Anchorage, oraşul blănurilor polare

TIPĂREȘTE

Când ajungi în centrul oraşului Anchorage – o aşezare crescută parcă din inima unui fiord secular – peisajul capătă noi proporţii. Spiritul locului este sălbatic şi liber… lumea eschimoşilor, care reprezintă doar 17% din populaţia Alaskăi, devine, în mod curios, cea mai mare sursă de venit pentru turismul local. Animale sălbatice, venite din încăperile lumii lor, pângarite de sânge și cunoscute prin cruzimea lor, acum împăiate, ne întâmpină prietenoase în faţa magazinelor: lupi polari, urşi, însoţiţi de lei de mare, foci sau balene. toate focalizează atenţia vizitatorilor... eschimoşi, în mărime naturală sau în miniatură, îmbrăcaţi în blănuri „tratate” cu grăsime de focă pentru izolare termică, însoţiţi de uneltele lor rudimentare de vânătoare şi pescuit, măşti şi toteme, sunt blazonul local cel mai vandabil.

Urmează oficiile ce promovează excursiile printre ghețarii, cele dedicate vieţii sălbatice, florei şi, în sfârşit, cele axate pe moştenirea culturală a triburilor de eschimoşi din zona arctică sau a celor amerindiene, din regiunile sub-polare. Pentru amatorii de senzaţii tari, un circuit de o oră cu avionul deasupra gheţarilor şi a habitatului animalelor polare costă aproximativ 240 USD. O asemenea călătorie completează o şedere greu de uitat, în Alaska.

La fiecare colţ de stradă, portărei cu caschete, costume de epocă, roşii, cu guler alb sau albastru, te invită să vizitezi magazine sau să te înscrii la un tur de oraş într-un trenuleţ cu un singur vagon, să vezi grădina zoologică, acvariul sau să treci prin câteva sate de eschimoşi, la poalele unui munte, încă acoperit de zăpadă. Doi poliţişti prietenoşi acceptă, amabili, să facă poze cu trecătorii, alăturându-se acestora, în poze de grup, cunoscând, mult mai bine ca la noi, legile nescrise ale turismului internaţional.

Curăţenia străzilor este ostentativă, iar cozile de turişti, care aşteaptă un loc liber la restaurante, la autocare sau la un hot dog, din carne de ren, surprind doar un est-european. Curând, îţi dai seama că starea de normalitate a unei naţiuni ce trăiește sub un cer negru, acoperit de vârtejuri de zăpadă, atât de diferită de la o ţară la alta, poartă amprenta politicilor educaţionale, a respectului faţă de semeni şi a forţei prin care legea sălbăticiei, dominantă în 90% din teritoriul Alaskăi, poate fi înlocuită cu cea a bunului simţ, în locurile publice.

După vizita recentă a unor oraşe europene sunt de-a dreptul surprins că, în Alaska, nu zăresc cerşetori care să te agaseze din mers, la cumpărături sau la masă. Clima aspră a locului şi perspectiva de a fi atacat de un urs „neprietenos” în plină stradă mă face să cred că Alaska va fi ultimul refugiu, în care vor veni vreodată cei pentru care munca este, încă, un tabu.

Treci printre arome de cafea locală („zborul corbului”), pe lângă berea „dintele elanului” (bere amară de Alaska), pe lângă hrana marină (ton, leu de mare, somon de Alaska, peşte halibut, salată de rechin Monte Christo) şi simţi cum «cultura locală» te învăluie ademenitor…

Din 20 în 20 de metri, magazine cu nume seducătoare („Alege-ţi blana favorită” sau „Rendez-vous cu blănurile”) etalează, în toată măreţia lor, frumuseţea blănurilor vulpii polare albă sau argintie, de nurcă de mare, focă, elan, urs brun sau negru, de lupi negri sau cenuşii, a pieilor de ren, care se vând la preţurile producătorilor, între 300 şi 30.000 de dolari. Fiecare blană are povestea ei bine ticluită cu suspans şi umor. Modul interactiv în care proprietarii, vânători la rândul lor, îţi descriu momentele de risc maxim ale capturării unui lup polar de dimensiuni uriaşe te face să retrăieşti emoţia unei partide de vânătoare şi să înţelegi mai bine rostul unor preţuri mai piperate… vezi ochii sclipitori ai animalelor de pradă care, în încercarea lor de a se salva, sunt pe punctul de a se năpusti fără milă asupra turiştilor curioşi să le atingă, fie şi cu privirea.

Toate blănurile expuse în magazinele din Anchorage sunt atât de naturale, încât ai impresia că vin direct dintr-un rai pierdut al animalelor, invadat de o galaxie nouă şi nemiloasă, care le complică, în mod dramatic, lupta pentru supravieţuire…

Distanțele parcă se dizolvă iar eu încep să întorc filele vieții mele încercând să înțeleg rostul viețuitoarelor pe acest pământ.

---

VIZUALIZĂRI: 1979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI