Muntii nostri, aur poarta... partea 1

TIPĂREȘTE

Ajunsesem la varsta la care incepi sa te pregatesti sa devii bunic, la care iti doresti sa mai vezi cate ceva, ca sa nu-ti para rau ca ai trecut prin lume si nu ti-ai indeplinit un vis de-o viata...

Am luat hotararea de a face un fel de circuit in care sa includem drumuri inca neumblate pana atunci, vizitarea unor prieteni si rude care ne invitasera de nenumarate ori, dar tot amanasem, petrecerea unei mici vacante pe meleaguri despre care stiam cate ceva din literatura, din povestile prietenilor, sau din media.

Impreuna cu sotia am demarat in calatoria noastra, fara prea mari pregatiri, dar cu un strict necesar de informatii despre traseul de urmat, asigurat.

Autoturismul "din dotare" un Cielo facut intr-o ultima zvacnire a fabricii de la Craiova ne va purta pe soselele patriei, dar nu numai, dupa cum veti vedea in cele ce urmeaza, pentru ca intotdeauna, cu toate ca suntem foarte rigurosi si planificati, ne place sa ne aruncam si in bratele necunoscutului, neprevazutului, cu bucuria cu care faci o noua cunostinta, inveti ceva nou.

Nu are rost sa va spun, cat de "placut" este sa iei Bucurestiul la traversat, dupa ora sase AM, asa ca, cu noaptea in cap am purces la drum pe la cinci, facand distanta de vreo 16 km din Titan pana la intrarea pe A1, in vreo 20 min.

Am lasat in urma repejor, Pitestiul, apoi Rm. Valcea si am intrat pe Valea Oltului, facand un scurt popas si salutand "umbra lui Mircea, la Cozia" dar si facand o rugaciune pentru calauzire pe drumul cel bun ce ni-l doream.

Soseaua, impecabila, la vremea aceea, ne-a purtat prin defileu spre Sibiu admirand natura de un verde sanatos, privind cu jind malurile Oltului cu stufarisuri, ce in mintea mea, adaposteau victimele pe care mi le doresc in partidele mele de pescuit, din ce in ce mai rare, in ultima vreme. Am trecut prin Sibiu cu gandul la frumosul Paltinis in padurile caruia gasisem cu ani in urma o multime de hribi cu palarii cat farfuria, cu gandul la excursia pe care o facusem alaturi de baiatul nostru, pe cand nu incepuse inca scoala, spre Cindrel, excursie destul de lunga pentru varsta lui de-atunci, in care se comportase neasteptat de bine.

Trecem prin Medias, facem un popas pentru odihna de un sfert de ora in Tg. Mures, ii sunam pe prietenii nostri, Florin si Melania, cu gandul de a le face o scurta vizita... sa-i luam prin surprindere...

N-a tinut! Erau la casuta lor parinteasca de la Toplita, in concediu si ei...

Nu-i nimic, cu alta ocazie... va fi mai bine! Plecam mai departe spre nord si ne propunem sa ne oprim acolo unde ne va calauzi buna inspiratie, pentru a innopta. Si, pe soseaua ce ducea spre Bistrita, am gasit pe partea dreapta a soselei un han -pensiune, intr-o perdea de salcii frumoase, dar si alti arbori, intr-o gradina plina de flori, ingrjita de maini harnice... Se numeste "Izvorul" pentru ca are in mijlocul curtii, chiar un izvor, frumos strajuit de niste pietre ornamentale. Am intrat in parcarea generoasa si, frumos intampinati de gazde, am observat ca nu eram singuri in cautarea unui popas. Dupa ce ne-am luat in primire o camera ce avea fereastra catre partea din spate a pensiunii, am coborat cu gandul sa mancam ceva pe terasa din fata, inspirat costruita din lemn solid de brad... Din partea casei au sosit niste toinace cu palinca de pruna, o minunatie, care ne-a deschis apetitul de care nu duceam lipsa la ora aceea. Vazand noi ca vecinii de la masa alaturata aveau dinainte niste "vase din paine" din care mancau ceva ce parea a fi o ciorba, am comandat si noi din acel fel de mancare, de care pana atunci nu am stiut ca se poate servi si asa...

O minunatie, nu alta! Daca treceti pe acolo, nu ratati felul acesta de bucate... Ne-am bucurat de atentia deosebita a gazdei, am vorbit despre felul cum au inceput aceasta afacere, timid la inceput, apoi, cu multa incredere si hotarare, pentru ca ramura industriala in care lucrase, abia ma gafaia in cadere libera, datorita "reformei"... Am dormit ca bustenii pana ce aerul racoros al diminetii si ciripitul pasarelelor ne-a trezit, ... parca soptindu-ne ceva de o cafea...

Luandu-ne ramas bun de la cei care ne-au inconjurat cu ospitalitate, am plecat mai departe in calatoria noastra spre necunoscut, nu inaite de a cumpara niste mici suveniruri de la micul magazin de obiecte artizanale ce apartinea tot proprietarilor "Izvorului".

Pentru cea de-a doua zi, ne propusesem sa parcurgem o distanta apreciabila, sa nu ne prinda seara inaine de a ajunge la nepotii nostri de la Turt, fapt pentru care ne grabim care nord alegand sa trecem prin pasul Rotunda, ca sa nu ratam Borsa despre care niste prieteni de-ai nostri ne povestisera lucruri frumoase. Am trecut prin Nasaudul lui Cosbuc, am facut un mic popas in Rodna unde ne-am interesat de starea drumului pe care-l alesesem si asigurati fiind ca nu vom avea probleme, dam bice "bidiviilor", cu mare incredere ca totul va merge ca pe roate.

Sa nu credeti ca a fost chiar usor acel drum prin padurea atat de frumoasa, de care nu ne-am bucurat prea mult, pentru ca la un moment dat aveam un morcov ale carui frunze nu se mai vedeau demult... hahaha... dar nu era rasul meu atunci... Drumul, la un moment dat, un drum obisnuit, forestier, la intrarea in padure a devenit alunecos si atat de ingust incat ne gandeam cu groaza ce vom face daca ne intalnim cu un "aventurier" ce ar veni din sens opus... dar... ca noi sunt putini, in lumea asta, a dat cel de sus si am ajuns cu bine la soseaua nationala ce duce la Borsa prin pasul Prislop... uffff... respiram usurati ca nu am avut nesansa de a aluneca in prapastie pe drumul acela prin padure, notat pe harta cu 17 D, si pe care nu va sfatuiesc sa va aventurati, pentru ca "banii dumneavoastra inca nu au ajuns si acolo"...

In Borsa, am simtit ca meritam sa ne odihnim pentru pranz cu toate ca mai aveam mult de mers si nici ora de masa nu era, dar aveam nevoie de odihna dupa emotiile din pasul Rotunda. Sansa ne-a indrumat sa ne oprim la "Perla Martamuresului" unde, intr-o curte generoasa, erau mai multe corpuri de cladiri, una era in constructie atunci, alta din lemn, pensiunea propriu-zisa, curtea prin care se scurgea un paraias de pe podetul caruia se puteau vedea zbenguindu-se in apa cristalina nite pastravi indigeni si curcubeu, dar si o mica gradina zoo unde se pot vedea cateva animalute ce se fereau atunci de soarele puternic, de care si noi ne-am adapostit la umbra unei terase -bar, unde sub ochii nostri pe o plita imensa bucatarul ne-a fript niste fleici de porc.

Am mancat bine, am baut o cafea si am plecat mai departe, pe soselele Maramuresului de nord spre punctul final al celei de-a doua zi de vacanta, Turt.

Va urma Unde dai... si unde crapa...

---

VIZUALIZĂRI: 1655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI