GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Prin Bucovina mult promisă (II)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Turul mănăstirilor bucovinene avea în cea de-a treia zi destinaţia finală la Putna spre care, în drum, aveam să vedem Moldoviţa şi Suceviţa. La întoarcerea către „baza” din Capu Codrului, plănuită pe alt drum, urma să trecem şi pe la salina de la Cacica. Ceea ce nu fusese încadrată în program de la început a fost abaterea pe un drum secundar, lateral la mănăstirea Arbore, dar dacă tot ne ieşise-n cale indicatorul, ne-am zis, de ce nu?
Aşadar, ne-am început ziua ce se-anunţa foarte încărcată cu vizita la mănăstirea Moldoviţa, mergând în bună parte pe „drumul ouălor încondeiate”. Moldoviţa a fost edificată în anul 1532 de domnitorul Petru Rareş ce a continuat în stilul recunoscut al tatălui său, Ştefan cel Mare. Se pare că şi aceasta a avut la ceva distanţă o predecesoare încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, care, în urma unei alunecări de teren, s-a prăbuşit, hramul primeia, acela de Bunavestire, fiind atribuit şi celei de-a doua. Voievodul împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortăreţe, dimensiunile întregului ansamblu nefiind deloc de neglijat. Celebră ca şi celelalte surori ale sale din arealul bucovinean, prin superba pictură exterioară realizată în 1537 de acelaşi Toma de la Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş, Moldoviţa se mai remarcă şi printr-o zvelteţe dată de înălţimea mai mare a clădirii. Stilul frescelor exterioare este cel post-bizantin, cu influenţe uşoare din goticul internaţional, iar elementele tipice goticului târziu transilvănean care pot fi sesizate aici, dovedesc că la construcţie au participat şi meşteri pietrari din Ardeal. Ca adevărată ctitorie a lui Petru Rareş, curtea interioară se mândreşte cu un bust dedicat domnitorului, situat lângă muzeul mănăstirii. În prezent este mânăstire de maici şi la fel ca şi “vecinele” sale impresionează prin forţa mesajului pe care-l transmite, acela că te afli în faţa unuia dintre cele mai atrăgătoare lăcaşuri de cult medievale, realizat cu multă responsabilitate şi simţ artistic. Şi ea a fost înscrisă în patrimonial UNESCO. Pentru alte detalii: crestinortodox.ro/biseric ... vita-91014.html
După ce am zăbovit ceva vreme admirând-o îndeaproape, am luat-o către mănăstirea Suceviţa spre care ne-am îndreptat prin pitorescul ţinut bucovinean pe şoseaua naţională Sadova-Rădăuţi, mărginită de pădurea cu copacii săi arămii în toamna călduţă a acelui an pe care se întâlneşte chiar şi un monument ridicat în 1968 în cinstea finalizării lucrărilor de construcţie a sa.
Despre Suceviţa pot spune că am perceput-o ca pe o altă bijuterie arhitectonică în stil moldovenesc, ca şi îmbinare a vechiului stil al bisericilor de lemn din zonă cu cel bizantin şi gotic, din nou am rămas impresionată de faptul că edificiul şi complexul din care face parte sunt de mari proporţii, faţă de ceea ce văzuserăm în ziua precedentă. Datează din anul 1586 când a fost atestată documentar, sfinţirea sa făcându-se cu un an înainte şi a fost ridicată de neamul Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, precum Ieremia şi Simion Movilă). Incomparabil mult mai întinsă, curtea interioară a acesteia, delimitată de ziduri înalte de 6 metri şi groase de 3 metri, maiestuoasă şi prin construcţia în sine de dimensiuni considerabile, faţă de celelalte aşezăminte, Suceviţa iese în evidenţă şi se reţine foarte uşor, aşa că îmi amintesc şi acum cu uşurinţă destule detalii. Pictura exterioară abundă în tonuri de verde, plin de viaţă, fiind din nou dovada de expresie a geniului artistic al vechilor meşteri moldavi, fiind recunoscută pe plan mondial, motiv pentru care a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Pentru amănunte se poate consulta: crestinortodox.ro/biseric ... vita-67947.html
Ţinta noastră neapărată era mănăstirea Putna pe care ne-am dorit mult s-o vedem şi iată că după ce străbăteam drumul prin Vicovu de Jos, apoi, prin Vicovu de Sus, o găseam în splendoarea sa. Mănăstirea Putna e monumentală, şi la propriu şi la figurat, nu degeaba a fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”. Ea a fost ctitorită de marele voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel care îşi doarme somnul de veci în această mănăstire, alături de alţi membri de vază ai familiei sale. Ridicată între anii 1466 şi 1469, biserica complexului mănăstiresc are hramul "Adormirea Maicii Domnului", de la început fiind locuită de o obşte formată din călugări. S-au construit apoi Casa Domnească, chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizându-se în anul 1481. Intrarea în incinta Mănăstirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datată cu anul 1471. Este vorba de Turnul lui Eminescu, denumit astfel datorită faptului că poetul naţional împreună cu alte personalităţi ale vremii au venit la sărbătorirea a 400 ani de existenţă a sa, înnoptând într-o sală de la etaj. Tot pe latura de est este situat şi Turnul Clopotniţei construit în anul 1882. Un alt turn celebru, ce a rămas de pe vremea construcţiei iniţiale este Turnul Tezaurului care a servit în timp la adăpostirea în perioade de restrişte a odoarelor cele scumpe ale lăcaşului. Desigur că toate clădirile complexului monahal au fost renovate şi restaurate în mai multe rânduri, chiar din Evul Mediu, până în zilele noastre. Arhitectura nu este foarte diferită faţă de ceea ce mai văzuserăm la celelalte mănăstiri, stilul moldovenesc consacrat fiind prezent mai cu seamă aici, în prima şi cea mai importantă ctitorie a lui Ştefan, însă lipseşte pictura exterioară, deşi, iniţial a existat. Partea exterioară a bisericii Mănăstirii Putna este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se mai regăseşte şi în interior.
Despre măreţia şi grandoarea acestui complex mănăstiresc se pot spune multe, dar mai bine pentru detalii: crestinortodox.ro/biseric ... utna-67958.html
Cel mai mult mi-a plăcut că am putut fotografia în voie şi în interiorul bisericii, surprizând imagini cu picturile şi ornamentele interioare, gropniţa, imagini pe care le preţuiesc în mod deosebit, iar în faţa intrării în biserică sunt aliniate trei clopote uriaşe, de câteva tone şi vechi de câteva sute de ani, din diferite perioade.
După răstimpul mai generos alocat unuia din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti, ne-am grăbit să ne întoarcem către Gura-Humorului luând-o prin Solca. Pe drum, ne-am gândit că n-ar fi rău să tragem o privire şi asupra Mănăstirii Arbore spre care ne îmbia un indicator ce o semnaliza lateral stânga (la vreo 6 km), vizită inopinată, în comparaţie cu cele îndelung pregătite la celelalte mănăstiri. Însă dezamăgirea a fost pe măsură, căci era închisă, dar lucrul cel mai neplăcut a fost starea avansată de degradare în care se afla pictura-i exterioară, faţă de celelalte cinci văzute în acele zile. De fapt, aceasta, împreună cu alte 7 biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava, Suceviţa şi Voroneţ), se regăsesc pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei, stabilit în anul 1993 de UNESCO. M-am declarat mulţumită că reuşiserăm să trecem pragul a cinci din cele opt piese ale acestei veritabile zestre bucovinene.
Apoi am aflat că se afla într-un anevoios şi de durată proces de restaurare, ceea ce explica într-o oarecare măsură aspectul său nefuncţional.
Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Arbore este construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă de către hatmanul Luca Arbore, figură proeminentă a istoriei timpurilor sale, fiind portar al Sucevei, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb, tutorele politic al lui Ştefăniţă Vodă, cel care-i va lua viaţa, în final. Pentru alte detalii: crestinortodox.ro/biseric ... bore-67821.html.
Am plecat destul de repede intenţionând să “bifăm” şi Salina Cacica situată la câţiva kilometri mai încolo pe care n-am mai prins-o în cadrul orelor de vizită, dar cum o „atenţie” dată cui trebuie nu strică niciodată, ne-am trezit că avem parte şi de ghid care s-a oferit să coboare cu noi în subteran. Lângă salină, cu o siluetă zveltă şi distinsă se află frumoasa Basilica Minor, lăcaş de cult catolic, construit iniţial pentru lucrătorii şi tehnicieni aduşi din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică.
Zăcămintele de sare de la Cacica au fost descoperite în jurul anului 1780, iar exploatarea lor a început prin anul 1798. Intrarea în mină se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a pătruns în lemn. Temperatura în mină este de aproximativ 15 grade Celsius. Obiectivele ce pot fi vizitate în cadrul salinei, aflate pe diverse niveluri de adâncime, luând-o prin galeriile săpate manual, fără utilaje, în masivul de sare până la Grota Piticilor la -44 m sau mai jos, ar fi: Capela romano-catolică Sf. Varvara, aflată la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 29 metri adâncime, Capela ortodoxă, aflată la adâncimea de 35 metri, Lacul Sărat, un lac artificial săpat, de asemenea, manual de mineri la adâncimea de 42 metri, Sala de dans aflată pe acelaşi palier, camera General Grigorescu la adâncimea de 75 metri. Mina de sare de la Cacica, reprezintă un obiectiv turistic ce se vizitează de la jumătatea secolului al XIX-lea pe un traseu scurt care s-a păstrat până în prezent. Aerosolii salini cu efecte terapeutice, puritatea şi frumuseţea locului, recomandă salina în orice anotimp pentru relaxare şi agrement.
Colegul nostru, @tata123, a scris recent un articol complet dedicat celor două, salină şi basilică, ce mi-a amintit că şi eu AmFostAcolo în acelaşi an, articol ce poate fi consultat: vezi impresii
În cea de-a patra zi şi ultima, dis-de-dimineaţă am plecat către casă, căci ne aştepta un drum lung şi inedit pentru noi, prin Cheile Bicazului către Ardeal. Superbe, într-adevăr, aceste chei, a urmat Lacul Roşu lângă care am oprit să admirăm mai îndeaproape peisajele mirifice surprinse de la marginea şoselei şi să ne cumpărăm ceva suveniruri. Am continuat prin Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Băile Tuşnad, Sfântu Gheorghe, Braşov de unde am luat-o spre Câmpulung în care am făcut un popas binemeritat de câteva ore înainte se a ajunge din nou acasă.
În încheiere, recomand fiecăruia dintre noi, tuturor iubitorilor de artă şi frumos să vadă măcar o dată mănăstirile bucovinene, aceste splendide piese arhitectonice medievale care merită admirate, înţelese şi simţite, în primul rând de noi, românii. Desigur că şi alţi vizitatori ce provin de pe alte meleaguri, impresionaţi fiind de frumuseţea şi legendele care s-au născut în jurul lor, vin şi se-ndrăgostesc de ele, însă, tot noi, românii ştim să le iubim şi le apreciem la justa lor valoare!
Trimis de irinad in 21.04.16 19:49:37
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #LA PAS PRIN BUCOVINA.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Felicitări pentru rw, pt itinerariul frumos! Iată o invitație pt a descoperi minunățiile din țara noastră. Sper să ajung și eu pe acolo cât mai curând. Până atunci ne delectăm cu pozele frumoase.
Rog așteptați...
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Circuite / mini-circuite "Mănăstiri bucovinene", #LA PAS PRIN BUCOVINA" (existentă pe sait sub un alt nume; redenumită cu actualul nume la reorganizare)
Am urmarit cu nerabdare acest nou articol legat de Bucovina si am regasit locuri dragi pe care le-am parcurs si eu in urma cu ceva ani (2008) si asa cum a spus si Maryka e o invitatie la cunoastere.
Am trecut si noi prin toate locurile vazute de tine si inca cateva, doar ca la intoarcere de la Lacul Rosu noi am luat-o spre Focsani. Foarte frumos totul si cu atat mai mult cu cat am fost si eu acolo invit pe cei care nu au fost sa descopere Bucovina si tot ce are ea de oferit. Felicitari votat cu mare drag.
De data asta m-am grabit sa prind eu votul 14, cu multumiri pentru frumoasa relatare si minunatele poze. De ani de zile ma straduiesc sa revad locurile astea, pe care le/am strabatut si la pas, si cu trenul, si cu autobuzul, si cu masina, si le/am gasit mereu la fel de frumoase. Acuma insa de fiecare data m/a impiedicat fie vremea urata, fie alte evenimente, dar vine el si timpul ala. Feliciari si vacante frumoase!
Este un review de calitate și votat cum se cuvine. La fel și unele fotografii.
De ceva timp mă abțin să scriu ecouri pentru că deja am multe.
Dar la acest review este bine pentru noi românii să scriu ceva cu adânci semnificații.
Am fost și eu la Mănăstirea Putna, înainte de anul 1989, când fosta Republică Socialistă România făcea parte din Lagărul Socialist, unde era și o ierarhie între republici, bănuiți voi cine era în vârf.
Ne-am alăturat unui grup de elevi și am beneficiat de explicațiile ghidului, era un călugăr de la acea mănăstire.
Acesta a fost foarte curajos când a făcut afirmația
„Să știți copii că dacă aici, la această mănăstire,
nu ar fi fost mormântul lui Stefan cel Mare,
atunci granița RSR cu URSS ar fi fost la Suceava”
A fost un afront la ajustarea granițelor României, imediat după cel de al 2-lea Război Mondial.
Îmi vin în minte câteva versuri dintr-o poezie pe care am învățat-o când eram mic copil și vi le spun și vouă, acum după zeci de ani, pentru că nu le pot uita.
„De la Nistru până la Tisa
Se întinde țara mea
Altă țară nu-i pe lume
Mai frumoasă ca a mea”
După plecarea grupului de elevi, noi am mai rămas puțin înăuntru, timp în care au sosit câțiva turiști străini. Am fost uimit de cât de bine vorbea limba franceză acel călugăr-ghid.
Doamne, ce oameni de valoare erau atunci.
Cu mult bine, tuturor.
@irinad - Pentru ca ati fost oarecum pe urmele mele, la interval de trei luni, dar si amintirile care nu se pot uita, ma asteptam sa citesc un articol ale carui randuri sa le pot compara cu amintirile mele din acel concediu. Si pentru ca articolul mi-a placut nu am putut decat sa-l votez.
Cred ca o intamplare a facut ca noi in a doua zi sa plecam din Vatra Dornei (unde aveam tabara de baza, de unde plecam in excursii) pe traseul Moldovita, Sucevita, Putna si intoarcerea prin Brodina, Arges, Moldovita. Drumul la intoarcere a fost hotarat de cumnatul meu (proprietarul masinii, eu fiind doar ghid in masina lui) care il vazuse pe o harta ca drum judetean. Drumul era asfaltat pana la iesirea din Brodina, iar de acolo era un drum forestier, printr-o padure extraordinara de molizi si pini, pe langa un parau navalnic. Peisaj extraordinar, drumul insa a fost foarte rau. Dar noroc cu peisajul care a compensat cei circa 20 de kilometri de drum rau. Daca nu ar fi asemenea aventuri nu am mai avea ce povesti!
Am inteles ca la intoarcere ati trecut prin Solca, unde ati fi putut vizita o biserica veche de 400 de ani, dar foarte frumoasa, Biserica Tomsa Voda. In toate traseele din zona, alaturi de Moldovita, Sucevita, Putna, Voronet si Humor, adaugam, obligatoriu si Arbore, iar la Solca biserica Tomsa Voda si (poate o sa fiti mirati) fabrica de bere Solca. Oricum v-ati scos cu salina Cacica pe care eu nu am reusit sa o vad.
Dar nu pot sa nu va cert ca ati trecut prin Cheile Bicazului ca gasca prin apa. E adevarat ca ati fost in urcare de la Bicaz la Lacul Rosu, dar macar 2 - 3 km pe jos prin chei tot ar fi meritat. Noi ne-am intors de la Vatra Dornei tot prin Cheile Bicazului, dar desi aveam un sofer caruia nu ii placea deloc mersul pe jos, iar timpul nu tinea cu noi (am intrat in chei pe la ora 15 si pana acasa mai aveam de mers peste 300 de kilometri) tot am sacrificat o ora ca sa mergem pe jos. Culmea este ca ideea de a merge pe jos a apartinut soferului, care mergea cu masina cateva sute de metri si se intorcea sa vada, pe jos, ceea ce eu am recomandat tuturor. Vazand Cheile Bicazului din masina nu vedeti nici 10 % din ce este de vazut. Si credeti-ma ca nu va veti satura de privit si admirat.
Dar cred ca v-am certat destul!
Va doresc numai bine si calatorii placute!
@Mihai18 - Cred ca am scris amandoi in acelasi timp ecourile noastre la acest minunat articol. Eu nu fac acum decat sa comfirm cele scrise de dvs. cu privire la granita de nord a Romaniei. In 1976, cand am fost in Bucovina pentru prima oara cu un grup organizat de mine, ghidul manastirii (s-ar putea sa fi fost acelasi cu cel de care vorbiti) ne-a spus ca” nici Stalin si nici Molotov nu au avut curajul de a gazdui in URSS mormantul lui Stefan cel Mare, asa cum turcii nu ne vor da niciodata spada lui Stefan cel Mare. Din aceasta cauza granita de nord a Romaniei a fost fixata cat mai aproape de Putna, pentru ca partea de tara rapita Romaniei sa fie cat mai mare. ” Chiar daca nu am retinut ad-litteram toate vorbele ghidului de la manastire, sensul spuselor sale a fost acesta. Lucrurile acestea, ca si altele de acelasi gen, ni le-a spus in fata statuii lui Eminescu si au facut ca dupa mai putin de un sfert de ora din 18 turisti sa ramanem doar 4, eu, ghidul grupului nostru si alti doi colegi ai mei, mai curajosi. Ceilalti s-au imprastiat prin curtea manastirii cat au putut de repede. Ne-a mai vorbit despre placa originala care a fost pe statuia lui Eminescu, cu prima strofa din Doina :
De la Nistru pan la Tisa
Tot romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
In 1976 placa originala se mai afla in manastire, bine ascunsa, dar am inteles ca „ s-a pierdut intre timp” Pacat!
Cand am urcat in microbuz si am plecat la locul de unde sageata lui Stefan cel Mare a trasat locul unde s-a construit manastirea, ceilalti colegi mi-au marturisit ca le-a fost teama si de aceea au plecat, nu ca nu le-ar fi placut prezentarea ghidului manastirii. Atunci, pentru prima data, am realizat ca mi-a fost si mie teama, dar atunci, atras de vorbele ghidului manastirii, nu am simtit teama. Dar si teama face parte din trairile si sentimentele noastre. Nu stiu ce s-a intamplat cu acel ghid, dar la urmatoarea excursie, in 1978, ne-a condus un alt ghid, mai linistit decat cel din 1976, dar care mai pe ocolite si in urma intrebarilor mele, ne-a spus cam acelasi lucru.
Pentru amintirile dvs din excursie, care corespund cu cele ale mele, nu pot decat sa votez din inima ecoul dvs. si sa va astept cu multe articole si ecouri.
Dar de ajuns cu povestirile si sa nu mai plictisesc cititorii acestui articol cu intamplari de acum 40 de ani.
Numai bine si calatorii placute!
@maryka - Îți recomand cu drag ținutul bucovinean și nu numai, însă are acesta o magie, că te uimește negreșit. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
@mishu -Mă bucur că te-am făcut să-ți reamintești cu plăcere de locurile dragi în care fuseseși și tu cu un an înainte. E adevărat că invitația am lansat-o și eu pentru toți cei care vor să vadă plaiurile bucovinene dar și pentru cei ce doresc să le revadă, merită din plin!
Mulțumesc de vizită și vot, vacanțe plăcute îți doresc în continuare!
@calatorul - Dragul meu călător, mulțumirile trebuie să vină și de la mine către dvs. pentru frumoasele cuvinte pe care mi le adresați! Sunt încântată că v-am făcut "poftă" să revedeți aceste meleaguri.
Vă întorc cu plăcere urarea referitoare la vacanțe cît mai frumoase, mai ales că acuși-acuși vine vremea lor și după aceea avem nevoie de forță și inspirație să așternem pe hârtie noi povești!
@Mihai18 - M-ați emoționat foarte tare cu tot ceea ce mi-ați scris, bănuiam că sunteți o persoană extrem de sensibilă, dar acum mi-ați confirmat presupunerea. V-am făcut și pe dvs. să vă amintiți de diferite momente, care de care mai încărcate emoțional. Foarte frumoase rândurile dvs. legate de Putna și bine redate în contextul acesta.
Vă mulțumesc pentru ecou și mă bucur încă o dată că ați revenit pe sait!
@liviu49 - V-am trezit amintiri frumoase și mă bucur pentru acest lucru, nu mă supăr deloc că m-ați certat, să mă mai certați și altădată dacă merit! Glumesc, desigur, îmi face plăcere să mă certați pentru lucruri pe care le-aș fi putut face într-o anume conjunctură și nu le-am făcut, învăț din asta și încerc să mă corectez pe viitor!
La fel, mă bucur și că v-a plăcut articolul meu, sincer m-am simțit tare bine amintindu-mi de zilele petrecute în Bucovina (cu un pic de efort, căci au trecut ceva ani de-atunci, dar cu ajutorul pozelor a fost mai ușor) și sper să mai revin acolo, ar mai fi multe de văzut.
De asemenea, vă doresc și eu vacanțe și călătorii cât mai frumoase!
@irinad -
Dor de Bucovina, asta ai creat cu amintirile tale frumos scrise.
@elviramvio - Ei, asta am şi vrut acum aşa de aproape de Sărbătorile Pascale, acolo totul are un farmec aparte.
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase, ştii că şi eu te preţuiesc mult!
Am vizitat Sucevita ultima oara acum douazeci de ani, impreuna cu un prieten, locuitor al satului. De la el am aflat ca asa cum exista "albastru de Voronet" la fel exista si "Verde de Sucevita". Nu pot garanta insa daca este o certitudine demonstrata stinntific sau doar o declaratie de mandrie locala.
Review-ul tau ma face sa-mi revizuiesc lista cu viitoare zone de vizitat.
@Radu Tudoran - Da, domnule Tudoran, aveti dreptate. Exista, cel putin eu stiu oficial din 1969, verdele de Sucevita, asa cum exista mai celebrul albastru de Voronet. In acel an, atat la scoala de ghizi, cat si in practica de cunoastere, ni s-a vorbit despre verdele de Sucevita, iar in 1976, cand am fost la manastire, in excursie ni s-a comfirmat acest lucru. Si tot in anul 1976, in aceasi excursie, la manastirea Moldovita, in muzeul manastirii, ni s-a prezentat de catre ghidul manastirii, Marul de Aur, trofeul primit in 1975 pentru frumusetea si valoarea picturilor exterioare. In 2009, cand am fost ultima oara, am vizitat si muzeul manastirii, lar pretiosul trofeu era la locul sau. Nu am putut sa il fotografiez, pentru ca in muzeu fotografiatul nu era permis, dar ne-am bucurat de insotirea noastra de catre o maicuta, care ne-a prezentat toate exponatele din muzeu.
Mi-as permite o recomandare catre cei care viziteaza manastirile din Bucovina : vizitati si muzeele manastirilor, pentru ca veti afla multe lucruri interesante!
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
Dacă e să vorbim despre cromatica mănăstirilor nord-bucovinene, ar mai fi de adăugat și roșul de Humor, nu?
@Radu Tudoran - E un lucru remarcabil să ştiu că am reuşit să vă dau de gândit asupra vizitării/revizitării unor locuri de o asemenea încărcătură. Şi da, verdele de Suceviţa este evident, numai că nu este atât de mediatizat ca şi albastrul de Voroneţ, după părerea mea, ca şi roşul de Humor, aşa cum a bine a menţionat @dragos, nuanţe superbe la drept vorbind!
Concedii minunate vă doresc în continuare!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2021 Prin Bucovina... — scris în 06.10.21 de puiutea din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Ceva deosebit despre manastirile din Bucovina si Moldova — scris în 24.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Cireasa de pe tort ! — scris în 21.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Cand micile detalii fac diferenta — scris în 21.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Relaxare la superlativ — scris în 17.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 La fel de frumoasa .... — scris în 16.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2020 La revedere Neamt... bine te-am regasit Bucovina! — scris în 15.06.22 de liviu49 din BRăNEşTI [IF] - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată