Prin Caminito în ritm de tango

TIPĂREȘTE

Am vrut să intitulez acest review “Prin Caminito în pas de tango”, dar cele câteva zile de plimbări prin America de Sud și lunile de „vacanța permanentă”, nu multe, și-au spus cuvântul, mulțumindu-mă cu muzica și ritmul tangoului, pașii îi vor face alții…, eu rămân la impresiile mele și voi vorbi despre Caminito, o zonă deosebită pe care am văzut-o în ultima zi a șederii mele în Buenos Aires.

Se află în La Boca, un cartier sărac cu puternice arome italiene genoveze ce și-a luat numele de la așezarea sa în Boca, „Gura”, del Rio Matanza, cartier renumit nu numai prin Caminito ci și prin Clubul de Fotbal Boca Junior și Stadionul La Bombonera care l-au lansat pe Maradona.

Este o destinație foarte populară pentru turiștii ce vizitează capitala argentiniană cărora le oferă un turism activ, foarte atractiv….

Caminito, diminutiv de la drum, este o stradă pietonală, un mic cartier, un „Muzeu Stradal”cu case viu colorate, tipice locuințe ale imigranților de la sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20, multe dintre ele case vechi construite din lemn și tablă, locuințe precare și comunale, ridicate pe fundații înalte din cauza inundațiilor frecvente. Odinioară aici locuiau imigranți, astăzi sunt magazine de suveniruri și de artizanat, restaurante, baruri sau cafenele, locuințe mai puține. Este „Strada Tangoului”, cu artiști ce dau spectacole pe stradă și vânzători ambulați de diverse suveniruri legate de tango, cu multe cluburi de tango și taverne italiene.

Prin anii 1950 un grup de locuitori a decis să revigoreze zona, iar artistul local Benito Quinquela Martín a început să folosească locuințele ca pânză de pictură, a fost părintele acestui loc. În anii 1920 locul a dobândit și o semnificație culturală prin celebrul tango „Caminito”, compus de Juan de Dios Filiberto compositor-muzician argentinian cel care a făcut tangoul un gen muzical mondial. Mi-am adus aminte și de Carlos Gardel, cântăreț și compozitor de tango, iubit mult de argentinieni, are și un muzeu…. Din 2009 tango-ul argentinian figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.

Atenție! Zona turistică se poate vizita după ora 10, celelalte zone nu sunt recomandate pentru vizite.

Am plecat de la hotel cu metroul până la Stația Catedral, de unde am luat un taxi până la Caminito, cost 4,5 euro pentru circa 5 kilometri, și pe la ora 11 eram la faleză, pe Av. don Pedro de Mendoza, aproape de La Plazoleta de los Suspiros oprindu-ne la Havanna Cafe Caminito pentru a primi binecuvântarea Papei Francisc. Saluturi, mulțumiri, câteva poze și ne-am continuat plimbarea pe Caminito, alee pietonală, pe lângă zidurile clădirilor frumos și viu colorate până la intersecția cu Calle Gral. G. Araoz de Lamadrid, stradă pe care am mers până la Plaza Bomberos Voluntarios de la Boca. Este piața unde, în urmă cu mai mult de 130 de ani au fost ridicate în Boca primele clădiri ale Pompierilor Voluntari din Argentina, piață ce ne-a întâmpinat cu „Peretele - Tablou simbol” al acestei activități dar și cu mai multe puncte de vânzare. Am continuat plimbarea pe fosta cale ferată paralelă cu Calle Gral. Jose Garibaldi acum nefuncțională, trecând pe lângă Mural "Juicio y Castigo"(Dedicado a las Madres de Mayo) , un Zid pictat în memoria mamelor și bunicelor care protestează în Plaza Mayo împotriva Războiului Murdar, vezi impresii și pe la La Glorieta de Quique, un Foișor în care este amenajat un „Magazin cu îmbrăcăminte sport”.

Bombonera, cum este cunoscut în toată lumea Estadio Alberto J. Armando din La Boca, numit așa datorită asemănării lui cu o Cutie de Ciocolată din acea perioadă, nume ce i-a fost dat la inaugurarea din 1940 și s-a păstrat neschimbat până în zilele noastre.

Este stadionul Clubului Atlético Boca Junior, unul din cluburile fotbalistice vechi de peste o sută de ani, club de top în Argentina cu peste 16 milioane de fani, unul dintre cele mai emblematice stadioane ale lumii, amândouă cunoscute ca lansatoarele lui Maradona.

În interiorul stadionului se află Museo de la Pasión Boquense, Muzeul Pasiunii pentru fotbalul din Boca, ce prezintă istoria, atrmosfera, pasiunile și speranțele clubului și a oamenilor împlicați în viața lui, nu doar jucători și antrenori. Multele videoclipuri și fotografii prezintă cele mai importante evenimentele din viața clubului, triumfurile ei, trofee, amintiri dar și marii jucători pe care i-a avut…. Se organizează și un Tour por Bombonera, tur ghidat pe stadion, interesante amândouă, dar timpul meu…!?!? La intrare în Muzeu este amenajat și un „Magazin”cu îmbrăcăminte sport specifică clubului, minitrofee, suveniruri….

Ne-am întors, dar acum pe strada Garibaldi, împodobită cu multe graffiti printre care unul cu Regele Maradona și am continuat pe Calle Gral. Araoz de Lamadrid pe lângă Panadería y Cafetería La Madrid din interesecția cu Calle Dr. del Valle Iberlucea, apoi am ajuns la Mural República de la Boca, Zidul care spune povestea Republicii Boca. Declarată de boquenses, locuitorii cartierului, la sfârșitul secolului 19 Republică și-a format propriul guvern, a durat doar câteva zile dar mesajul încă rezonează cu locuitorii de astăzi, creând un puternic sentiment de identitate și mândrie în La Boca.

Am continuat plimbarea pe strada Iberlucea pe lângă Mafalda ce se odihnea pe o bancă, o copie a Monumento a Mafalda din cartierul San Telmo unde locuiește. Este fetiţa de 6 ani, personaj de benzi desenate în anii 1960, care iubeşte Beatles, clătitele, democraţia şi drepturile omului, dar urăște supa, un copil rebel, profund preocupat de umanitate și pace în lume.

Am trecut pe la Restaurante-Pizzería Don Benito, unde un Cuplu Dansa Tango sub privirile admirative ale trecătorilor, erau și ale noastre, apoi pe lângă La Perla, Notable Cafe 1882, o cafenea remarcabilă, foarte pitorească, cu mobilier de epocă și pereții plini de fotografii care atestă trecerea unor mari personalități ale secolului 20 prin ea.

Am revenit de unde plecasem, în apropiere de Plazoleta de los Suspiros, la Centro Cultural de Los Artistas de pe Calle Magallanes, o locuință istorică, cu interior de Conventillo, „casă mare și veche, cu mai multe camere unde locuiesc multe persoane cu resurse economice limitate”. Are o curte interioară unde am văzut atelierele unor artiști care și expun acolo, se pot cumpăra produsele realizate, sunt și magazine de suveniruri, de neratat!

Am cumpărat de aici și câteva amintiri, o statuie frumos colorată cu un cuplu ce dansează tangou, este în vitrina personală cu suveniruri, magneți 1,5 - 3 euro, brelocuri 2 - 4 euro, tricouri 8 euro copii, 10 euro adulți, negociabil. Este foarte pitorească prin scările sale inegale de lemn, prin balcoanele din fier forjat cu păpuși specifice.

Am urcat și la ultimul nivel pentru priveliștea oferită și pentru câteva poze și ne-am continuat plimbarea pînă la Barrica Restaurant & Bistrot, unde se dansează mereu tangoul după muzica propriei formații, am stat și i-am urmărit mai mult, am trecut pe lângă magazinele unor fabrici, produse frumoase, prețuri bune, și pe la Fundación Proa, un centru de artă privat cunoscut prin diseminarea marilor mișcări artistice din secolele 20 și 21, fotografie, video, design, muzică electronica și prin integrarea activităților instituției cu școlile din zonă.

Ne-am întâlnit cu Benito Quinquela Martín, Estatua, un gigant de peste trei metri și jumătate turnat în ipsos, care ne-a urat “Bun venit”la muzeele lui, Caminito Callejón Museo, muzeul stradal pe care îl văzusem dar artistul nu știa, și Museo Benito Quinquela Martín, (MBQM) , unde sunt expuse multe dintre operele lui. Este o clădire frumoasă ca arhitectură și coloristică, cu trei etaje, donată de artist cartierului, în care la primele două nivele funcționează o școală, Escuela Pedro de Mendoza, ale cărei săli de clasă găzduiesc unele din tablourile mari cu porturi pictate de Quinquela, iar la ultimele două nivele este amenajat muzeul.

Museo Benito Quinquela Martín, (MBQM) din La Boca este Muzeul de Arte Plastice al artiștilor argentinieni, una dintre donațiile artistului în dorința de a crea un pol de dezvoltare culturală, educațională, de a promova arta ca factor important în formarea identității La Boca și a locuitorilor ei.

Are o importantă colecție de lucrări de artă figurativă, picturi și sculpturi de obiecte reale, ale unor artiști argentinieni de la sfârșitul secolului 19 și până în zilele noastre. Sunt expuse lucrări de artă regională, tema socială fiind prezentă în multe dintre acestea, ….

Quinquela Martín a gândit acest muzeu în timpul în care era atelierul și casa lui și, așa cum marinarii au construit porturile pentru a lega corăbiile, artistul a creat un port, Muzeul, pentru a adăposti magia culorilor, marinăria fiind principala temă a operelor lui.

Situat în Av. Don Pedro de Mendoza 1835, muzeul are site-ul buenosaires.gob.ar/museoquinquelamartin. Se vizitează gratis dar se face o donație pentru asociația ce-l administrează, noi am oferit 2 euro convertibili în pesos.

Am intrat în clădire și am urcat la etajul trei, ultimul, „Casa-Muzeu”, care este vizitabil unde sunt expuse lucrările sale și multe obiecte personale.

Am mers în Camera de zi, o cameră mare, sau chiar două, unde pe lângă pianul, mobilierul și alte obiecte originale, am văzut și câteva din tablouri lui, precum și „Portretul lui Qiunquela Martin”realizat în anul 1959 de pictorul Fidel Santamaria. Am văzut apoi Biroul, Dormitorul, Baia și Bucătăria gândite și pictate sau vopsite de el și am coborât la etajul 2 unde este o interesantă Expoziție de Galioane, acele figurine sculptate în lemn ce se montează la prora navelor cu pânze.

Am ieșit și pe Terasa unde sunt expuse câteva statui și care oferă a largă perspectivă spre La Boca, Puerto și Rio, chiar peste râu la Barrio de Avellaneda, având o vedere bună spre Puente Transporter Nicolás Avellaneda, reper iconic pentru La Boca, un Pod Tranportor, elevator care prelua mașini și le trecea peste Rio Matanza, legând cele două cartiere. A fost inaugurat în anul 1914, părăsit după vreo 40 de ani și restaurat în anul 2017 după o perioadă de uitare. În lume au fost construite 20 astfel de poduri, mai sunt în picioare doar 8, valoarea podului din La Boca fiind recunoscută prin preluarea lui sub „Scutul Albastru”al UNESCO.

Am coborât iar pe faleză, în stația de autobuz 29 cu care am revenit în Plaza de Mayo, am folosit cardul SUBE, preț mult mai mic față de ducere, circa 0,4 euro de persoană. Am prins curaj și am luat acest mijloc de transport, erau și turiști ce îl foloseau, nu au fost probleme, din contră am văzut mai bine cartierul La Boca. În stație un turist străin și-a uitat mobilul pe bancă, soțul l-a văzut și la urcare în autobuz i l-a dat, acesta a fost surprins de gest și i-a mulțumit…

Tot aici este și Centro de Atención al Turista –Caminito, deschis 9-18, loc bun pentru informații și stația pentru Bus Turistico, circuitul galben, site-ul buenosairesbus.com/recorridos.php

Caminito este unic în lume, pitoresc, de neratat! ... mi-a plăcut mult, raiul cumpărăturilor, să vezi cum se dansează tangoul aproape la fiecare colț de stradă, să vezi acele case colorate și cu statui ce te îndeamnă să le treci pragul, să vezi pereții plini de graffiti, să vezi restaurante, cafenele la fiecare pas…

Caminito înseamnă culoare, tango, …tango înseamnă Argentina!

Este cea mai turistică zonă din Buenos Aires, foarte căutată și apreciată de turiștii străini, cu deosebite clădiri în diferite culori ce îți încântă privirea, multe graffiti...

Locul unde se dansează tangoul în stradă, sunt reprezentații gratuite, loc bun și ieftin pentru cumpărături, restaurante, cafenele la tot pasul...

---

VIZUALIZĂRI: 1078 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI