Cand micile detalii fac diferenta

TIPĂREȘTE

Iata-ne si in ziua a patre a miniconcediului nostru in Bucovina!

O dimineata frumoasa, racoroasa, care imbie la plimbare. Ma rog, pe noi ne imbie la plimbare, pentru ca localnicii se pregatesc sa mearga la obisnuita slujba de duminica de la biserica. Atat in Frasin, dar si in celelalte localitati prin care am trecut, am vazut foarte multi oameni imbracati in costume populare, de care erau tare mandri. Dar fiecare cu ocupatiile lui in acea zi, la acea ora!

Plecam de la pensiune pe drumul obisnuit, iesim in DN 17, viram la dreapta spre Gura Humorului, trecem de supermagazinele din care mai faceam provizii de mancare, iar dupa ce trecem de Paltinoasa viram la stanga pe DN 2E (drumul care merge la Solca, Marginea, Vicovul de Sus, granita cu Ucraina), drumul are cateva serpentine, iar dupa ce traversam paraul Blandet, in dreptul pesiunii Casa Domneasca, viram la stanga pe un drum care ne va conduce la parcarea din fata Salinei Cacica.

In plan mai aveam o vizita la Bazilica Adormirea Maicii Domnului (Romano-Catolica poloneza), dar, inauntru fiind slujba la acea ora, ne multumim sa o admiram din exterior. Tot in aceasi zona se mai afla un sat de vacanta, un complex de agrement, o piscina interioara cu apa sarata. Chiar langa salina gard in gard se afla un strand cu apa sarata.

Daca nu am fost destepti o jumatate de ora am fost obligati sa asteptam mai bine de o ora ca sa putem vizita salina. Am aflat la salina ca intrarea se face la ore fixe (9.00,10.30,12.00,13.30,15.00), iar noi am ajuns la 9.20. Cei care ajungeti in zona si doriti vizitarea salinei informati-va din timp de programul de vizitare. Sotia cand a auzit ca e vorba de circa 200 de trepte de coborat a renuntat. De coborat, cu chiu cu vai le cobora, dar trebuiau si urcate pentru a putea iesi din salina. Si cum lift nu era, masina de ocazie nici atat, de carat in spinare nu se discuta, a renuntat si ne-a asteptat, cuminte, afara. Dar nu a avut prea mult de asteptat, pentru ca vizita noastra in salina a fost foarte scurta, circa o jumatate de ora. Mirosul de motorina arsa din interiorul salinei ne-a alungat imediat ce am ajuns ceva mai jos de jumatatea drumului. Prima care a dat alarma a fost nepoata, care a inceput sa tuseasca cu spor. Ne-am multumit cu cele cateva poze facute si am iesit afara la aer curat.

Dupa ce ne-am revenit la normal cu respiratia, am vizitat putin tarabele din parcare si cum slujba nu se terminase, am plecat spre biserica Arbore. Ne-am intors in DN 2E, ne continuam drumul spre Solca (unde voiam sa vizitam biserica lui Tomsa Voda), traversam Solca, iar aproape de iesirea din Solca intram pe DN 2K care, mergand pe langa raul Solca ne va conduce la Biserica Arbore.

Aici vreau sa lamuresc un lucru, pe care mastradui sa-l fac de mai bine de 50 de ani, de la absolvirea Scolii de ghizi. Ceea ce se viziteaza in comuna Arbore este o biserica pictata (una din cele 5 biserici monument UNESCO) si nici decum o manastire. Mai ales ca este vorba de o biserica fara turla, cu o clopotnita construita la mai bine de 350 de ani de la sfintirea acestei biserici. Voi incerca, intr-un articol separat, sa descriu acest monument istoric cu se deosebeste de celelalte 4 biserici pictate pe exterior din Bucovina.

Parcam masina pe marginea strazii, in fata intrarii in curtea bisericii, intram in curte si vizitam biserica, in care am inteles ca nu se mai fac slujbe. Sper sa fie o informatie eronata pe care am primit-o, pentru ca o biserica in care nu se fac slujbe isi pierde menirea pentru care a fost zidita si sfintita. Facem si o scurta pauza pe o banca la umbra unui copac falnic, dupa care ne pregatim sa ajungem la urmatorul obiectiv turistic al zilei.

Continuam drumul pe DN 2K pana la Milisauti unde ne intersectam cu DN 2H, care vine de la Vicovu de Jos, trece prin Radauti si care la iesirea din Milisauti se intersecteaza cu DN 2 (E 85) care merge la Suceava. Apelam la router sa ne dirijeze spre Cetate, pentru ca indicatoarele din oras nu prea erau clare. Ajungem in parcarea de la Cetate, dupe ce mancam ceva de patiserie, la fel ca si la Cetatea Neamt ne despartim. Partea feminina, impreuna cu nepotica merg sa viziteze Muzeul Satului Bucovinean, iar partea masculina urca, la fel ca la Tg Neamt in cetate.

Fata de ultima vizita si aici se constata schimbarea in bine, lucru care trebuie mentionat. Poate cea mai semnificativa schimbare este modernizarea informarii. De la vechile panouri de informare, care se mai gasesc si acum, exista si sisteme moderne de informare video si audio. Multi vizitatori se opreau din vizita pentru a vedea si asculta descrierea audio-video a istoriei cetatii de scaun a Sucevei.

Din pacate vemea nu a tinut cu noi si caldura torida (am intrat in cetate la ora 15.30) ne-a determinat sa scurtam cat mai mult vizita. Mai ales ca o picatura de umbra nu prea aveai de unde gasi. Iesim din cetate, ajungem la umbra in parcare si ne punem pe asteptat reunirea familiei, care cam intarzia. Explicatia este ca nepotica isi gasise de lucru si de joaca si era greu de convins sa renunte. Cum sa convingi un copil sa nu se mai joace?

Pana la urma reusim reintregirea familiei, iar dupa ce promitem nepoatei ca ne vom juca cu ea la pensiune, plecam spre casa. Pana la Frasin deplasarea o facem pe DN 17. Cand ajungem in Ilisesti vedem in stanga drumul care ne poate conduce la casa lui Ciprian Porumbescu, dar de teama ca vom ajunge dupa inchiderea programului nu riscam si ne continuam drumul. Cei circa 50 de kilometri pana la pensiune ii strabatem in circa o ora, mai ales ca nu ne grabea nimeni, nici macar foamea. Evident ca odata ajunsi la pensiune trebuia sa respectam promisiunea facuta si sa ne jucam cu nepoata. Mai ales ca ceilalti copii cu care se juca plecasera de dimineata, iar noi ramasesem aproape singurii din pensiune. Dupa ce mancam, continuam joaca, dar in acelasi timp ne pregatim sculele pentru a astepta vulpita din seara precedenta. Dar cred ca a avut un praznic pe undeva prin padure (doar era duminica si pentru ea) ca nu a mai venit in seara asta. Ne retragem, odata cu innoptarea la culcare, nu inainte de a ne definitiva planul pentru a doua zi. Nu va spun ce am hotarat. Veti afla maine!

Numai bine si calatorii placute!

PS. Pentru comprima cat mai mult lungimea articolului, voi scrie un articol separat in care voi incerca sa va prezint cateva aspecte poate mai putin cunoscute din istoria obiectivelor vizitate.

Numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 224 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI