Anchorage – Seward și retur într-o singură zi

TIPĂREȘTE

O să încep cu povestiri amuzante și adevărate, trăite și povestite chiar de localnici-

- La magazinul alimentar am auzit o doamnă și familia ei întrebând o casieriță: „Care momeală ar fi bună pentru a face o fotografie de aproape a unui urs?” . Cu fața serioasă, m-am aplecat și am spus: „Copiii dumneavoastră” . Am râs tot drumul înapoi spre mașină!

- Soțul meu lucrează cu un tip care călătorește mult spre sud. Odată, în zona 48 de state inferioare, o casieriță a aflat că era din Alaska și i-a cerut să vadă niște bani din Alaska. El și-a băgat mâna în buzunar, a scos-o și a spus: „La naiba, s-a topit!”

- Când mă mutam aici din Texas, ne-am oprit la un magazin în Louisiana (drumul lung prin Tennessee ca să ne vizităm familia). Fata de la tejghea ne-a întrebat unde mergem și i-am spus că mergem în Alaska. Ea a zis: „Uau! Ăsta e un cu totul alt continent!” . Ăăă, nu, nu prea. :)

- Am auzit un turist pe un vas de croazieră plângându-se că ghețarul era murdar și de ce nu a fost curățat înainte de sosirea vasului.

-Cel mai bun citat pe care îl am este despre un turist care mă întreabă dacă acceptăm bani americani. I-am răspuns automat „nu, doar blănuri și mărgele” . Expresia de pe fața lui era neprețuită.

- Îmi scoteam un prieten să mâncăm halibut la cină. El m-a întrebat: „O să pună peștele întreg în farfurie?”

 Jurnal de tren, munți serioși și un oraș mic cu istorie mare

De obicei la o masă îmi place să las cei mai bun la sfîrșit, ca să rămân cu gustul acela în gură. Așa și într-o excursie. E drept aici nu am ales eu, dar așa s-a nimerit exact pe gustul meu. Dar să o luăm cu începutul poveștii.

Vacanța noastră se apropia de final. Ultimele trei zile le-am petrecut tot în Anchorage, dar am ales să facem o altă excursie în sud în orașul Seward și asta cu trenul turistic.

Dacă cineva îmi spunea că o să ne trezim voluntar la 5 dimineața într-o vacanță, probabil aș fi râs politicos, dar această excursie a fost total atipică și ca să vedem ceva interesant am ieșit de multe ori din zona de confort. Și totuși, iată-ne în Anchorage, cu o cafea prea mare în mână, așteptând trenul Alaska Railroad care urma să ne ducă până la Seward și înapoi, în aceeași zi. Chiar a meritat fiecare minut de somn pierdut.

Bilete ne-am luat din țară contra sumei de 438 usd. Nimic nu-i ieftin prin această parte a lumii. În acest preț aveam incluse două bilete de tren dus întors Anchorage Seward. Trenul este de epocă este un tren turistic și face cam patru ore pe sens. Nu se grăbește deloc, aveam un ghid care ne povestea tot timpul câte ceva la stație, iar dacă era ceva interesant de văzut chiar încetinea sau oprea.

Am fost chemați în gara șic din localitate cu o oră înainte de plecarea trenului, adică la ora 6 dimineața, pentru a ne transforma voucherele de călătorie în bilete de tren. Aveam locuri prestabilite, dar vagoanele erau pe jumătate goale așa că ne puteam muta unde vrem, pe ce parte vrem ca să vedem mai bine peisajele înconjurătoare.

Cei care aveau bagaje, le lăsau la intrare într-un spațiu amenajat și acestea erau încărcate separat într-un vagon de bagaje.

După cum spuneam anterior trenul era asemănător cu Orientul Express de pe vremuri de pe la noi. Avea și un vagon restaurant, dar și un vagon tip bar de unde îti puteai achiziționa ceva de mâncare ori de băut.

Trenul pornește lin, fără grabă, de parcă știe că are în spate unele dintre cele mai frumoase peisaje din lume și nu trebuie să demonstreze nimic nimănui. Anchorage dispare rapid, iar în locul lui apar păduri dense, munți imenși și o liniște care te face să uiți că ai telefon. Primele zeci de minute sunt un exercițiu de „wow” .

Munții Chugach se aliniază pe orizont, iar trenul începe să urmeze Turnagain Arm, o porțiune de coastă celebră pentru mareele sale extreme. Apa arată când ca o mare, când ca o operă de artă abstractă făcută din noroi și lumină. În această zonă refluxul este foarte puternic.

Conductorul anunță calm:

– „Pe partea dreaptă, un vultur pleșuv.”

Toată lumea se mută pe dreapta. Inclusiv eu. Spirit de turmă, dar justificat. Mai târziu, un elan. Apoi încă un munte. Apoi alt munte. Alaska pare hotărâtă să nu lase nicio secundă plictisitoare.

Pe măsură ce intrăm în Munții Kenai, peisajul devine din ce în ce mai dramatic. Apar ghețari vechi de mii de ani, albi și albaștri, care stau acolo liniștiți, ca niște martori ai timpului, complet indiferenți la entuziasmul meu. Trenul încetinește lângă Spencer Glacier, iar oamenii lipesc fețele de geamuri cu o sincronizare impresionantă. Nimeni nu vorbește. Când natura e atât de clară, comentariile sunt inutile. Iar pozele se succed într-o viteză amețitoare.

După aproximativ patru ore ajungem la destinație. Seward apare brusc, strâns între munți abrupți și Golful Resurrection, pe coasta sudică a peninsulei Kenai. Aici se termină oficial Alaska Railroad. Mai departe nu se mai poate cu trenul. De aici începe oceanul.

Orașul este foarte mic, doar puțin peste 2.500 de locuitori, dar amplasarea lui e absolut spectaculoasă. Munții coboară aproape direct în apă, fără tranziții blânde, fără avertisment.

Seward a fost fondat în 1903 și poartă numele lui William H. Seward, omul care a negociat cumpărarea Alaskăi de la Rusia. La vremea respectivă, achiziția a fost considerată o prostie monumentală. Astăzi, dacă te uiți în jur, îți dai seama că istoria și-a cerut scuze în tăcere.

Orașul a fost gândit ca poartă maritimă spre interiorul Alaskăi, legată de restul teritoriului prin calea ferată. Totul aici are sens: portul, trenul, munții, marea.

Seward nu e doar drăguț. Are și cicatrici. Este un oraș care a căzut și a renăscut din propria cenușă. În 1964, orașul a fost lovit de un cutremur de magnitudine 9,2, unul dintre cele mai puternice din istorie. Alunecări de teren, incendii, distrugerea portului, aproape totul a fost pierdut. Dar orașul nu a dispărut. A fost reconstruit.

Plimbându-mă azi pe străzile lui liniștite, cu cafenele mici și clădiri colorate, e greu de imaginat haosul de atunci. Și totuși, istoria e aici, prezentă, discretă.

Seward este un oraș foarte colorat. Portul este inima orașului. Bărci de pescuit, miros de mare, pescari care par că nu se grăbesc nicăieri. Seward trăiește din pescuit (somon, halibut), turism și excursii spre Kenai Fjords National Park.

Noi am ales să facem un traseu ușor pe munte și apoi să ne dedicăm timpul rămas unei vizite în oraș, care să includă și un prânz copios. Astfel dintre toate tururile ne-am oprit la traseul celor două lacuri. Traseul Două Lacuri este o buclă relaxantă de o milă în centrul orașului Seward, potrivită pentru drumeții de toate nivelurile. Scurt și plăcut, acest traseu vă înconjoară un lac superior și unul inferior și o cascadă frumoasă la sud de primul lac. Elanii sunt adesea văzuți în această sălbăticie, asigurați-vă că păstrați distanța și nu deranjați. Bucurați-vă de băncile de picnic acoperite și profitați de grătarul cu cărbune. - era descrierea din pliante. Sincer eu aș fi vrut unul mai lung și mai greu, dar scria că ne putem întâlni pe traseu cu urșii grizzly și a mea soție nu a vrut neam să aibă cumva această experiență!!!

Cert este că am plecat la drum cu pas săltat! Cu toate că era cumva în sudul Alaskăi aici era mult mai frig ca-n rest! Am făcut acest traseu alături de localnici ieșiți la plimbare cu animale canine, mai pe scurt căței. Scriu așa să nu fac vreo cacofonie. Într-o oră l-am terminat și apoi am ieșit prin oraș. Am admirat casele și apoi bărcile din zona portuară.

Totul în Seward pare sincer. Nimic nu e forțat. Orașul nu încearcă să fie „destinație” , deși este. Sincer mie mi-a plăcut cel mai mult acest orășel din Alaska.

Timpul a zburat ca vântul așa că ne-am întors la tren. Înapoi spre Anchorage a fost același drum, dar am avut o altă perspectivă.

După-amiaza trece mult prea repede și ne urcăm din nou în tren. Drumul de întoarcere nu e o repetare, ci o continuare. Lumina e diferită, munții par mai blânzi, iar peisajele văzute dimineața au acum greutate emoțională.

În vagon e liniște. Oamenii privesc. Eu privesc. Nimeni nu mai exclamă. Nu mai e nevoie. E drept își spune cuvântul și oboseala, doar eram sculați de la cinci dimineața.

Când Anchorage reapare în lumina serii, simt că ziua asta a fost mai mult decât o excursie. A fost o lecție despre timp, spațiu și cât de mic ești atunci când natura decide să fie mare.

Dacă aș vrea să trag niște concluzii despre această zi plină acestea ar fi că Alaska Railroad nu e transport, e o experiență, orașul Seward e mic, dar puternic, o zi e suficientă ca să te îndrăgostești și înainte de toate nu, nu vrei să dormi în tren. Vrei să te uiți pe geam să admiri natura, să admiri peisajele unice.

Anchorage – Seward – Anchorage reprezintă o excursie de o singură zi, dar cu amintiri care rămân mult timp după ce trenul oprește în gară.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI