America, descoperind VESTUL SĂLBATIC

TIPĂREȘTE

Voi începe cu începutul. Pe la începutul lunii octombrie am primit un mesaj de la [...] (un site de turism sau un site ce vaneaza cele mai bune oferte) cum că un zbor până la Las Vegas dus-întors costă numai 386 Euro. Am sunat câțiva prieteni de familie. Unul dintre ei a fost interesat de propunere și imediat am achiziționat biletele pentru avion luând pentru fiecare familie și un bagaj de cală care a mai costat 80 Euro.

Am făcut prima rezervare la un hotel din Vegas după care ne-am adus aminte că nu avem vize de SUA. Am aplicat pentru vize și am fost chemați la datele pe care noi le-am solicitat. La viză a durat mai mult statul la coadă până la deschiderea ghișeelor în rest totul a decurs foarte repede 20 de minute. După primirea vizelor, întrucât durata între zborul de dus și cel de întors era de 14 zile, ne-am apucat să organizăm acest timp nu numai pentru Vegas ci și pentru zona de sud-vest a SUA.

Am stabilit orașele pe care ni le-am dorit să le vizităm și ce anume ar trebui să vizităm din acestea.

Am închiriat o mașină de la firma Dollar (Dollar operează împrună cu firma Thrifty), folosindu-ne de Booking care este partener cu Rentalcars. La cererea noastră, firma Dollar ne- dat o hartă a zonei pe care noi am dorit să o vizităm și care ne-a fost de un foarte mare ajutor.

Am împărțit timpul necesar pentru fiecare oraș în parte luînd în calcul și timpul petrecut pe drum cu mașina.

Traseul:

Las Vegas – Sacramento -aprox. 1000 Km – prin parcurile naționale din cadrul rezervației Yosemite Național Parc. Ruta trece pe lângă lacurile Mono Lake, Topaz Lake și Lake Tahoe.

Sacramento – San Francisco -aprox. 130 Km pe autostradă.

San Fracisco – Los Angeles -aprox. 700 Km – pe coasta Oc. Pacific prin vestitele stațiuni Santa Maria, Santa Barbara, Malibu, Santa Monica.

Los Angeles – Laughlin (stațiune deșertică lângă Grand Canion) -aprox. 450 Km pe lângă alte parcuri naționale din zonă.

Laughlin – Grand Canion (prin Kingman -pe Route 66 o porțiune mică) – Las Vegas - aprox. 400 Km pe la barajul Hoover.

Benzina costă între 3,19 $ și 4,79 $ pe galon (3,78 litri). Mai scumpă este în statul California și în special la benzinăriile sub sigla Chevron.

Ne-am imbarcat la 06.10 cu destinatia Paris unde am avut o primă escală de aproximativ 2 ore, atât cât să ne desmorțim oasele. Zborul lin, fără probleme, am servit și micul dejun. Primul zbor l-am facut cu Air Frrance, generoși, la micul dejun 3 biscuiți pentru cafea, un sandwich, cafea, apa deci suficient.

Gata debarcarea că trebuie sa prindem avionul către America, am trecut de controalele vamale și uite-ne în avionul cu următoarea escala la Ditroit. Stuardesele, trecute bine de prima tinerețe, adică se apropiau de vârsta de pensionare (60 ani) ne-au poftit politicoase in avion.

De data asta am zburat cu Delta Air Laine, un avion cu mult mai mare și mult mai confortabil. De la început am primit, casti, doape pentru urechi, în caz ca vrei să tragi un pui de somn, perna, pled, protecție pentru ochi, ce mai ca acasa. Apă la discretie, deci nota 10. Primim si un pliant în care este prezentat meniul pentru prânz, gustare și cină, că na doar petreceam destul de mult în avion peste 8 ore. Totul la superlativ, pe mini televizoarele individuale puteai sa vezi filme, destul de noi, sa te joci, sa asculti muzica sau sa dormi, aveai toate condițiile sa nu te plictisesti, dar cu toate astea tot lung a fost drumul. Dar gata America ne așteaptă.

Am ajuns pe aeroportul din Ditroit, un aeroport mare, aici am avut escală de 4 ore, ne-am recuperat repede bagajele și imediat le-am trasbordat în avionul care ne ducea la destinație. Deja oboseala și-a cam pus amprenta pe noi, abia așteptam sa urcam in avionul de destinație să putem trage un pui de somn, nu s-a intâmplat că a fost foarte frig în avion. Și în acest avion am fost tratați la superlativ Am aterizat cu bine și ne-a întâmpinat un aeropert maestuos aeroportul internațional McCarron (Las Vegas) dar plin, plin ochi de mașini de păcănele, jocuri de noroc, ruletă. Nu de geaba i se spune Las Vegasului patria jocurilor de noroc. Peste tot lumini multicolore de-ți luau ochii te imbiau sa lași si tu câțiva banuți, dar deocamdată ne-am abținut.

Ne-am recuperat bagajele și la stația de autobuz, să mergem spre cazare. O doamnă drăgută, conducătoarea autobuzului în care intenționam sa urcam, ne-a dat toate informațiile necesate.

Deci de la aeroport până la hotel am luat mijloacele de transport în comun (RTC) așa a fost cel mai bine, noi 5 persoane, bagaje multe, deci clar ne trebuiau doua taxiuri sau un microbuz ceva, deci costuri mult mai mari. Un bilet pentru o călătorie costă 2 $, pentru două ore 6 $, pentru o zi (nu 24 de ore) 8 $ inclusiv pentru autobuzele rapide. Un alt mijloc de transport in Vegas este Monorail (un metrou suspendat de mare viteza). O călătorie cotă 5 $, 13 $ 24 de ore, 29 $ 3 zile, 36 $ 4 zile.

Biletele de autobuz se pot lua de la automatele de bilete sau din autobuz, dar obligatoriu este sa aveți bani schimbați, pentru că nu se elibereaza rest.

Monorailul circulă între resorturile SLS în nord și MGM în sud și are stații la Bally / Paris, Flamingo / Caesar, Harrah / The Ling, Las vegas Convention Center și Westgate. De asemenea mai există un ”tren monorail” care circulă pe ruta Excalibur/Tropicana-Luxor-Mandalay Bay (nu cunosc prețul biletului).

La Vegasul, din punctul meu de vedere este o poveste cu zeci de resorturi construite, concepute în stilul temei alese, dar sunt create până la cel mai mic detaliu, Hotelul Venețian este de fapt Venetia adusă pe tarâm American, Reortul Paris, cu turnul Efel cu tot, dar peste tot săli de jocuri de noroc cu lumini amețitoare de te chemau sa bagi la ruleta macar 10 dolari.

Dar din propria experiență Las Vegasul se bate în lung și lat la picior. Trebuie să fiți pregatiți cu încălțăminte comodă ca să cuprindeți toate obiectivele. Noi în medie am parcurs, pe jos, aproximativ 20 – 25 km, pe zi, sună a maraton dar nici nu bați mii de km să stai în cameră sau să te plimbi cu taxiul.

The Strip (bulevardul Las Vegas are 6.8 km lungime și străbate orașul de la nord-est la sud-vest) începe de la resortul Stratosphere în nord și se termină cu celebrul semn Las Vegas în sud. Stripul strălucește cu lumini, iar multe hoteluri au construit resorturile cu teme definitorii și într-un farmec aparte imitând locuri din diverse orașe/zone ale lumii. Acestea sunt atracții deosebite și oferă adevărate spectacole pe stradă, de la fântâni ambientale, plimbări cu barca până la erupții vulcanice.

Ca să vizitezi Stripul ia în calcul cel puțin trei zile și nu poți să-l vizitezi decât dacă mergi efectiv pe jos dintrun resort în altul. Centrul Stripului este localizat cumva la intersecția Bulevardului Las Vegas cu Flamingo Road, un loc unde cele patru colțuri sunt ”ocupate” de resorturile Bellagio, Caesar Palace, Paris și Flamingo. Toate resorturile te întâmpină cu casinouri pline de lumini și culoare. Stripul este deosebit de impresionant noaptea, când orașul este iluminat de o succesiune nesfârșită de semne strălucitoare.

Noi am început cu Flamingo și am mers pe parte dreaptă către Stratosphere trecând prin expoziția de la Madame Tussaud (biletul costă 30 $/persoană) care zici că este parte integrantă din resortul Venețian. Aici te așteaptă o plimbare cu gondola, o lume butaforică a Veneției, diverse magazine, locuri unde poți servi o masă (2 șaorma cu diverse ingrediente, o bere mexicană 0,33l -4,5 $ și una locală 3,5 $ costă în total 35 $). Din Venețian nu mai știam pe unde să ieșim înapoi pe Strip. În continuare am trecut pe lângă resorturile Palazzo, Wynn, Encore, SLS și multe alte magazine mici și medii unde poți cumpăra 2 sticle de 0,5 litri apă cu 1$ sau 2 doze de bere 0,5 litri la 4 $ sau de 0,7 litri la 5 $ toate de la vitrina frigorifică.

La Stratosphere am intrat în special pentru a urca în turn (biletul costă 25 $, iar dacă ai o legitimație militară 20 $.) Ulterior ca să ieșim afară a trebuit să trecem prin casino și să descoperim ieșirea.

La întoarcere am mers pe cealaltă parte și am trecut prin resorturile Circus Circus, Trump, Mirage și Caesar. Întrucât era deja seara la Mirage am asistat la impresionantul joc de lumină, apă, căldură și sunete ale Vulcanului care dădea impresia că atunci erupe.

A doua zi am mers către Las Vegas Sign și am început cu resortul Paris cu lumea butaforică a Parisului de această dată. Am continuat cu resortul Planet Hollywood și câteva magazine unde am putut testa contra cost sortimente de băuturi răcoritoare carbogazoase marca Coca Cola cu diverse gusturi din întraga lume, bomboane M&M, încălțăminte la magazinul DSW (tot made în China, Vietnam sau Asia de sud-est). Am continuat vizita pe Strip cu resorturile Diamond, MGM, Tropicana și încet încet am ajuns la Las Vegas Sign.

Las Vegas Sign este semnul iconic al Las Vegas-ului este unul dintre cele mai fotografiate atracții. Semnul a fost proiectat de Betty Willis of the Western Neon Company in 1959. Aici, după ce am stat la rând în mod civilizat, am făcut mai multe poze ajutați și de un om de ordine, probabil din cadrul primăriei.

La întoarcere am trecut pe le resortul Mandalay Bay unde în interior ne-a așteptat o statuie a lui Michael Jackson, apă rece de la dozator. Am vizitat acvariul (20 $ biletul). La ieșirea de la acvariu am zăbovit un pic pe la aparatele de joc (vreo 10 $) iar când am ieșit afară era deja întuneric și am putut vedea raza de lumină transmisă de ”piramida” de la resortul Luxor către lună. Acest resort te întâmpină cu teme egiptene care te introduc în casino și pe la magazinele din cadrul resortului și ne-am trezit în resortul Excalibur cu temă din desenele animate. Nici nu ne-am dat seama când am ajuns la New York New York, un resort care imită tema New York-ului. Am trecut pe lângă Aria și Cosmopolitan și am ajuns în plină evoluție a spectacolului de la fântâna Bellagio. Am urmărit-o cu plăcere și am așteptat ulterior 15 minute pentru a vedea o nouă reprezentație cu o altă melodie. A fost ceva extraordinar de încântător atât ochilor, cât și urechilor.

Pentru a vizita Freemont Street am luat monorailul care ne-a dus de la Flamingo până la SLS și am mers pe jos pe la magazinele de antichități. Această ”stradă” este aproximativ ca orice stradă pietonală din marile orașe din România numai că este acoperită, iar de la un capăt la altul sunt atracții turistice atât pe lateralele străzii, cât mai ales pe sus pe unde poți vedea turiști care doresc adrenalină. În funcție de câți bani vrei să cheltui poți ”zbura” pe cabluri dintr-un capăt în altul al străzii (45 $ pentru o cursă lungă sau 25 $ pentru o cursă scurtă). Aproape de Freemont se află muzeul MOB (se referă la crima organizată din SUA) la care intrarea este 25 $ (20 $ cu legitimație militară).

De la Freemont Street până la centrul de închirieri mașini circulă autobuzul rapid SDX (transport comun). Se întâmplă ca șoferul dacă vede că are puțini pasageri să-i întrebe dacă se grăbesc, iar la un răsăuns negativ acesta își ia o pauză de o țigară după care continuă călătoria.

În Vegas vezi la tot pasul mașini de epoca atat de frumoase, bine întreținute și în culori care mai de care mai pastelate zici ca sunt bomboane. Bijuterii de-a dreptul una mai frumoasă ca alta. Motociclete de sume de mii de dolari, mașini construite artizanal, oameni de toate neamurile, toate orientarile, de toate categoriile, trebuie sa fi pregatit să vezi atâtea.

---

VIZUALIZĂRI: 384 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI