Baia Mare — pe repede înainte

TIPĂREȘTE

Mi-am adus aminte de o excursie făcută în 2021. Era pe lista de articole, cumva altele au avut prioritate iar acesta a ajuns undeva acolo la fundul sacului. Acuma în timp ce ne-a vizitat don covid am timp și de acest articol, să recuperăm deci, că pe urmă vine din nou munca, alte excursii și nu mai avem timp de scris.

Rusalii 2021 — 3 zile libere, yeees!!! Ce facem, ce mai vizităm? Ideea mi-a venit instant. Aflându-mă în vizită la cineva din județul Zalău, problema cazării astfel fiind rezolvată mi-am zis și ce dacă fac o excursie de o zi pentru o minusculă idee despre Maramureș zonă încă nevizitată de mine. Și clar voi reveni și în 2022 dar ideea aia mică mi-am făcut-o deja și nu îmi pare rău de excursia de o zi. Nimic e mai bun?

Excursia a durat 13 ore (8.00-21.00) și a cuprins următoarele obiective: Centrul istoric din Baia Mare - Baia Sprie - Oprire în Pasul Gutâi - Mânăstirea Bârsana - Sighetu Marmației (inclusiv muzeul Memorialul Durerii) - Săpânța (cimitirul vesel plus biserici/mânăstiri). Kilometri parcurși total dus-întors de la locul de plecare (zona Crasna de lângă Zalău) 430 km.

Drumurile parcurse au fost: 108 G un drum județean din Sălaj după care am parcurs o distanță considerabilă din DN1H pănă am întâmpinat 1C/E58. După Baia Mare a urmat 18 iar după Sighetu Marmației DN19. Drumul județean spre Bârsana 186 se cheamă. Toate drumurile parcurse de mine în această zi au fost de calitate fără gropi.

Pe scurt despre Baia Mare

Ca să explic cât mai simplu: ce a fost mai întâi minele sau orașul Baia Mare? Răspuns clar: minele după care s-au dezvoltat așezările din jur. În minele din zonă datorită unor activități vulcanice cu extrem de mulți ani înainte (perioada neogenului) rocile eruptive conțineau aur, argint, cupru, plumb, zinc. Ca și comparație privind importanța acestor metale prima menționare despre minerit există din secolul II iar despre orașul Baia Mare în 1142. O mică-mare diferență nu? Istoria orșului și evenimentele fără număr se pot citi aici ro.wikipedia.org/wiki/Baia_Mare.

În prezent Baia Mare este municipiul de reședință al județului Maramureș se întinde pe 236 kmp, se află la o înălțime de 228 m deasupra mării și conform ultim recensământ 145000 suflete trăiau pe aici. Vedem, anul acesta care mai este situația demografică. La nordul orașului se află munții Gutâi și Igniș, localitatea este străbătută de râul Săsar.

Ce am văzut eu pe acolo?

Oprind gps ul la intrare în oraș (ce neinspirat) am nimerit într-un cartier nici prea departe dar nici prea aproape de centrul istoric. Numai bun de a pierde ceva timp oricum destul de prețios în excursia de o zi. Atmosfera era una de sărbătoare chiar și în cartiere toată lumea era în haine de sărbătoare și fie se plimba în parc fie erau în jurul bisericilor în număr mare și aici în cartiere de Baia Mare. Scopul vizitei nu era asta astfel am căutat repede calea spre parcarea zonei zero. Ajuns însfârșit la destinație am luat bineînțeles la pas strictul necesar adică centrul istoric.

Am avut două opriri, prima la parcarea din centrul istoric a doua în Parcul Dacia. De la prima am făcut un circuit pe jos, primul obiectiv fiind Turnul Ștefan. Interesant acest prim-obiectiv pentru turiști de Baia Mare. Suficient de vechi ca să atragă curiozitatea 1347 acest turn a fost turnul bisericii catolice inaugurate în 1387. Turnul în sine însă a fost construit mult mai târziu între 1446-1468, din 1847 biserica de o mărime impresionantă cu 2 nave a fost demolată, așa au hotârât edilii de atunci.

În prezent turnul de 50 m înălțime este vizitabilă, iar fundația fostei biserici este vizibilă cu ocazia ultimelor renovări ale pieței Cetății deoarece așa se numește acest perimetu.

Dacă tot am fost în acest ground zero din Baia Mare m-am uitat un pic în jur cam ce mai găsim pe aici. Biserica Sfânta Treime catolică din Baia Mare este o clădire galbenă, arhitectură barocă-austriacă, cu două turnuri-din care unul era în renovare- și a fost construită în 1717, era ticsită de enoriași având în vedere rusaliile să vedem dacă mai găsesc vreo poză din interior.

Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Baia Mare era și mai plină. Era amenajată de protopopul Băii Mari Alexandru Latiș. Este prima pentru creștinii ortodocși și chiar a durat ceva până ce și-au obținut acest drept prin 1922. Până atunci exista o oarecare interdicție de a construi așa ceva din cauza stăpânirii austro-ungare. Slujbele se desfășurau într-o sală de sport până atunci. Biserica așa cum o vedem astăzi a fost refăcută în 1980.

Teatrul municipal din Baia Mare se află dincolo de stradă față în față cu biserica ortodoxă. Prima trupă de teatru din Baia Mare a fost înfiițată în 1796. A funcționat în diferite locații nicidecum în clădirea pe care o observăm în prezent. Aceasta a fost construită în 1952 sub numele de teatru de stat ulterior transformându-se în Teatrul Dramatic. Teatrul este unul format din trei secții: Dramă, revistă și de păpuși.

Nu departe de teatru există o altă biserică Sfântul Anton din Baia Mare. Adevărat este una mică dar veche de tot din 1402.

Aceste ultimele obiective se află pe strada Crișan de partea cealaltă a pieței Cetății se află strada 1 Mai. Acolo vom găsi Muzeul de Artă. Muzeul de artă funcționează într-o clădire istorică construită în 1748. Program pentru interesați este marți-duminică (10.00-16.30) Expoziția permanentă se numește Centrul Artistic Baia Mare iar exponatele predominante aproape 100% sînt picturile deoarece Baia Marea este supranumit orașul pictorilor.

Dacă ne deplasăm mai departe pe aceste 2 străzi (1 Mai și Crișan) ajungem la o arteră principală de unde se poate accesa piața Izvoarelor (agroalimentară) și cimitirul Horea. Nu ne-a interesat nici unul din aceste obiective astfel ne-am întors și am luat-o spre râul Săsar.

Dincolo de piața cetății unde există și parcarea centrală piața cea mare Millenium este mărginită de clădiri istorice colorate de patima timpului sau de dorelul contemporan. Sînt acoperite fie cu țiglă fie cu tablă sînt mai mult sau mai puțin renovate. În ziua însorită de iunie piața era oarecum animată, zgomotul fântânilor arteziene, vegetația decorativă și lumea în sărbătoare mi-a dat un feeling plăcut, de pace de sentimentul că așa ar trebui să fie totdeauna.

Câteva obiective mai găsim aici. Există o galerie care este intitulată după un fost primar Oliver Thulman. Probabil dânsul a fost cel care a făcut cele mai multe pe aici. În Baia Mare la început fiind un oraș minier viața intelectuală și artistică lipsea cu desăvârșire. Primarul a deschis școli, a atras artiști din toată țara, a renovat clădiri.

Mai observăm și muzeul memorial Gheza Vida pe aici. A fost unul din cei mai importanți artiști plastici al României postbelice. O parte din sculturile sale de lemn se pot admira aici la galerie. A trăit între 1813-1980.

Mi-a atras atenția clădirea cea mare (de fapt un complex format din 3 clădiri) istorică care se află în dreptul parcării Milenium. Am aflt că este o clădire istorică construită în secolul XIX cam prin 1844 fosta proprietatea al unui armean Martin Lazăr. În prezent este Centrul de Afaceri Millenium și este destul renovată.

Terasele încă nu erau suficient de animate, de și ne făceau cu ochiul am luat-o mai încolo spre strada pavată cu piatră cubică Podul Viilor. După câteva terase, rulote cu mâncare, un loc de cazare și ceva magazine am dat de următorul obiectiv Biserica reformată din Baia Mare. La fel de galbenă ca cea catolică dotată cu bulb și ceas a fost construită în 1792-1809. Înainte erau unele din lemn pe aici. Ne-am dus până la pod am admirat puțin râul Săsar și duși am fost.

Cum am povestit am mai făcut o scurtă oprire în parcul Dacia sau Parcul Scriitorilor cum se mai spune. În această zonă se află Primăria Baia Mare, Instituția Prefectului, Consiliul Judetețean, Banca Națională, Colegiul Național Gheorghe Șincai și alte instituții centrale amenajate fie în clădiri istorice fie în clădiri mai noi.

Baia Sprie

A urmat oprirea de rigoare în Baia Sprie. Nu de alta dar în ciuda șantierului din centru discutăm totuși de un loc cu o încărcătură istorică deosebită. Încă pe drum am observat urmele a foste activități miniere. Dar orașul în sine are o atestare documentată doar din 1329. Orașul aflat la 500 m altitudine se află la poalele munților Gutâi.

Ca și obiective de văzut în afară de Lacul albastru care și-a căpătat culoarea de la sulfatul de fier și a devenit obiectiv turistic plus rezervație naturală, mai sînt câteva vechituri în centru. Pentru turistul oprit dar totuși grăbit este ok să arunce câte o privire pe acestea. Biserica romano-catolică Sfânta Maria este una dintre acestea construită în 1846-1858 se afla din nou în renovare iar gardurile șantierului nu ne lăsau nici măcar să ne apropiem. Construcția făcută după planurile arhitectului Albin Tischler este totuși impresionantă. Mai ales fațada principală care este dotată cu portic (cuvânt învățat de mine în acest moment) format din patru coloane cu capiteluri ionice. Ar mai fi biserica reformată construită în 1890 ar fi a treia biserică după prima (1547) și după a doua (1700)

Într-o căutare a unui loc de vânzare hrană pentru turiști mai exact un restaurant-terasă ceva, am dat de încă o clădire istorică. Este cea fostă greco-catolică datează din 1793 iar iconostasul ar fi din lemn de tei. O biserică mai nouă și mai încăpătoare ortodoxă am mai văzut dinspre Primărie și Aleea minerilor. Se va trece râul Săsar.

Clădiri vechi în Baia Sprie: Sediul oficiilor minelor / primărie (1733) Hotel Corona (1890) Scoala gimnazială 1 (1880) Acestea le-am văzut în scurta plimbare. Dacă n-am avut răbdare în Baia Mare să mănânc aici nici o șansă, nu am găsit nimic, astfel am luat-o mai departe mai aveam km. de parcurs.

---

VIZUALIZĂRI: 622 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI