.museoevita.org.ar. Este închis lunea, în celelalte zile se vizitează între orele 11 și 19, biletul de intrare costând 6 euro. Am scris în euro pentru că devalorizarea este mare în Argentina și am calculat prețul la paritatea de atunci, când am fost acolo. Nu se fotografiază decât în foaier, dar am avut telefoanele la noi, am fotografiat dificil și puțin pentru că erau peste tot paznici zeloși….

Este un muzeu nou, inaugurat în anul 2002 la comemorarea a 50 de ani de la moartea Evei Perón, într-un conac vechi, o clădire cu două etaje construită la începutul secolului 20 în stil renascentist italian.

Am ajuns la intrarea în Curtea Muzeului, apoi la intrarea în Muzeu și de acolo în Foaierul în care se află Casa de bilete, am cumpărat și noi, unde se pot face poze, am făcut și eu câteva. Ne-am plimbat puțin, am fost întâmpinați de Evita și Juan Perón din tabloul lor, am salutat-o pe Evita, Bustul Alb, care ne-a zâmbit de pe soclul ei și am închis aparatul foto. Am urcat la primul nivel, am trecut pe lângă niște poze cu Eva Duarte micuță, apoi cu Eva elevă și am ajuns la vitrinele cu haine. Muzeul deține multe din toaletele pentru care Evita era renumită și pe care le-a îndrăgit așa de mult, sunt expuse alături de fotografii cu Evita care le poartă. Aceste rochii, costume, paltoane și pantofi sunt atât de elegante, încât se pot purta și astăzi.

Am văzut fotografii și exponate interactive, sunt foarte multe în muzeu, prezintă momente din viața ei, inclusiv din cariera sa de actriță, relația cu președintele Juan Perón, munca politică și socială a Evitei și oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții și vremurilor Celei mai Faimoase Doamne din Argentina.

Am mers pe frumoasa Terasă Andaluză din centrul clădirii apoi în Marea Sală în care Marea Doamnă, portret într-o rochie neagră lungă formală părea că-și primește musafirii, acest tablou a fost făcut nu cu mult timp înainte de a se prăpădi. Am salutat-o, am pozat-o, mi-a dat permisiunea, și cu mult regret, impresionată de scurta dar tumultoasa viață a acesteia, am coborât la zona comercială, cu magazine de suveniruri și o cafenea cu un spațiu frumos amenajat în aer liber. Am cumpărat un magnet cu chipul ei, 2 euro, și am părăsit muzeul care se pregătea de închidere.

A fost o zi plină, cu multe obiective, am vizitat un muzeu de arte despre care voi scrie un review separat, un cimitir celebru, o imensă librărie și un muzeu reprezentativ pentru historia recentă a Argentinei, am văzut și aflat multe lucruri noi, interesante, pe care merită să le vadă cei ce ajung în Buenos Aires.

---

VIZUALIZĂRI: 940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI