Truli prin Alberobello

TIPĂREȘTE

Alberobello a fost motivul principal pentru care am ales Bari pentru ieșirea din această primăvară. A fost de ajuns să văd acum vreo doi ani niște imagini cu căsuțele trulli de aici ca să știu că trebuie să ajung neapărat, cât mai curând. Cât mai curând ăsta a fost abia peste doi ani pentru că lista cu ce aveam de făcut până atunci era deja bătută în cuie. Faptul că trulli au fost motivul principal dar am ajuns acolo abia în a patra zi de sejur ține doar de conjunctură, pentru că ne-am făcut programul în Puglia orientându-ne în fiecare dimineață după vreme.

Trenurile către cele 3 direcții înspre care am avut noi de mers prin Puglia erau la ore apropiate și în fiecare zi am ales trenurile care plecau după ora 9, dar nu mai târziu de 10. La Alberobello am plecat cu compania feroviară, Ferovie Sud Est, de pe peronul 11, la ora 9,48, 4,90 EUR/persoană, bilet valabil toată ziua, cu validare în Bari la plecare și apoi la întoarcere.

Cum am mai spus nouă ne-au plăcut călătoriile cu trenul prin Puglia. Distanțele sunt scurte, nu ai timp să te plictisești pentru că pe drum ne-am clătit ochii cu podgorii de viță de vie, culturi de anghinare, livezi de măslini, solarii, livezi de cireși pitici, copaci de cactuși, mulți și foarte, foarte mari, în general câmpuri lucrate frumos, unele culturi fiind chiar de nerecunoscut pentru noi, iar de pe la Castellana au început să ne încânte privirea și căsuțele trulli.

Trullo (la singular, trulli, la plural), este o construcție de piatră, o clădire cu o istorie veche, rurală, fascinantă, asociată cu Puglia, care populează provinciile Bari, Brindisi și Taranto, dar cel mai bine este reprezentată în Alberobello care a fost inclus în patrimoniu UNESCO din 1996.

Construită în întregime din pietre suprapuse, fără mortar sau alt fel de liant, trullo este o construcție bazată pe criterii primitive dar extrem de eficiente, văruită cu var nestins, alb spălăcit la bază și cu acoperișuri conice cu vărful de diferite forme și simboluri. Ele reprezintă un unicat și o mărturie despre o civilizație dar și o tradiție care au dispărut dar care ilustrează o perioadă semnificativă din istoria umanității.

A servit în principal ca locuință iar arhitectura trullo este bazată pe îmbinarea unei forme conice peste o structură de obicei cubică, acoperișul fiind format din așa zisul dom fals obținut prin suprapunerea rândurilor concentrice de țigle din piatră care se apropie de centru pe măsură ce domul se ridică.

Piatra de boltă este marcată de un element tipic sub formă de glob de piatră sau pinacle de diferite forme și simboluri. Pinnacolo (pinnacle) este singurul element decorativ al unui trullo. A fost considerat a fi un fel de autograf al meșterului trullaro, cel care a construit casa. Cu cât simbolul era mai complex cu atât era mai importantă măiestria meșterului.

Aceste autografe (semnături) care decorează acoperișurile conice din piatră reprezintă simboluri sacre, sunt albe (stele, cruci, inimi străpunse dar și semne zodiacale) și au fost considerate folositoare pentru recunoașterea familiilor care locuiau acolo. Erau ca un fel de număr al casei. Intrările în trullo au o placă de piatră (grindă) sub un arc de descărcare.

Un trullo este format din două părți:

- o cameră centrală, pătrată, acoperită cu un dom fals care văzută de afară seamănă cu un acoperiș conic și

- câteva camere mai mici atașate, cu diferite scopuri (dormit, gătit) care se deschid spre camera centrală.

Alberobello este un sat monumental format din 1400 de trulli, unde colibele (cabane tradiționale din piatră, drystone) reprezintă frumusețea văii Itria, vale mărginita de podgorii și plantații de măslini care cuprinde sate fascinante cum ar fi Alberobello, patrimoniu mondial UNESCO din 1996, cum am spus, dar și Locorotondo cu cladirile văruite, Martina Franca cu arhitectură barocă și Cisternino.

Satul a fost construit pe un sol afectat puternic de acțiunea erozivă a apelor meteorice atât la suprafață cât și în adâncime. Stâncile calcaroase au oferit din belșug materiale de construcție astfel că zona a fost populată începând cu secolul 15, când celor care s-au așezat aici li s-a dat pământ în ideea de a-l cultiva. Motivele istorice pentru care trulli sunt clădiri fără liant trebuie urmărite înapoi în timp până la abuzurile de putere prin care marii proprietari de pământ îi puteau alunga pe cei care se așezau acolo după cum voiau fără să le recunoască nici un drept.

Și a apărut Contele d’Aragona care avea control asupra unei comunități de așezări regulate, dar era o încălcare flagrantă a legii pentru că nimeni nu putea să facă asta fără permisiunea regelui. Până în sec 18 nu se folosea mortar la construirea unei case și se punea piatră peste piatră tocmai pentru ca trullo să poată fi dărâmată cu ușurință când venea regele în inspecție. Contele d’Aragona era cel care demola clădirile și locuitorii erau mutați peste noapte, iar o dată ce primejdia trecea, casele erau construite din nou, la fel de repede.

Când Alberobello a fost proclamat oraș regal, în 1797, casele au început să fie construite cu mortar, fapt ce nu a alterat însă farmecul lor de clădiri fără vârstă. Casa d’Amore prima clădire din oraș care a fost construită cu var și mortar este acum un important centru de informare turistică, închis la ora la care am ajuns noi.

Imediat cum am ieșit din gară am văzut două străzi în formă de V în vârful căruia este o cofetărie iar pentru a merge spre căsuțele trulli a trebuit să o luăm prin partea stângă.

Și aici indicatoarele cu “Itineraro turistico” te ajută chiar și fără să ai o hartă.

Știam de acasă că Alberobello este divizat în două secțiuni de trulli, situate pe două dealuri separate de o depresiune, Aia Piccola însemnând zona tradițională și Rione dei Monti, zona comercială și ne propusesem să începem cu zona tradițională, unde știam că sunt doar căsuțele tradiționale, fără magazine, fără restaurante... nimic comercial.

De la gară am ajuns imediat în zona tradițională, la Casa Pezzolla, compusă dintr-un complex de 15 Trulli interconectate, care găzduiește Museo del Territorio (Muzeul Teritoriului). Chiar în fața casei am găsit un magazin (un fel de aprozar) unde, afară, la stradă, vindea o româncă. Am discutat cu ea și ne-am lămurit un pic cu ordinea în care trebuia să facem lucrurile și pentru că ea ne-a sugerat să nu ratăm Muzeul Teritoriului, am intrat.

Pentru 4 EUR am vizitat acest muzeu care mie mi-a plăcut foarte mult, la pachet cu Muzeul Vinului și Muzeul Uleiului de Măsline (închis lunea). Am colindat prin cele 15 căsuțe, dintr-o cameră în alta unde am găsit multe exponate, unelte, port, diverse meserii, vase, recensăminte la anumite date, machete... în general exemple ale tradițiilor locale. Într-o cameră am găsit un monitor unde se derula repetat un film despre cum se construia o căsuță trullo. Foarte interesant!

La fel am văzut un film despre cum se face uleiul de măsline, începând de la culesul măslinelor, la Muzeul Uleiului care ne-a plăcut la fel de mult. După ce am ieșit de la muzeu ne-am oprit la barul din fața lui ca să ne hidratăm dar și ca să schimbăm primele impresii despre ceva ce deja începuse să ne impresionase foarte tare.

Pe străzile înguste am ajuns și la Trullo Sovrano, cea mai mare trullo cu două etaje și scară interioară care găzduiește astăzi spectacole și evenimente.

Trebuie să știți că pe străzile înguste de la Alberobello simți curentul mai mult decât în alte părți. Asta ne-a spus fata de la punctul info din Polignano și ne-a sugerat să ne îmbrăcăm adecvat și așa am simțit pe pielea noastră când am ajuns la fața locului, cu toate că a fost o zi frumoasă.

Am vizitat apoi o trullo particulară și o să recunoașteți ușor care se pot vizita pentru că sunt inscripționate la intrare și în plus proprietarul/a umblă pe afară, prin jurul căsuței, în așteptarea turiștilor. Vizitarea nu presupune vreo taxă ci există o cutie pe masă unde fiecare a lăsat câte 2-3 EUR. Ne-a plăcut trullo. Un interior cu totul altfel decât știam noi că este specific unei case de locuit. Am studiat casa femeii, ne-am minunat, ne-am pozat cu ea peste tot și ne-a dat un plic cu adresa ei ca să-i trimitem pozele.

În zona tradițională termini vizita destul de repede. Este o zonă liniștită, cu case particulare sau părăsite, mergi pe străduțe și le admiri pe afară, vizitezi una prin interior și cam atât. Nu ai ce să faci mai mult, nu poți să mănânci sau să bei ceva aici, nu există nici măcar un magazin de suveniruri, absolut nimic. Pentru asta am traversat printr-o arcadă în zona comercială, turistică, plină de magazine, loc de unde am avut o vedere panoramică completă a acestei imense zone de trulli.

În zona comercială, Rione dei Monti, altă viață. Am mers tot pe străduțe cu trulli și pe o parte și pe alta, dar străzile sunt pline de magazine de suveniruri, cu băuturi locale, în special lichioruri și am degustat o grămadă până am cumpărat ceva. Erau rafturi întregi iar vânzătorul ne tot îmbia să gustăm și de nuci, și de struguri, și de cacao, …. și tot așa, până ne-a luat amețeala.

Am cumpărat până la urmă lichior de Nucciolla cu 13 EUR sticla, bun de tot. De la Alberobello am mai cumpărat doar un suvenir cu o căsuță trullo cu 2,5 EUR, cu toate că mă tentau și niște paste locale pe care le-am găsit în orice magazin.

Am găsit terase cu panorama cu acces liber, dar ca să ajungi la ele trebuia să treci prin magazine cu rafturi pline cu lichioruri unde vânzătorii te îmbiau să guști indiferent dacă cumpărai sau nu dar și tot felul de suveniruri.

Trullo Siamese este o trullo dublă care se poate vizita, de asemenea, tot cu intrare liberă, dar dacă ai intrat într-o trullo d. p. m. d. v. nu este cazul de mai mult. Ele sunt construite pe același principiu și seamănă foarte bine una cu alta. Diferența o face doar decorul care este în funcție de gustul proprietarului.

Chiar și bisericile din Alberobello sunt în formă de trullo. Bisericile care merită vizitate sunt Sant’Antonio cu o cupolă de 21 de metri la care ajungi mergând pe Via Monte Cucco până la Piazza Antonio Lippolis și Basilica Minore dei Santi Mediciunde o găsești pe Madona din Loreta dar și pe sfinții patroni Cosma și Damiano. Mi-a plăcut mult de tot Chiesa a Trullo S. Antonio care are în față parcul communal. Este impunătoare, merită să ajungeți la ea.

Poți înnopta în Alberobello într-una din căsuțele trullo dar cu toate că era o experiență eu n-am tânjit după asta. Iar prețul mi-a tăiat orice chef. Peste 100 de EUR pe noapte una modestă la care mă uitasem, dar poate fi și mai mult. Mai puțin, era pe la hoteluri în orașul nou dar ce sens avea să te cazezi la Alberobello altundeva decât într-o trullo? Inițial mă tentase să luăm o noapte la Alberobello sau la Matera și apoi să revenim pentru restul în Bari.

Acum, după ce am fost acolo, cred că ar fi fost doar experiența de a dormi într-o trullo pentru că satul Alberobello ca obiectiv nu-ți ia mai mult de o jumătate de zi sau puțin peste dacă vrei să și mănânci acolo, cum am făcut și noi. Eu, personal, nu aș alege cazare în Alberobello pentru că nu aș putea să îmi umplu timpul petrecut acolo, dar e funcție de fiecare și de experiențele pe care și le dorește.

Nici în zona comercială nu poți zăbovi prea mult pentru că nici ea nu este prea mare, astfel că am ajuns în jurul prînzului în Piața Populi, care separă cele două zone, tradițională și comercială și unde se găsesc cam toate terasele/restaurantele (una lângă alta) la care poți mânca în Alberobello și vorbesc de sat, nu de partea modernă a orașului. Înainte de a mînca am găsit o gelaterie de unde am luat o ditamai înghețata artigianale după care sunt înnebunită. Ne-am așezat la terasa Largo Trevisani Tratoria și am mâncat cu 34 EUR/familie (coperta 2,5 EUR), orechietti cu fructe de mare, grătar de porc cu salată și bere.

La întoarcerea spre gară, imediat după ce am plecat de la restaurant, am urcat pe niște trepte până sus pe o terasă de unde am avut o ultimă vedere panoramică asupra satului.

Alberobello este ceva unic în lume și nu trebuie ratat. Îi poți rezerva puțin peste o jumătate de zi pentru că nu este mare deloc, este liniștit iar când am fost noi erau turiști extrem de puțini. Dacă prin zona comercială ne-am mai întâlnit cu câțiva, în zona tradițională aș putea să spun că am fost singuri în univers.

Noi am plecat cu trenul de 16 înapoi spre Bari și chiar dacă am fi vrut să mai stăm nu aveam ce să mai facem decât s-o luăm înapoi încă o dată pe traseul pe care îl făcusem deja.

Dacă la Matera aș fi avut nevoie de 2 zile iar la Polignano de o zi întreagă, la Alberobello este suficient mai puțin. Din păcate nu poți uni Alberobello cu altă localitate din Puglia pentru că ar fi prea puțin timp pentru una dintre ele dar face casă bună cu Castellana Grotte care este în drum spre Bari și unde ai nevoie de aprox 3 ore însemnând drum dus-întors până la gară și tur prin peșteră. Dar asta este altă poveste.

Sper ca pozele să fie sugestive și să vă convingă că Alberobello merită o vizită.

---

VIZUALIZĂRI: 6449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI