La plimbare prin Buenos Aires – prima parte

TIPĂREȘTE

În Buenos Aires am ajuns seara, veneam din Rio de Janeiro, pe la ora 21 eram la hotel, vezi impresii urmând ca dimineața să începem plimbările prin capitala argentiniană despre care am scris câte ceva în reviewul de cazare.

Dimineața, după micul dejun, am plecat spre Mall Alto Palermo aflat la vreo 250 de metri de hotelul în care stam, nu pentru cumpărături ci pentru un schimb valutar la Banca de Comércio de la etajul 3, cursul a fost unul bun, același ca în aeroport. Foarte aproape este Stația de Metrou Bulnes, de unde am cumpărat Cardul SUBE, era casă de bilete, despre care am mai povestit, vezi impresii. Harta metroului este metrovias.com.ar/index.php/mapas și un bilet este foarte ieftin, în jur de 0,4 euro deci nu trebuie încărcată o sumă prea mare de bani. Am folosit foarte mult metroul, doar o singură dată autobuzul, transportul este foarte ieftin și bine pus la punct.

Am mers până la Stația Tribunales pentru a vedea obiectivele turistice din zonă, din cartierul San Nicolás. Sunt mai multe cartiere frumos prezentate pe site-ul de pe care mi-am făcut documentarea, turismo.buenosaires.gob.ar/es

Plaza de la República, prima noastră oprire din acea zi, este o piață centrală, gazdă pentru Obelisco Buenos Aires, un Monument Istoric Național, iconic pentru oraș, ridicat pentru comemorarea a 400 de ani de existență a orașului.

Ceva poze, am stat la un rând destul de mare și am plecat spre Plaza Lavalle, o grădină verde întinsă, bine amenajată și întreținută, curată, cu iarbă și pomi, cu sculpturi și, important pentru mulți, WiFi liber. Este aproape dreptunghiulară, închisă pe fiecare latură de câte o stradă cu multe spații comerciale și obiective turistice importante. De la intrare privirea mi-a fost atrasă de Monumento General Lavalle care domină piața cu silueta și înălțimea lui, o sculptură din marmură a luptătorului pentru Independența Argentinei din prima jumătate a secolului 19. A urmat Palacio de Justicia un complex arhitectural proiectat la sfârșitul secolului 19 în stil franțuzesc și finalizat, după vreo 50 de ani, sub influența „art nouveaux” italiană. Azi, aici funcționează „Curtea Supremă de Justiție” , cea mai înaltă instanță de judecată a Argentinei.

Am continuat plimbarea pe la Escuela Presidente Roca, model de Școală Publică Laică din primii ani 1900, clădire cu o arhitectură deosebită azi, Monument Istoric Național, apoi pe la Mirador Massu, un turn foarte vizibil prin turla lui roșie, punct de belvedere, azi închis. În urmă cu o sută de ani era parte din Palatul Costaguta, atunci clădire „art nouveaux” , astăzi contrast puternic cu clădirea modernă ce a înlocuit vechiul palat. L-am salutat apoi pe Hipolito Yrigoyen, monument în mijlocul grădinii, de două ori Președintele Argentinei, am vrut să stăm puțin pe banca de lângă Jose Podestá bustul cunoscutului actor din secolele 19 și 20, dar era ocupată, așa că ne-am oprit la Teatro Nacional Cervantes, teatru tânăr, încă roșu-auriu la cei 99 de ani pe care-i împlinește peste câteva luni, are trei săli de spectacole cu peste 1.100 de locuri în total, nu ne-am oprit pentru vizită...

Am trecut și pe la Templo Libertad, Sinagoga din Buenos Aires, am sunat la ușă și cel din interior ne-a spus că se poate vizita, cost 10 $ de persoană, am renunțat nu știam dacă ne încadrăm în timp, acum regret pentru că turul din acea zi l-am finalizat cu bine...

Am vizitat însă Teatro Colón, un teatru de operă comparabil prin acustica fenomenală și arhitectura uimitoare cu cele mai importante săli din lume, Scala din Milano, Opera Metropolitană din New York, Opera de Stat din Viena, Opera Regală din Londra, Opera din Paris, clădire construită în urmă cu peste 125 de ani în stil neorenascentist, cu o fațadă bogat împodobită.

Cumpărasem dimineața bilete la turul spaniol de la ora 12:45, costă 20 euro de persoană, sunt tururi și în engleză, au loc între orele 9 și 17, la fiecare 15 minute cu durata de 50 minute, site-ul este teatrocolon.org.ar/es.

Am mers în Sala, holul mare de la intrare unde sunt amplasate Casa de Bilete și o Cafenea, apoi trecând printre două sculpturi capete de leu, capetele balustradei din marmură galbenă și roz, am urcat pe Scara din marmură de Carrara în Foyerul Principal, mare, împodobit de coloane de marmură roșie, acoperite cu stuc, cu o Cupolă octogonală din sticlă cu opt muze „care invită spectatorii să intre în lumea artelor” . Am mers apoi în Galería del Busto, o sală ce adăpostește busturile unor mari compozitori de operă, are și frumoase vitralii și apoi la Salón Dorado, o sală, bogat decorată în stil francez, pentru concerte de muzică de cameră, pentru conferințe și expoziții.

Ultima vizitată, dar prima ca importanță, a fost Sala Pricipală, sala mare a operei, are aproape 2.500 de locuri, cu o Scenă nu prea mare, dar cu un impresionant Candelabru, original de la sfârșitul secolului 19 și o cupolă frumos pictată gratuit cu numele marilor compozitori. Sala are loje pe 5 nivele de o parte și de alta a scenei, nivelul 1 fiind rezervat, președintele în dreapta, oficialitățile orașului în stânga. Despre frumusețea ei vor vorbi pozele postate, iar despre acustică, vorbesc specialiștii! Conduși de ghid, am coborât în Holul de la intrare și am părăsit teatrul.

Am trecut pe la Fontana 9 de Julio, o fântână foarte ornamentală aflată pe Av. 9 de Julio, cel mai mare bulevard din Argentina, argentinienii spun că din lume…. Are 140 metri lățime, 12 benzi, spații verzi, linie specială pe mijloc pentru mijloacele de transport în comun încât nu se poate traversa pe o singură lumină verde de semafor.

Ne-am oprit la Galerías Pacífico, unul dintre cele mai opulente centre comerciale din oraș, renumit pentru magazinele sale de bijuterii, piele și blană, vechi de peste 125 de ani. Azi este vizitat de turiști pentru frumusețile lui, în special, pentru magnifica-i Cupolă centrală decorată cu picturi murale de cei mai cunoscuți pictori argentinieni, erau și panouri explicative. A fost plăcut, deconectant, am resimțit atmosfera sărbătorilor de iarnă dată și de un imens Pom de Crăciun…, aș mai fi stat acolo, dar am plecat mai departe pe cunoscuta Calle Florida, stradă pietonală foarte veche, cea mai importantă stradă comercială din oraș, cu multe magazine mari de marcă, cu magazine de suveniruri, florării, restaurante, cafenele….

Chiar vizavi de Galerías Pacífico este Centro Naval, clădire construită în perioada Primului Război Mondial ca sediu al Asociației cu același nume, un exemplu de arhitectură franceză tip „belle époque” din Buenos Aires, una din cele mai frumoase și importante clădiri ale epocii, admirată și azi, în special pentru frumoasa ușă centrală din bronz și fontă și pentru decorarea exterioară, inspirată de Palatul Versailles. Am mers până la capătul străzii Calle Florida, am intrat în Centro de Atención al Turista - Peatonal Florida pentru câteva hărți și am ajuns în altă piață cunoscută și foarte mare, Plaza General San Martín, destinația noastră din cartierul Retiro, unul din cele mai vechi parcuri din Buenos Aires, a fost proiectat de un peisagist francez, are zone cu iarbă și copaci bătrâni autohtoni și străini, are alei largi, monumente și sculpturi. Este deliminată de străzi, cu clădiri elegante, mai vechi sau mai noi, clădiri de patrimoniu, cu magazine de toate felurile, cu restaurante, cafenele, ….

Am văzut Palacio Haedo reședință nobiliară în anii 1870, construită în stil neorenascentist italian, foarte apreciat în acea vreme, azi sedii ale administrației argentiniene, era în renovare...

Ne-am oprit la Palacio Paz construit în primii ani ai secolului 20 în stil franțuzesc, ca reședință a jurnalistului politician Jose C. Paz, fondatorul ziarului La Prensa, era cea mai frumoasă clădire în orașul acelei vremi, vizitabil marți la ora 15, miercuri la ora 11, joi la ora 15:30 singurul tur în engleză și vineri ora 11 sau 15. Am fost acolo marți și l-am văzut la ora 15, tur ghidat în limba spaniolă ce a durat circa o oră. Palatul are trei nivele și peste 70 de camere, dar se vizitează doar primul nivel.

Am urcat pe Scara Principală și am intrat în Sala, holul cel mare al Palatului Paz unde am fost întâmpinați de Generalul San Martín falnic în tabloul lui în mărime naturală și de o Nimfă statuie din marmură de Carrara, i-am salutat și am mers la stânga la Sala de Reuniones, o sală frumoasă, cu Uși False și o Oglindă deosebită. Ne-am oprit apoi în Salón de Baile cu Oglinzi imense, puse în evidență de niște veioze deosebite, parcă vedeam perechile valsând și auzeam orchestra din balcon, aș fi stat acolo..., am trecut apoi prin Galería de Madera cu scaunele, dulapurile și lambriurile din lemn sculptat, cu tavan casetat și am ajuns la Comedor, încă nu mâncasem dar am părăsit sufrageria, ..., am continuat vizita la Gabinete Personal de Protocolo, cu un șemineu deosebit, cu stucatură și cu un tavan plan ce are pictat în mijloc un cerc cu stele ce dă impresia unei cupole. Din păcate La Paz nu a lucrat în el, nici măcar nu l-a văzut, prăpădindu-se înaine de finalizarea lui... A urmat Sala de Música despre care ghida ne-a spus, ne-a și exemplificat, că are o acustică foarte bună, încep să cred ca argentinienii sunt specialiști în acustică, și ne-am oprit la Sala de Recepción, o sală menită să-i impresioneze pe oaspeți, și reușește, o cameră rotundă ce se înalță pe cele trei nivele ale palatului, cu o cupola deosebită, cu statui și picturi, cu coloane din marmură și granit și, pe tavan, un vitraliu ce are în centru capul lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare.

De aici ghidul ne-a condus în curtea interioară, am văzut, pozat Biblioteca Militară ce are circa 60.000 de volume de strategie, istorie militară națională și străină, științe politice, științe umaniste, și o colecție importantă de reviste militare naționale și străine și am părăsit palatul pentru următoarea noastră destinație, dar n-am ajuns încă la ea pentru că, la ieșirea din Palatul Paz am găsit Heladería Rapanui unde am poposit pentru o înghețată Rapanui, înghețată de casă, nu industrială, cu ciocolată și mousse, bere nu aveau, foarte bună și nu scumpă, 3 cupe circa 3 euro.

Am avut de aici o amplă vedere la Monumento del Libertador Joséde San Martín dominat de Statuia Ecvestră a Generalului, erou național în Argentina și Peru, unul din eliberatorii Americii de Sud spaniole, aveam să-i văd mormântul în altă zi în Catedrala Metropolitană, dar să nu anticipez. În colțurile statuii se găsesc patru sculpturi, momente iconice din campania Generalului pentru independența Argentinei, „Plecarea la Război” , „Bătălia” , „Victoria” și „Întoarcerea Învingătorului” . Am mers apoi la o frumoasă Fontana care, pe trei plăci de bronz, povestește despre „Regimentul de Granadieri Călări” comandat în urmă cu 200 de ani de Generalul San Martín, ce își avea cazarma acolo și la Torre Monumental, impresionant, construit în primii ani ai secolului 20 în stil neorenascentist englez. Are patru cadrane, care arată timpul măsurat de un ceas pus în funcțiune la inaugurarea turnului și cinci clopote de bronz care bat la fiecare 15 minute. L-am auzit și noi bătând apoi am ajuns la Monumento a los Caídos en Malvinas, comemorarea soldaților care și-au pierdut viața în anul 1982, în războiul dintre Argentina și Regatul Unit pentru suveranitatea Insulelor Falkland, luminat de o flacără veșnică. Este o zonă întinsă, verde, în trepte, se coboară până la Torre după care am urcat din nou pe același drum…

Am trecut pe lângă Edificio Kavanagh, un zgârie-nori din Cartierul Retiro foarte renumit, apogeu al arhitecturii moderniste, la inaugurarea din anii 1930 era cea mai înaltă clădire din lume cu o structură din beton armat, construit de familia cu același nume ca „răzbunare” . Corina Kavanagh, fata acestei bogate familii și unul din băieții Castellanos de Anchorena, familia nobilă, proprietara Palatul San Martín, erau îndrăgostiți, dar fata nu a fost acceptată de Doña Maria, mama băiatului, pentru că nu era de familie nobilă…. Ca urmare mama Corinei a ridicat în față Bazilicii Sacramento, pe care Doña Maria o construise, Clădirea Kavanagh, cu scopul ca mama Anchorena să nu mai vadă din palatul ei biserica, vedere de care era foarte mândră, noi le vedeam pe amândouă, și palatul și biserica la care ne-am și oprit. Adevărat că biserica pare sufocată de clădirile din jur dar în interior este minunată.

Basílica del Santísimo Sacramento a fost construită pentru că dacă eu locuiesc într-un palat, Dumnezeul meu merită să trăiască și el într-unul egal sau mai bun, spunea Doña Maria care o gândea și ca loc de veci pentru întreaga familie, dar numai ea odihnește acolo.

Sfințită în anul 1916, construcție neogotico-romanică, este una dintre cele mai frumoase și mai luxoase biserici din Buenos Aires.

Apropiindu-ne de ea am văzut cele trei turnuri de la fațada principală, pe celelalte două, din spate, de abia le-am zărit, Turnul principal iese în evidență atât prin mărime cât și prin Statuia fondatorului Congregației Sf. Sacramento cu doi îngeri, sculptată în marmură de Carrara. Am intrat în Biserică și ne-am îndreptat spre Altarul, înalt, din marmură albă cu intarsii gri, cu mozaicuri venețiene, și îngeri sculptați, cu un Chivot parizian deosebit, cu aur și argint și cu un frumos Turn Octogonal cu coloane din onix. Este folosit mult și lemnul în care meșterii belgieni au cioplit în Amvonul, Confesionaliile și Ușile, la ele se merge pe o pardoseală cu mozaic bogat colorat. Orga nu este foarte mare, are doar 4.800 de tuburi, dar este cea mai mare orgă funcțională în Argentina și foarte apreciată de „porteños” cum își spun locuitorii din Buenos Aires. În Bazilică se găsesc mai multe icoane și statui ale unor sfinți, picturi, vitralii pe mai multe nivele și alte podoabe.

Am traversat apoi parcul San Martín și am mers la Palacio San Martín un somptuos palat construit la început de secol 20 ca reședință a familiei Castellanos de Anchorena, combinație de elemente ale academismului francez cu stilul borbónico, stilul Casei Regal de Bourbon, astăzi sediul Ministerul Afacerilor Externe din Argentina.

Palatul se poate vizita în tur ghidat de trei ori pe săptămână, când Am Fost Acolo nu era tur, am pozat curtea interioară prin gard și scările, sunt „scări blestemate” , au căzut pe ele foarte multe persoane, fie pentru că sunt diferite ca mărime și foarte finisate, fie că și ele fac parte din „răzbunarea” Corinei.

A urmat metroul de la Stația General San Martin, linia C, albastră cu care ne-am retras spre hotel…

Am vizitat două cartiere, San Nicolás și Retiro, cu obiective turistice deosebite, apropiate și grupate ce se pot parcurge pe jos, un tur de o zi, precizând stațiile de metrou ca puncte terminale.

A fost o zi foarte plină, plimbarea noastră a durat mai mult de zece ore, dar am văzut și am aflat lucruri deosebite din și despre Buenos Aires despre care știam, până atunci, prea puține.

Capitala argentiniană mi-a plăcut foarte mult, are bulevarde mari, spații verzi, piețe largi, monumente și grupuri statuare, clădiri deosebite realizate de arhitecți francezi, italieni, este o capitală cosmopolită pe care am vizitat-o în cinci zile, voi mai povesti…

---

VIZUALIZĂRI: 1843 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI