Excursia de o zi și un pic

TIPĂREȘTE

  Cum excursia noastră era de o zi și un pic, a doua zi, sâmbătă după micul dejun pornim la drum pe traseul ce avea aproximativ 90 de km dus și întors. Traseul ar fi, Cacica - Pleșa - Gura Humorului - Cornul Luncii - Baia - Mălini - Slatina - Cacica. Deci, la drum!

 Pornim din Cacica, trecem prin satul Pleșa unde dacă vremea ar fi fost bună (era ploaie și urât) aveam în plan să ne abatem pe la stâncile sculptate (o provocare pentru cei care vor ajunge în zonă!). Ne continuăm drumul cu gând să începem vizita noastră cu Mânăstirea Humor, dar nici aici nu avem prea mult noroc. Biserica e cu schele pe exterior putem vedea doar interiorul.

 Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sf. Mucenic  Gheorghe a fost construită în 1530, în perioada domniei lui Petru Rareș, fiind ctitorită de logofatul Teodor Bulbuiog, în apropierea vechilor ruine ale asezamântului construit in sec. al XV-lea, în perioada lui Alexandru cel Bun. Nu am sa spun prea multe amanunte despre biserică, în primul rând pentru că nu mă pricep și apoi puteți citi de unde vreți.  Am să spun doar că are câteva particularități ce o deosebește de alte biserici și anume, nu are turla deasupra naosului, are pridvorul deschis și o tainiță, o încăpere, peste camera mormintelor.  Pictura interioară este bine păstrată și ne-am bucurat câteva  minute de liniștea ce ți-o oferă un astfel de loc sfânt. În curte se fac lucrări de descoperire și conservare (posibil și  restaurare) a unor părți din vechile ziduri de apărare.

O scurtă vizită la magazinul din curtea mânăstirii, aflat intr-o casă  tradițională și pornim mai departe, adică spre localitatea Baia.

  Baia este o comună din județul Suceava, așezată pe malul râului Moldova, formată din două sate, Baia și Bogata. Localitatea a fost prima reședință domnească din Moldova, începând cu Dragoș  Vodă. Date despre această așezare au apărut în unele scrieri după  anul 1200, iar prin 1339 era trecut ca fiind cel mai mare oraș de la răsărit de muntii Carpați. Numele orașului a fost la un moment  Civitas Moldavie, apoi Moldavia, după germani Molda și apoi Banya care în maghiară însemna mină, datorită exploatărilor miniere.

Recunoașterea orașului ca o importantă localitate din zonă a adus  aici populatii de origine germana și maghiară care s-au stabilit aici, iar în urma lor au rămas o biserica și o catedrală catolică.

Biserica nu poate fi localizată, dar ruinele rămase din catedrală se  încă vedea și chiar plimba printre. Ruinele le veți găsi cu ușurință fiind chiar la drumul principal.

Cateva cuvinte despre ridicarea catedralei. In sec. al-XIII-lea  populația din zonă era majoritar catolică și în acest context misionarii dominicani ridica o biserică catolică.   În 1337 se ridică o biserică franciscană, iar sec. al-XIV-lea găsește Moldova cu două biserici catolice în Baia.   În 1410 Alexandru cel Bun începe ridicarea unei catedrale  Catolice (pentru sau în memoria primei sale soții Margareta, care era de origine polonă) care devine cea mai mare biserică catolică din Moldova acelor vremuri. Catedrala a fost construită din piatră , asemanătoare construcțiilor gotice din Transilvania.   Se pare ca tot pe atunci se începe organizarea unei episcopii catolice în Baia.

  Scrierile istorice vă pot aduce multe informații despe această  zonă, eu nu am facut decât să vă amintesc că Romania e mereu surprinzătoare și mereu putem descoperi locuri în care merită să  ajungem măcar o data!

  În sec. al XV-lea orașul Baia avea o piață mare în preajma  Catedralei Catolice, cu spații pentru depozitarea mărfurilor,  adăposturi în caz de primejdii, camere pentru negustori.

 Și tot în Baia mai avem :

  Biserica ctitorită de Petru Rareș în anul 1532, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” , ridicată pe ruinele unei biserici mai Vechi, construită în vremea lui Stefan cel Mare. Biserica este  construită din piatră și cărămidă în plan rectangular. Interiorul este  împărțit în pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul are un etaj deschis în care sunt clopotele, vizibile de cum ajungi la poartă.  Între pronaos și naos se află un perete despărțitor format din arcadă  și arc nemaivăzut de mine în alte biserici. Interiorul și exteriorul bisericii a fost pictat pe cheltuiala domnitorului. Din păcate, în exterior sunt doar mici zone din frescă, iar în interior, desi pictura originală a fost refăcută, frescele sunt greu vizibile.

Biserica Alba este un alt obiectiv ce merită văzut dacă ajungeți  în Baia. Ctitorită de Stefan cel Mare, după victoria din bătălia de la Baia cu oștile maghiare conduse de Matei Corvin, in 1467. Biserica a fost salvată de la dispariție prin restaurarea din anii  1907-1914 și ne putem bucura de moștenirea lăsată.   Biserica nu a avut niciodată picturi și de aici numele de „Biserica Albă” .

După 1989, un fiu al satului ce trăia în SUA, a donat bani pentru  reparații ce trebuiau făcute bisericii, dar nu știu dacă el își dorise  și pictarea interiorului bisericii. Reparațiile au fost făcute, dar s-a  obținut aprobare și pentru pictură, din partea unei comisii  aPatriarhiei Romane. Ulterior s-a concluzionat ca “'s-a produs un grav abuz asupra coerenței artistice și istorice a corpului plastic al monumentului, afectându-i unitatea: prin pictarea pereților interiori i s-a aplicat monumentului un element străin bisericii originare”

Ne continuăm drumul spre satul în care a trăit o scurtă  perioadă poetul Nicolae Labiș, Mălini.  Spun că e vorba de satul în care a trăit, pentru că el s-a născut în satul Poiana Mărului din acelasi județ. De Mălini nu îl lega prea multe, toate amintirile erau din zona în care se născuse. Acele  locuri au fost sursa de inspirație pentru cunoscuta poezie” Moartea căprioarei”

 Căsuța în culori alb și albastru, cu cerdac, se află în apropierea  primăriei din Malini, într-o curte largă cu mulți copaci și bustul tânărului poet întâmpinându-ne la poartă.    Taxa de vizitare (2 lei pentru copii și pensionari) se plătește la doamna care ne și oferă câteva informații despre poetul plecat din lume mult prea repede, la 21 de ani. Casa în care poetul a trăit o scurtă perioadă a fost  construită de părinții acestuia, ambii fiind învățători în sat. În 1975 a fost inaugurat muzeul care oglindește aspecte ale vieții  și creației poetului. Tot ce veți vedea in casa memorială sunt obiecte ale familiei, fotografii, cărți și amintiri.

Lăsăm spiritul  poetului să se odihneacă în pace și pornim către ultimul obiectiv  pentru ziua de azi.

În câteva minute ajungem la Mânăstirea Slatina, cu hramul  SF. Mucenic Gheorghe, ctitorie a domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Mânastirea se află intr-o zonă împădurită de la  poalele Munților Stânișoarei.

De cum ne apropiem, undeva în dreapta, venind dinspre Baia, se văd zidurile de apărare și turlele bisericii. Locul este minunat, la poale de pădure, departe de agitația lumii laice.

Construcția acestui lăcaș a început în anul 1553, în timpul primei domniei a lui Alexandru Lăpușneanu și a fost terminată în anul 1564, în timpul celei de a doua domnie. Mânăstirea a fost construită de meșteri locali, dar și aduși din Transilvania, folosind doar materiale de calitate aduse de peste granițele Moldovei.

 În biserică se află necropola familiei ctitorului. Despre moartea domnitorului informațiile sunt multe și neverificate, dar știm că înainte a trece la cele veșnice s-a călugărit cu numele Pahomie, după numele călugărului care l-a sfătuit să ridice mânăstirea.

În exterior biserica nu este pictată, dar interiorul este împodobit cu fresce în stil neo-bizantin. Pictura nu este originală, aceasta fiind distrusă de atacurile suferite de mânăstire prin intrarea oștilor poloneze sau în razboaiele ruso-turce, dar ar fi fost restaurantă după cea originală.

Poate ar fi fost nevoie de mai mult timp alocat fiecărui obiectiv,  dar e bine să rămână câte ceva și pentru altă dată.

Acesta este în mare parte traseul pus de Mihaela ca varianta 2.

 Am avut o „excursie de o zi și un pic” minunată!  

Multumesc frumos, Mihaela!

---

VIZUALIZĂRI: 62 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI