Coasta Amalfitană - cred că cel mai frumos loc în care am ajuns până acum (I)

TIPĂREȘTE

Din lista lungă, la care tot adaug și aproape că nu șterg nimic, pentru că peste tot pe unde am fost a mai rămas ceva nebifat, din lista asta, am ales pentru ieșirea de la sfârșitul lui martie, Campania cu cel mai important oraș al ei, Napoli și Coasta Amalfi. După ce am ales destinația, înainte să iau biletele de avion, am scotocit zona ca să îmi dau seama câte sunt de făcut pe acolo, cum ajung peste tot, ce e musai, ce pot să mai amân... și mi-a fost clar că 7-8 zile ar fi un minim necesar ca să-mi fac o idee despre zonă, în ideea că oricât ar rămâne pe listă, este puțin probabil să mai ajung.

După un pic de analiză am pus pe listă bisericile și castelele din Napoli, orașul antic Pompei dar și Ercolano (celălat oraș care a fost acoperit de lava vulcanului Vezuviu), Palatul de la Caserta, undeva aproape de Napoli, insulele Capri, Ischia și Procida, vulcanul Vezuviu și binențeles Coasta Amalfitană, pentru că ea a fost motivul principal pentru care am ales așa. Ce am văzut din toate astea sper să ajung să vă spun.

Anul acesta m-a prins cam nepregătită în sensul că la începutul lui nu aveam toate plătite, ca de obicei. Așa că am avut ceva emoții când în ianuarie booking îmi spunea că „71% din Coasta Amalfi este ocupată în perioada aleasă de dvs. ” Am luat biletele de avion până la Napoli într-o zi când o companie low cost avea reducere 20% către toate destinațiile și am obținut un preț bun, 59 de EUR de persoană, dus-întors, cu un bagaj de cală.

Restul a mers ca pe roate. Hotărâsem 4 nopți pe Coasta Amalfitană și 3 nopți la Napoli (greșit până la urmă) și am făcut rezervarea mai repede ca niciodată. Pe coastă ne-am propus să ne cazăm la Positano, pentru că mi-a plăcut ce citisem despre el, dar și pentru că este situat mai în interior, între Amalfi și Sorrento și puteam să ne plimbăm pe coastă, când într-o parte când în alta. Apartamentul Deluxe de 140 mp mi-a sărit în ochi imediat și ăla a fost. De obicei nu rezerv așa repede, dar acum efectiv n-am mai căutat nimic. Știam prețurile din căutările premergătoare, când doar mă informam, nota mi-a convenit, comentariile și prețul la fel, așa că n-am mai stat pe gânduri și am rezervat apartamentul pe care l-am împărțit cu prietenii cu care am mai fost.

Am găsit un apartament și la Napoli, chiar în centrul istoric, mai mic dar suficient, pe care la fel l-am rezervat din prima. Niciodată n-am terminat cu cazarea atât de repede. De obicei dau căutare după notă și aleg după ea dar și după prețurile care îmi convin. Dar până mă opresc la ceva, închid, deschid, locație după locație, mă uit pe hartă, mă uit prin satelit, stabilesc distanțele față de obiective... trece timp. Apartamentul din Napoli a avut și el un preț bun, era în inima centrului istoric și era cotat cu notă spre 10, ce rost avea să mai caut?

Pentru că zborul a fost de dimineață (chiar devreme), am stabilit să mergem mai întâi pe coastă, 4 nopți, urmând să lăsăm Napoli la sfârșitul sejurului, ca să fim aproape de aeroport, să nu stăm cu emoții că nu ajungem la timp.

După aceea am început identificarea mijloacelor de transport, cum ajung de la aeroport la Napoli și de acolo pe coastă, la Positano, ce posibilități sunt și ce prețuri în toate variantele. Ce putem vizita stând la Positano, ce lăsăm pentru Napoli, de unde era mai avantajos să mergem pe insula Capri, la Pompei și Vezuviu. Dar ce să vezi, că a fost imposibil să mă lămuresc pe deplin, cu toate că am deschis zeci de impresii de pe AFA sau din altă parte. A fost greu să compun un traseu pe coastă pentru că cineva ajunsese la Vierti, altcineva la Ravelo, alții la Furore, fiecare din direcții diferite, neavând o vedere de ansamblu pentru toată coasta, așa că fă-ți un plan dacă poți.

Dar până la urmă am fost extrem de mulțumiți. N-am făcut noi chiar toate câte ne-am propus, dar am făcut destule. Singurul, dar marele regret al acestei vacanțe a fost că am combinat Napoli cu Coasta Amalfitană. Trebuia să stăm toate zilele pe coastă, iar 8 câte am avut, erau chiar suficiente. Pentru că la Napoli ajungi ușor oricând. Deci, dacă aveți de ales, poate faceți mai bine decât mine.

Și acum, hai să vă spun impresiile mele despre Costa Amalfi, după cum spuneam și în titlu, poate cel mai frumos loc în care am ajuns eu până acum.

Am ajuns la Napoli după un zbor bun și scurt. Chiar ne-a uimit compania cu care am zburat pentru că și la dus și la întors drumul a fost mai scurt cu 10, respectiv 5 minute, ceea ce nu cred că ni s-a mai întâmplat, noi fiind obișnuiți cu întârzierile. Coasta Amalfitană se află la aprox 40 de km de Napoli și am hotărât să mergem mai întâi pe coastă și apoi la Napoli pentru a fi aproape de aeroport la plecare.

Oricât m-aș informa de acasă, de bază sunt informațiile de la fața locului și în general căutăm punctele info peste tot și stăm de vorbă foarte mult cu oamenii, în tot felul de situații. Ne băgăm în vorbă, ca să zic așa. Punctul infoturistic din aeroport care a fost primul lucru pe care l-am căutat, nu mi-a făcut o impresie grozavă. N-au putut să ne ofere nici un material și ne-au cam bâjbâit în legătură cu cursele de feribot de pe coastă, pentru că era o informație importantă la momentul acela în funcție de care urma să luăm niște decizii. Tot ce am aflat era că nu există curse spre Capri (în afara unor bărci mai mici, private) până în 1 sau 3 aprilie, nu știau nici asta foarte exact. În fine... ne dumiream noi, am găsit puncte info și mai rele...

Posibilitațile de a ajunge pe Coasta Amalfi din aeroportul Capodichino, unde am aterizat, care se află la aprox 10 km de centrul Napoli-ului, sunt 2 și trebuie să știți că toate drumurile trebuie să ducă la Sorrento pentru că de acolo se face legătura cu coasta.

1. Un autobuz chiar din fața aeroportului, până la Sorrento (10 EUR/pers) si apoi masinile SITA Sud, care operează pe toată coasta Amalfi (2,70 EUR), adică 12,70 EUR/persoana. Autobuzul face 1,5 ore pana la Sorrento si de acolo încă o oră cu mașinile SITA până la Positano. Avantajul este că se ia direct din aeroport, dezavantajul că sunt mai rare (cel puțin la sfârșitul lui martie) și că face mai mult decât trenul.

2. Autobuzul Alibus, singurul care face transferul de la aeroport, o stație (aprox 10 km), cu bilet de la șofer (4 EUR/pers) + trenul Circumvesuviana din Napoli care face o oră până la Sorrento și de acolo masinile SITA (5 EUR/pers), in total 9 EUR/persoană. Avantajul este că legăturile sunt bune, varianta este mai ieftină, dar ai o trambalare în plus, 3 mijloace de transport în loc de 2.

După o analiză la fața locului situatia era cam așa. Ne-ar fi convenit autobuzul pentru că era chiar din aeroport, dar aveam de așteptat 1,5 ore până pleca. Din Sorrento aveam aceiași variantă de a ajunge la Positano, sau oriunde pe coastă, pentru ambele cazuri, mașinile SITA. Pentru că nu am stare să stau degeaba și mai ales să aștept, am luat în calcul și a doua variantă, cu riscul de a ajunge în același timp, dar măcar făceam ceva, nu stăteam pe o bordură din fața aeroportului, așteptând.

Astfel că la 9,30 ieșeam din aeroport, am traversat șoseaua din față și am urmărit indicatoarele care ne arătau stația pentru autobuzele Alibus, de altfel, foarte aproape. Autobuzul era în stație (face conexiunea cu avioanele și așteaptă în general câteva minute) și pentru 4 EUR de persoană ne-am luat bilet de la șofer până la prima stație, Alibus având doar 2 stații, Gara Centrală (Garibaldi) și Piazza Municipio.

În aprox 20 de minute eram în gară. Cum am intrat, în dreapta, se fac scări rulante în jos și n-am făcut decât să urmărim indicatoarele pentru trenul Circumvesuviana. Am ajuns la casa de bilete am luat bilete direct Napoli-Positano, 5 EUR/persoană (valabile 190 de minute) și am avut inclus trenul până la Sorrento și mașinile SITA Sud de la Sorrento la Positano. Cereți întotdeauna bilete până la destinația dvs, chiar dacă aveți combinații de tren+autobuz sau chiar vapor pentru că sunt mai ieftine. Dacă am fi luat separat, trenul ar fi fost 3,60 EUR iar masina 2,70 EUR deci 6,30 EUR de persoană, față de 5 cât a fost biletul direct. Nu este așa o avere, dar se adună. Am avut un avantaj oricum și de la faptul că am ales varianta a doua.

Dacă în primul caz trebuia să așteptăm 1,5 ore până pleca autobuzul care făcea mai mult decât trenul până la Sorrento (1,5 ore față de 1 oră), varianta Alibus+tren+SITA a mers șnur. Alibusul este legat de avioane și vine des, la 15-20 de minute, iar trenul spre Sorrento circulă din 20 în 20 de minute. Mai mult ca sigur am ajuns mai repede în Positano cu a doua variantă, era înainte de 13 când noi eram deja cazați.

Trenurile în Campania sunt mult mai slabe ca în Puglia de anul trecut, de ex, dar circulă des și sunt curate. Nici peisajul dintre Napoli și Sorrento nu este așa frumos ca în Puglia, dar după Sorrento spre coastă și toată coasta, este ca nicăieri.

Ca să concluzionez cu transportul pe coastă trebuie să știți că de la Napoli trebuie să ajungeți la Sorrento, cu autobuzul din aeroport sau cu trenul din Napoli iar de acolo să luați o mașină SITA Sud, companie care operează pe coastă. În general se merge de la Sorrento până la Amalfi iar de acolo sunt alte legături pentru restul coastei, până la Salerno și tot de la Amalfi sunt alte autobuze care fac legătura cu satele din munți.

Ca și costuri, biletele SITA Sud de la Sorento la Positano sunt 2,70 EUR. Pe coastă, pe distanțe un pic mai mari (între 2-3-4 localități) biletele sunt 1,8 EUR, iar pe cele mai scurte (o localitate, două) 1,2 EUR. La fel 1,2 EUR sunt legăturile de la Amalfi către satele din munți, de ex Ravelo. Mi-am notat prețul biletelor ca să vă faceți o idee, dar mie mi s-a părut ok transportul. Biletele se cumpără de la Tabacchi, magazinașele mici, cu de toate, pe care le găsiți peste tot. Tot ce aș vrea să vă spun este că nu merită să achiziționați bilete pentru o zi întreagă, care costă 8 EUR, pentru că nu este convenabil. Nu poți să ai mai mult de 3 opriri pe coastă într-o zi, nu ai cum fizic și atunci nu se justifică, ieși mai convenabil cu bilete pentru fiecare călătorie. Doar trebuie să țineți minte că atunci când aveți de mers cu întreruperi, să cereți bilet pentru toată distanța pentru că sunt un pic mai ieftine.

Nu recomand închirierea de mașină pentru a te mișca pe coastă pentru că traficul este diferit față de ce știm noi, mai mult ți-ai face nervi și cred că este cu mult mai bine să te lași pe mâna șoferilor care sunt atât de experimentați. În plus transportul pe coastă este foarte bine pus la punct, autobuzele sunt de fapt niște autocare, foarte curate, sunt foarte dese și operează după un program bine pus la punct.

Ar mai fi de reținut că singura șosea principală nu are trotuare și că dacă vrei să mergi pe jos o poți face cu multă atenție, doar pe partea cu marea. Asta este unul din primele lucruri pe care ni le-a spus gazda. Dacă din greșeală te trezești pe partea cu peretele de stâncă o să te claxoneze toate mașinile și o să-ți ceară să te duci pe partea cealaltă. Noi suntem mari amatori de mers pe jos, așa că am cam mers pe șosea, dar nu prea ne-am mai întâlnit cu cineva.

Autobuzele care operează pe coastă au un claxon particularizat, scurt, ascuțit și foarte puternic și îl folosesc la fiecare curbă pentru a-și anunța prezența, pentru că sunt curbe foarte, foarte strânse. Nu recomand plimbarea pe coastă celor care se știu cu rău de mașină sau de serpentine. Mie, însă, mi-a plăcut extraordinar de mult. Și foarte important de știut, este că trebuie să vânați locurile pe partea dreaptă la dus și pe stânga la întors, ca să aveți vedere spre mare și nu spre peretele de stâncă. Ca și orar, până la 1 aprilie ultima mașină din Amalfi spre Positano era la ora 19, începând cu aprilie, când începe oficial sezonul turistic, programul s-a prelungit.

Și încă o chestie haioasă. Puteți să admirați liniștiți peisajul fără să vă fie teamă că ratați coborârea pentru că în fiecare localitate șoferul strigă Positanooooo, Praianoooo, așa că nu aveți cum să ratați. În general sunt câte 2 stații (FERMATA SITA) în localitățile mai mari, dintre care una în centru și una în port sau foarte aproape și o stație în localitățile mai mici. Sunt și niște stații în care autobuzele nu opresc decât dacă apăsați pe un clopoțel. În autobuz sunt niște butoane și dacă vrei să te oprești la o stație din aceasta anunți. În Positano sunt 2 stații obligatorii și o stație secundară, ca să zic așa, chiar în poarta casei noastre, ceea ce ne-a ajutat extraordinar în organizarea noastră. Autobuzele sunt dese, curate și au loc de bagaje.

Pentru că în vacanțe eu merg foarte mult pe jos, prefer temperaturile cuprinse între 10-25 de grade. Din ce am citit (și am avut și confirmarea o dată cu vacanța noastră), martie-aprilie sau septembrie-octombrie, ar fi cele mai bune perioade pentru o vacanță pe coastă. Vremea este bună și sunt turiști mai puțini. Gazda ne-a spus că vara este foarte cald și autobuzele sunt foarte aglomerate. Am făcut mute călătorii cu autobuzul pe coastă și o singură dată (atunci când am venit, într-o joi), am văzut oameni stând în picioare în autobuz, ceea ce nu cred că este plăcut deloc. Ca localnic n-ai încotro, dar ca turist, nu te bucuri deloc de peisajul acela extraordinar. Nu vreau să-mi imaginez cum este vara, pe serpentinele acelea și să mai stai și în picioare în autobuz.

Coasta Amalfitană începe de la Sorrento și se termină la Salerno și se întinde pe aprox. 65 de km. Foarte puțini ați zice, dar nu vă gândiți că distanța asta se poate face într-o oră. Este o singură șosea foarte îngustă, unde două mașini mari trec foarte greu una pe lângă alta, șosea care merge pe lângă Marea Tireniană, în multe locuri în consolă, dar drumul este de o frumusețe răpitoare. Stânci abrupte, serpentine, marea turcoaz, așezări distribuite pe verticală, castele, vegetație multă..., drumul pe coastă este o excursie în sine, de care nu te mai saturi.

Pornind de la Sorrento avem următoarele localități importante, care de care mai frumoase și distanțele aproximative dintre ele: Sorrento — 20 km — Positano — 6 km— Praiano — 6 km — Conca Dei Marini — 4 km — Amalfi — 1 km — Atrani — 3 km — Minori — 2 km — Maiori — 11 km — Cetara — 7 km — Vietri Sul Mare — 6 km — Salerno.

Observați ce distanțe scurte sunt, dar din cauza serpentinelor și a traficului se face mai mult decât vă gândiți. De ex de la Sorrento la Positano, cei aprox 20 de km se fac într-o oră (nu în 40 de minute cât o să găsiți prin pliante). Am făcut de 4 ori drumul Sorrento-Positano, la ore diferite și timpul a fost același. Nu este însă un drum plictisitor, cum spuneam drumul pe coastă este o adevărată excursie de care nu te plictisești.

Cum se poate observa, Amalfi, localitatea cea mai renumită care a dat și numele coastei, se află cam la jumătatea distanței și ideal ar fi să te așezi acolo ca să te poți plimba în stânga sau dreapta, fără să pierzi prea mult timp cu transportul.

Eu am ales Positano însă pentru sejurul nostru. Am citit ceva despre coastă și la el mi s-a făcut click. Asta spun și acum după ce sejurul s-a consumat. Pentru mine Positano este cea mai frumoasă așezare după coastă, chiar dacă unii spun că Amalfi ar fi the best. Mi-a plăcut și Amalfi dar este mult mai aglomerat. Era un furnicar de oameni la sfârșit de martie, nici nu vreau să mă gândesc cum este în sezon. În plus Amalfi este locul unde se fac legăturile între așezările de pe coastă și este o aglomerație de autobuze și oameni care merg în toate direcțiile. De asemenea, aici se filmează destul de mult după cum ne-am dat seama și ai bariere să treci spre anumite locuri. Chiar citisem înainte să ajungem despre faptul că pe coastă s-au filmat multe scene de filme și iată că se mai întâmplă și astăzi. Găsești în multe locuri panouri cu mărturii despre filmul care s-a făcut acolo, actori, în ce perioadă, regizori... Am găsit astfel de panouri la Amalfi, la Atrani și la Fiordul Furore.

De asemenea, eu nu aș recomanda localitățile Sorrento și Salerno, ca punct de plecare pentru a vedea coasta Amalfi. Sunt localitățile de la extreme și oricât de frumos ar fi drumul, chiar nu merită să pierzi prea mult timp cu transportul. În plus de la Sorrento la Positano faci o oră, dar abia după 40 de minute ieși în drumul spectaculos, de coastă. Și atunci nu merită să faci cele 40 de minute de cel puțin 2 ori pe zi (dus-întors) ca să vezi coasta stând la Sorrento. Și chiar dacă sunt orașe frumoase și ele, sunt mult mai mari decât celelalte, mai comerciale, cu relieful mai domol. Sorrento îl poți vedea foarte bine și stând la Napoli pentru că trenurile fac o oră și sunt foarte dese. Singurul avantaj pentru care ai putea să alegi Sorrento ca bază, este excursia pe Insula Capri, pe care poți să o faci cel mai bine de aici.

Peisajul de coastă, absolut spectaculos, începe cu vreo 5 km înainte de Positano și se termină după Vietri Sul Mare. În acest interval v-aș recomanda să vă așezați. Statisticile spun că Amalfi ar fi principala atracție a Coastei Amalfitane iar pe locul 2 ar fi Positano. Acuma, nu că am stat eu acolo, dar pentru mine Positano este cea mai frumoasă așezare după coastă, urmată de Amalfi și Maiori. Nu înțelegeți că restul așezărilor sunt mai puțin frumoase, este doar topul meu, absolut subiectiv, coasta întreagă este ceva extraordinar.

De la Sorrento până la Salerno, pe coasta amalfitană, sunt plaje de pietricele mai fine sau mai grosiere, dar cu cât te apropii de apă sunt din ce în ce mai fine, astfel încât să intri în apă este mai bine decât să stai pe plajă. Oricum pietricelele sunt destul de confortabile, ca să zic așa, pentru că am văzut destulă lume la plajă. Cele mai multe plaje sunt greu accesibile, de aceea coasta nu mi se pare potrivită ca și vacanță la mare, decât pentru cei cu o bună condiție fizică. Asta dacă nu ai ales un hotel foarte aproape de apă pentru că, din fericire, sunt destule. Dar dacă ai ales pe plajă, oricum vei face excursii în sus și în jos ca să ajungi în oraș... până la urmă depinde ce îți dorești de la coastă. Eu nu mă duc niciodată în afara țării pentru plajă și bălăceală, ca scop principal. Cu cât te duci spre Salerno însă, pietricelele devin mai fine, la Salerno fiind cea mai mare plajă pe care am văzut-o și singura de nisip din câte am înțeles.

Eiii, aici am avut o problemă. Tempereturile în perioada noastră au fost undeva între 15 și 25,27 de grade, mai răcorică seara și dimineața. Dar cred că din cauza climei blânde pe care o au, avem termene de comparație diferite. Ei când spun averse cu furtuni, sunt de fapt niște nori sau câțiva stropi. 3 zile au anunțat vreme urâtă și ne-au derutat pentru că nu a fost deloc așa.

În perioada noastră 30 martie - 6 aprilie, ziua începea la 6,30 (la 6 era întuneric beznă, se făcea lumină brusc) și se termina la 19,30-20.

Seara și dimineața, înainte să se însereze/lumineze, șoseaua de coastă se vede dumnezeiește. Toată este iluminată iar de pe terasa noastră am avut un spectacol încântător cu luminițele în trepte.

Prețurile, pe coasta amalfitană, sunt în trepte, ca și localitățile. Lângă mare scump, la mijloc mai ieftin, pe inelul de sus și mai ieftin.

Noi nu am avut micul dejun și ne-am gospodărit singuri pentru asta. Seara, la întoarcerea acasă, ne opream la un magazinel mic din Positano, la vreo 6-700 de m de casa noastră și ne cumpăram ouă, prosciuto, iaurt, unt, legume... Celelalte mese le-am mâncat pe unde am apucat sau la sugestia gazdei noastre. Ea ne-a trimis la Taverna Del Leone care se afla la sub 2 km de noi, spre Praiano- Amalfi. O tavernă plină ochi în fiecare seară, pentru că treceam pe lângă ea mereu, dar la care noi am mâncat doar o dată, pentru că ni s-a părut prea scump. Masa a fost foarte bună însă, ca de altfel peste tot pe unde am mâncat. La Leone am avut o bruschetă ca o plăcintă, pe care ne-a adus-o la începutul mesei, fără s-o cerem. Noi am crezut că este din partea casei, dar am regăsit-o în notă. Am mai avut linguine cu fructe de mare, calamari umpluți, o grappa (țuică), o bere, un pahar de vin, 2 EUR/persoană coperta și totul a costat 51 de EUR. Cam scump... dar cam așa am mâncat și prin alte părți. Pentru masa de seară, Leone deschide la ora 19, nici un minut mai devreme.

În general, pe coastă, am mâncat tot felul de prostii. Ne opream pe străduțe, la bufete sau nu știu cum să le zic, unde am mâncat chestii specifice, pizza cu tot felul de umpluturi, spanac, brânză, pomodoro, niște gogoși umplute cu tot felul, specialități pe bază de cartofi și cașcaval... în general minuturi pentru care nu trebuia să așteptăm meniu și să pierdem prea mult timp.

Am mai mâncat cele mai bune bruschete din viața mea, la Ravelo, un sătuc de munte, în piața din fața Villei Rufolo, unde am mai băut un limoncello și un Aperol, toate la 10 EUR.

Ne-am mai răsfățat la Vietri Sul Mare cu o masă care rămâne cea mai bună din toată excursia. La o terasă, Evu, de pe strada principală, la care am găsit masă cu greu, am mâncat un mix de fructe de mare și eu o specialitatea casei cu 3 feluri de pește și cartofi la tavă, un fel care mi-a mers la suflet. Cu un limoncello, o grappa, o bere, masa la Evu a costat 47 de EUR. Am mai mâncat la Sorrento, la un bufet aproape de gară, mesele acestea rapide ne duceau undeva la 9-10 EUR de familie. Nu uitați de înghețată. Este grozavă peste tot, dar urmăriți gelateria artigianale, are cu totul alt gust. Am mâncat câte 2-3 înghețate pe zi, peste tot cam la același preț, 2-2,5 EUR. Cea mai bună a fost înghețata artigianală de la Marco, din Atrani (într-un gang, pe plajă).

Nu trebuie să vă faceți probleme cu mâncarea. Astea sunt câteva exemple pe unde am mâncat noi, dar cred că este bun peste tot. Noi n-am mâncat nimic care să nu ne placă, fie ele minuturi sau mese la care am zăbovit mai mult. Luați în calcul și coperta care este între 1 și 4 EUR/persoană, în funcție de local. Nu se plătește coperta la bufetele mici unde îți alegi din vitrină și-ți încălzesc la microunde, dacă este cazul.

Este bine de știut că toate magazinele pe coastă se închid la ora 7 seara.

Un colaborator al soțului, cel mai plimbăreț om pe care îl cunosc și consilerul nostru în materie de turism, ne-a recomandat ca neapărat să mergem la Amalfi cu autobuzul, dar la unul din drumuri să ne întoarcem cu vaporul la Positano, pentru o altă vedere, mult mai spectaculoasă asupra localităților, ceea ce vă recomand și eu vouă.

Sezonul turistic începe oficial după 1 aprilie, așa că este bine să știți că până atunci excursiile la Capri, de ex. sunt limitate.

În Positano, ca și în celelalte localități de coastă nu găsiți așa multe obiective, localitățile în sine, fiind unele. Cele mai frecvente obiective sunt bisericile foarte vechi, din piatră pe care le găsești peste tot. Mai sunt câteva trasee pe care poți face drumeții ca să ajungi tot la câte o mănăstire, în general, fabricile de ceramică, care sunt peste tot și merită să vizitați una pentru că veți afla lucruri interesante (și noi am făcut-o), golfulețele cu plaje la care ajungi pe scări, o Grotă de Smarald, un fiord, orașele mari Sorrento și Salerno, unde spre deosebire de restul coastei găsești și muzee, parcuri dar și magazine pentru shopping.

Peste tot am căutat punctele info dar în această parte a Italiei nu este ca în Nord. Pe lângă Lacul Garda, de ex, în orice stațiune ne-am fi oprit, sau la orice punct info, puteam să ne lămurim despre orice. Aici în fiecare sat am primit harta satului și atât, nimeni nu știa mai mult. N-am primit decât recomandări să mergem acolo și să ne lămurim. În cel mai bun caz ni se spunea dacă merită sau nu. Aveți de asemenea grijă că hărțile nu sunt la vedere la punctele info, nu vă puteți autoservi, dar cereți și vi se va da.

Și nu uitați că vă trebuie picioare bune pe coastă și să țineți cont în plimbările voastre de mesajul pe care l-am găsit prin pliante: „Ne cerem scuze dar pe coastă s-a construit pe verticală”.

M-am lungit, așa că mă văd nevoită să vă spun ce am văzut într-o parte a doua. Și sper ca pozele să vă spună mai mult decât am putut eu.

---

VIZUALIZĂRI: 7322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI