Conacul Tescani fără Enescu

TIPĂREȘTE

Vizitasem mai multe conace boierești și muzee care primiseră vizitele lui Enescu și ale Marucăi, iar citirea de curând a cărtii” Umbre și lumini. Amintirile unei prințese moldave” scrisă de Maruca mi-a last un gust amar și m-a determinat să ajung la Tescani. Se întâmplase să ajung chiar a doua zi după evenimentele dedicate „zilelor Enescu”, la care participase și apreciatul actor Marcel Iureș.

Mă bucur că nu m-am înșelat asupra personalității ei. Nu am găsit păreri bune despre ea nici aici- aroganța, narcisicmul, egoismul și materialismul cinic de care a dat dovadă în toată viața ei, pretențiile absurde de „prințesă” erau recunoscute ca fiind aparte. S-a vrut a fi o „vedetă” a timpului său care să o eclipseze pe prințesa Maria ba chiar și pe Regina Elisabeta: „eu și Carmen Silva”. Mereu acel „eu” obsesiv. Doream să înțeleg dacă din familie, din educația primită i se tragea invidia fără leac, gelozia, posesivitatea sau din familia tatălui se transmisese unele afecțiuni psihice, care au dus la sinucideri (precum tatăl, fratele și sora Marucăi) ca și încercarea ei de mutilare (când a fost părăsită de amantul- Nae Ionescu - un om la fel de mârșav, căruia îi purta o iubire pătimașă) când și-a turnat „vitriol”( acid sulfuric) doar pe un obraz. Dar așa, cu picătura. Muzeografa mi-a confirmat și faptul că era dezavuată atât de localnici cât și de artiștii care veneau să concerteze la conac.

Poate distrugerile, ura generală, lipsa de educație și chiar și dorințe absurde de răzbunare, care au avut loc după 45 cu mare majoritate a conacelor din țară, își găsesc întelesul...

In ciuda celor scrise mai sus, am descoperit un loc plăcut, cu energie pozitivă, unde liniștea copacilor parcă invită la calm, resemnare și iertare. Muzeul ca parte dedicată familii boiereești Rosetti- Tescanu, nu are ce prezenta mai mult. Mă bucur ca a putut fi pastrată clădirea denumită în de familie „curtea mare”, „merăria„ ce adăpostește la parter un spațiu expozițional iar la etaj spații de cazare... și altele necesare care se regăsesc pe proprietate.

Mi-ar fi plăcut ca vechii bisericuțe creștine- pe care nu am putut-o vizita, să nu i se fi schimbat menirea, să nu fi fost scoase mormintele familiei, să nu fi devenit un spațiu de depozitare oarecare.

Enescu nu aparține Tescanilor, el a trecut pe aici doar pentru Maruca. Lui îi era indiferent locul în care se afla atâta timp cât ea era lîngă el; „Prințesa și geniul” scria aceasta ca un lait motiv, obsesiv, plin de aroganță. Pentru ea doar atât conta. Destine!

Acum cei doi își dorm somnul de veci în cimitirul Pere-Lachaise din Paris sub o modestă placă de marmură pe care scrie simplu „ENESCO” ... doar numele geniului dăinuie.

---

VIZUALIZĂRI: 185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI