3. Coasta Amalfi şi Insula Capri (din Salerno)

TIPĂREȘTE

De ce am ales Salerno şi nu Sorrento? Primul este semnificativ mai ieftin la cazări. Deasemenea, coasta amalfitană începe (sau se termină) la Salerno, din Sorrento este o bucată de drum care nu e pe coastă. Avantaj pt. Sorrento: e mult mai aproape de Capri.

Am ajuns la Salerno după-amiză târziu. Este un oraş frumos şi liniştit, mărginit de mare într-o parte şi munte în cealaltă. A început şi ploaia, aşa că am făcut o plimbare pe faleză şi ne-am dus în port pentru a vedea orarul vaporaşelor (am ataşat foto cu acesta). În sezon, poate circulă mai des decât am prins noi. Precizez că în port este o singură firmă care prestează aceste servicii.

Am avut la dispoziţie 3 zile pline (luni-miercuri). Deoarece nu aveam un plan pt. ziua aceea, ţinând cont de ploaia care nu vroia să se oprească, am ieşit şi am cumpărat 2 umbrele de la bruneţi (4 euro bucata) şi am plecat la Amalfi, în ideea că dacă aşa se numeşte coasta, acolo trebuie să mergem mai întâi. Am cumpărat bilete dus-întors de la o tabacherie (2,60 euro/pers. /sens), apoi am bâjbâit după o staţie de autobuz (Sitabus) pe care am găsit-o la gară. După un drum f. virajat de cca o oră pe coastă, cu un peisaj f. frumos am ajuns la Amalfi. Autobuzul nu a fost aglomerat, poate din cauza ploii care a căzut continuu toată ziua. După ce ne-am învârtit vreo 2 ore pe acolo (fără a fi prea impresionaţi de ce am văzut, cu excepţia bisericii) ne-am întors la Salerno admirând din nou coasta.

A doua zi, ţinând cont că ploua în continuare, ne-am hotărât să vizităm castelul din oraş, dar până ne-am învârtit să cumpărăm bilete şi să găsim staţia, ploaia s-a oprit. Aşa că am schimbat planul şi am plecat în port, să mergem cu vaporaşul la Positano şi să ne întoarcem cu autobuzul. Contra sumei de 15 euro/pers., am avut ocazia să admirăm coasta şi de pe mare, superb. Vaporaşul opreşte în toate porturile, aşa că ai ocazia să admiri satele şi de la distanţă şi de aproape. La Amalfi a trebuit să coborâm şi să luăm alt vaporaş până la Positano. Aici am văzut că sunt mai multe firme de transport cu vaporaşe. Despre Positano… este cel mai pitoresc sat de pe coastă, ne-a plăcut foarte mult. Am şi avut ocazia să îl luăm la pas deoarece oraşul este în vale iar şoseaua (de unde trebuia să luăm autobuzul) este mult mai sus. În autobuzul spre Amalfi am avut norocul să stăm din nou jos (s-a aglomerat pe traseu) şi am avut ocazia să vedem această bucată de coastă şi din autobuz. Şi am ajuns din nou la Amalfi… a treia oară în două zile… cam mult pt. noi… unde am aşteptat vreo 50 de minute autobuzul spre Salerno. Aşa cum au spus şi alţii, Amalfi este cap de linie pentru toate autobuzele care circulă pe coastă, indiferent în ce direcţie. Biletul Positano – Salerno l-am cumpărat din Salerno (3,10 euro/pers.) ca să nu caut tabacherii pe coastă.

A treia zi şi ultima, nu puteam rata o vizită pe insula Capri. Singurul vaporaş direct (al aceleiaşi şi unicei firme de ieri) avea o singură cursă, cu plecare la 8:00 şi plecarea de la Capri la 16,50. Aşa că ne-am trezit cu noaptea în cap şi pe la ora 7,10 eram la ghişeu. Acolo am fost întrebat dacă am rezervare (nu scria nicăieri de aşa ceva) şi aflând că nu am, mi-a spus să aştept că poate unii care au rezervare nu se vor prezenta. Atunci am aflat că vaporaşul va opri în fiecare port pentru a lua turişti. Am avut noroc şi am putut cumpăra bilete (20 euro/pers. /sens). Şi din nou pe mare… pe acelaşi traseu de cu o zi înainte, cu opririle în toate porturile…. Nici nu ne gândisem că nu merge direct. Aşa că am bătut coasta prea des decât ne-am fi dorit… dar na, uneori nu poţi fi suficient de infomat… Drumul pe mare a durat cam 3,5 ore, dar a inclus şi un tur al insulei, ceea ce ne-a bucurat. Vedetele insulei sunt celebrele stânci ieşite din mare, numite “faraglioni” unde vaporaşul încetineşte şi se suceşte pe o parte şi pe alta, pentru ca toată lumea să le poată fotografia în voie. După debarcarea în portul Grande Marina, pe partea dreaptă se află casele de bilete, atenţie, sunt separate cele pt. autobuz faţă de cele pt. funicular, deşi au acelaşi preţ (2,20 euro/cursa). Din port autobuzele merg la Capri şi la Anacapri, 2 localităţi diferite situate în direcţii diferite, aşa că aveţi grijă în care vă urcaţi în funcţie de unde doriţi să mergeţi. Există şi autobuz între Capri şi Anacapri. Funicularul merge numai la Capri. La Anacapri am vizitat Vila San Michele, care a aparţinut scriitorului Axel Munte. Tarif de intrare 10 euro, mult prea scump pt. ceea ce oferă, iar punctul forte al vilei este o gradină terasată cu o vedere frumoasă asupra mării. Marele nostru regret a fost că nu am mai apucat să urcăm cu telescaunul pe Monte Solaro, cel mai înalt punct al insulei, unde ai cea mai bună privelişte. La Capri ne-a plăcut f. mult parcul Giardini di Augusto (tarif intrare 1,5 euro) de unde ai o privelişte minunată, se poate observa Via Krupp cu serpentinele ei, şi se pot admira de sus celebrele “faraglioni” . Evident că la întoarcere toată lumea era ruptă de oboseală, dar a trebuit să suportăm încă 3 ore pe vaporaş.

Aceasta a fost vacanţa noastră la Napoli şi împrejurimi, iar aceste recenzii le-am scris cu convingerea că vor folosi cuiva. Vacanţe frumoase vă doresc şi vouă!