Cireasa de pe tort !

TIPĂREȘTE

Eeee! Ia sa facem noi o recapitulare cu ce-am facut pana acum.

Am plecat de acasa, am vizitat Mausoleul de la Marasesti, manastirile Agapia si Varatec, muzeul Vivant din Agapia, casa si parcul tematic de la Humulesti, apoi masa, casa la Casa Afetelor din Pipirig. Apoi dis de dimineata (ca nu se terminase slujba la prima manastire) am vizitat manastria Sihastria, dupa aceea Rezervatia de zimbri de la Dragos Voda, cetatea Neamtului si drept la pensiunea Inima Bucovinei. Dupa cazare si masa, o vizita in scurt si rapida (ca incepea vecernia si nu mai puteam vizita nimic) la manastirile Humor si Voronet. Ziua urmatoare, sambata un traseu mai lung pe Transrarau, Vatra Dornei, Ciocanesti, herghelia Lucina si acasa la scutece. Duminica in timp ce lumea din jur imbracase haine festive si mergea la slujba la biserica, noi ne deplasam la salina Cacica, de aici la biserica Arbore si apoi la cetatea Sucevei si muzeul Etnografic Suceava.

Vine ziua de luni cu cele doua mari sarbatori ale sale, pe care insa nu suntem dispusi sa le respectam. Cum nu stiti ce sarbatorim in fiecare zi de luni? E vorba de sfanta Lene si cuviosul Somn. Ce credeti ca a mai ramase de vizitat in Bucovina? Ca sa nu va mai chinuiti va spun eu. Avem o calatorie cu Hutulca de la Moldovita la Argel, apoi de vizitat manastirile Moldovita, Sucevita si Putna. Ca in orice mare tur ciclist care se respecta (cand in penultima zi este etapa regina) am rezervat pentru penultima zi a miniconcediului aceste obiective de vizitat.

Deci destul cu vrajeala si la drum. Intram pe DN 17, viram la stanga si mergem pa acesta pana la Vama. De aici la dreapta intram pe DJ 176, insotiti de raul Moldovita, care ne va fi tovaras de plimbare cam jumatate de zi. Primul popas il facem la gara Moldovita, iar dupa ce luam bilete la prima cursa a Mocanitei, pentru ca aveam timp suficient tragem o fuga sa vizitam manastirea Vatra Moldovitei, sau Moldovita cum este mai cunoascuta. Si aici nimerim cam devreme pentru ca dupa slujba trebuie bauta cafeaua de dimineata si de-abia dupa aceea se poate vizita. Putin cam in viteza vizitam biserica manastirii, in interior depunem traditionalele acatiste, apoi vizitam muzeul Manastirii. Cu ochii pe ceas, sa nu intarziem la tren, admiram, la fel ca in 2009, abundenta si frumusetea florilor din curtea manastirii. Nu stiu ce se intampla, dar de cate ori intru in curtea unei manastiri am impresia ca acolo sunt cele mai frumoase si ingrijite flori. Ne terminam vizita si mergem la gara pentru plimbarea cu Hutulca, pe care toat lumea o astepta de la inceputul miniconcediului. Urcam in vagon, ne asezam pe banci, la aer curat, iar pana la plecarea trenului nepoata ne tot descoase despre aceasta minunatie, trenul cu aburi. Ea nu mai vazuse decat la desene animate asa ceva (Thomas si prietenii). In sfarsit trenul se hotaraste sa plece, dupa cateva suieraturi specifice. Mai greu, cu scartaituri, cu gafaieli, dar mai ales cu un fum negru, dens, pana la urma reuseste sa se aseze la drum si sa ne plimbe pe malul Moldovitei si pe langa acelasi DJ 176 pana la capatul liniei la Argel. Traseul are circa 12 km, iar pe parcurs veti intalni mai multe statii (e un fel de-a zice) iar la capatul liniei va asteapta supliciul.

Pofticioasele cautati-va ceva de lucru pana trec frazele cu probleme.

La capat pe langa primirea muzicala, ca la nunta de oameni gospodari. Cred ca 10-15 chioscuri, tarabe, tonete, cum vreti sa le ziceti, ca tot nocive sunt, ne asteptau cu haleala din care ieseau aburi, dar mai ales mirosuri poluante de mancare proaspat gatita. Mancare gatita la ceaun, tot felul de carnuri sfaraiau pe gratare, afumaturi din toate soiurile, branzeturi proaspete sau afumate, peste din toate neamurile afumat, etc. Nu mai insir aici ce se gasea de mancare ca incepe si mie sa mi se faca pofta. Cred ca era pentru toate gusturile si buzunarele. Se gaseau de asemenea gemuri si dulceturi, mai ales din fructe de padure, ceva ce nu am mai vazut de mult timp (peltea de gutui), preparate din legume si fructe.

Gata nu mai pot sa scriu, trebuie sa schimb subiectul!

Se gaseau si amintiri, bibeloaie, artizanat, am vazut si niste scaunele din lemn.

Oricum toata lumea a gasit ce sa ia la pachet sau ca amintire.

Gata, pofticioasele puteti citi mai departe!

Intre timp locomotiva a facut manevra de schimbare a sensului de mers, am urcat in vagoane si Hutulca la drum! Nepoata observa ca locomotiva merge acum cu spatele. Da, dar merge in directia buna! Ca si la venire drumul trece prin padure, pe langa apa Moldovitei, pe langa DJ 176, pe care il traverseaza de cateva ori. Este vorba de acelasi DJ 176 cu care v-am plictisit intr-un articol mai vechi, Prin padure, pe carare... despre un drum prin salbaticie de la Brodina la Argel, (vezi impresii), care este la fel de frumos ca in 2009. Ce sa mai lungim vorba, incet-incet ajungem in gara Moldovita, de unde ne imbarcam in masina pentru a ne continua drumul spre urmatorul obiectiv, manastirea Sucevita, de data aceasta mergand pe DN 17A. De la Moldovita incepem sa urcam, la inceput mai usor (de la 630m la 750, in Ciumarna), trecem prin satul Ciumarna si dupa iesirea din sat incepe urcusul spre pasul Ciumarna. Aici mai seamana a drum de munte. Mai multe serpentine stranse in varf de ac, scurte aliniamente, alte curbe stranse pana ajungem in punctul de maxima altitudine a pasului Ciumarna, 1109 m, unul din cele mai inalte din Bucovina. Aici, in parcare facem un scurt popas pentru a admira panorama, Monumentul Drumarilor sau Palma cum mai este cunoscut. Constat ca fata de 2009 in parcare a aparut o tiroliana, spre bucuria celor dornici de adrenalina, N-avem timp de asa ceva si ne continuam drumul spre manastire. Ajungem la manastire, constat ca in partea stanga a aparut o parcare mare, unde parcam si noi, traversam soseaua si incepem vizitarea manastirii. Regasim aceleasi ziduri masive din piatra, de parca ar fi ale unei cetati, iar in interior ne asteapta acelasi verde de Sucevita pe care il stiam de multi ani. O vizita relativ scurta in interior si in exterior, traditionale acatiste si pregatirea pentru viitoarea vizita, cea de la Putna. Pentru mai multe detalii despre manastirea Sucevita puteti afla din articolul meu “Urmatoarea vizita, Sucevita “(vezi impresii). In parcare nepoata observa un chiosc unde se vindeau floricele de porumb si ne someaza, politicos, sa-i luam si ei un cornet. Poti sa te pui rau cu Sefa? Exclus! Asa ca ii luam floricele, dar cum noi nu ne putem ascunde de la acesta activitate luam si pentru noi. Sigur ca am urcat in masina numai dupa ce am terminat de mancat tot. Mergem pe DN 17A pana la Marginea, unde viram la stanga pe DN 2E (despre care ati mai citit ieri), trecem prin Voitinel, apoi trecem prin Vicovul de Jos, continuindu-ne drumul spre Putna. Inainte de podul peste apa Sucevei la stanga se face DN 2H care ne duce drept in poarta manastirii Putna, iar drept inainte, peste pod merge la Vicovul de Sus, iar apoi in Ucraina. Ce-am patit in 2009 cu drumul acesta v-am mai povestit (vezi impresii). Drumul nostru trece prin Vicovu de Sus, satul Bivolaria, iar apoi ajunge in Putna, avand ca tovarasi de drum calea ferata si raul Putna. Traversam comuna, constatam ca fata de 2009 au mai aparut spatii de cazare si ajungem in final in marea parcare din fata manastirii. Parcam masina dupa care mergem spre manastire. Ne intampina acelasi portal de intrare cu traditionalul turn al lui Mihai Eminescu, iar daca in 2009 era portretul domnitorului Stefan cel mare, iar deasupra acestuia stema Moldovei, acum sub stema este un tablou cu Maica Domnului cu Pruncul. Intram in curtea manastiri si desi era luni dupa amiaza era multa lume in curte. Constatam ca prima ctitorie a marelui Domnitor este diferita fata de celelate manastiri cu biserici pictate pe exterior, finnd o constructie din piatra cu multe elemente gotice. Biserica se remarca prin dimensiunile sale, fiind de departe cea mai mare ctitorie a lui Stefan cel Mare si printre cele mai mari din Moldova medievala. Despre manastire, despre biserica, despre istoria acestora e foarte mult de scris. Cei iubitori de istorie si de frumos pot afla mai multe amanunte interesante din articolele mele “In vizita acolo unde se agata harta in cui “(vezi impresii) si “Vizitati Putna “(vezi impresii). Ar mai fi de remarcat ca biserica, cea care initial a fost conceputa ca necropola domneasca, adaposteste mai multe morminte.

In naos, langa mormantul lui Stefan cel Mare se afla mormantul Doamnei Maria Voichita, cea de-a treia sotie a domnitorului (decedata in 1511), fiica domnitorului Tarii Romanesti, Radu cel Frumos, luate ostatica in urma unei batalii din anul 1473. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul celei de-a doua sotii a lui Stefan cel Mare, Maria de Mangop, decedata in 1477, precum si mormintele fiilor sai Bogdan Voievod, mort pe 27 iulie 1479 si Petru mort in 1480.

In pronaos, luminat de cate o fereastra pe peretii de sud si de nord, sunt mormintele lui Bogdan cel Orb, decedat in 1517, Maria, fiica lui Stefan cel Mare, decedata pe 18 martie 1518„pe latura sudica, iar pe cea nordica sunt mormintele doamnei Maria, sotia lui Petru Rares, decedata pe 28 iunie 1520 si Stefanita Voievod decedat in anul 1527.

Dupa vizitarea bisericii am continuat cu vizitarea Muzeului, unde am avut o surpriza neplacuta. Mi s-a cerut sa depun la ghiseul de bilete aparatul de fotografiat, neavand voie sa facem poze in muzeu. Pana la urma am acceptat, dar copiii cu telefoanele au facut poze din belsug. Cui o folosi acest lucru nu voi putea intelege niciodata. Nu puteam pleca din manastire fara a merge si la Statuia lui Mihai Eminescu, alaturi de care au fost aduse cele trei clopote care in 2009 erau langa peretele vestic al bisericii.

Dupa iesirea din incinta manastirii, pe partea stanga ne intampina un magazin cu obiecte bisericesti, unde partea feminina face cuvenita aprovizionare.

Urcam in masina si mergem direct la Chilia lui Daniil Sihastru. Fat de ultima vizita s-a amenajat o parcare mare, a aparut o pensiune (cum se putea altfel?) un loc de joaca pentru copii pe care nepoata l-a observat tocmai dupa ce plecasem spre Putna. O pacalim ca ne grabim sa mancam si sa ajungem la pensiune unde se va juca oricat de mult va dori. Urmatoarea oprire, ghiciti unde a fost?

La pomul laudat si mult asteptat! La pensiunea Musatinii pentru ciorba radauteanca de care mi-era asa de dor.

Acum pofticioasele mai bine va uitati la televizor la o telenovela.

Ne asezam la masa, pe terasa (asa cum era voie) comandam ciorbele si intr-um timp foarte scurt ospatarita apare cu farfuriile aburinde. Dar surpriza! In locul bucatilor de afumatura care sa pluteasca in castroanele cu ciorba, cu leusteanul verde care taia colesterolul de la afumatura ne trezim in farfurii cu un fel de ciorba de burta cu carne de piept de pasare. Pana la urma foamea a biruit pofta de cearta, mai ales ca am vazut la o masa alaturata tochitura cu mamaliguta pe care o comndasem la felul doi. Cu tochitura ne-am mai tocit supararea, asa ca pana la urma am plecat spre pensiune cu burtile pline. Drumul de intoarcere devine banal, pe DN 2H pana la Vicov, de acolo pe 2E pana la Paltinoasa, iar de acolo pe DN 17 pana la pensiune. Coboram din masina putin obositi, dar si cu grija de a face bagajele, de a nu uita ceva prin camere. Nepoata se intalneste cu o fetita venita in ziua de luni, cam de varsta ei si sa vezi joaca si pe intuneric. Vorba vine ca locul de joaca era luminat. Ne strangem bagajele, lasam afara tinuta de drum pana acasa si dupa ce nepoata termina de joaca infingem cu nadejde cornul in perna cu gandul la drumul de a doua zi.

Pentru ca articolul sa nu devina plicticos din cauza lungimii sale am incercat sa fiu cat mai concis. Am sa incerc (in alt articol) sa detaliez descrierea obiectivelor vizitate, pentru ca sunt prea importante pentru a fi doar mentionate.

Numai bine si calatorii placute!

PS Rog un DJ sa ataseze melodia Cantec pentru Bucovina, muzica Ghiru Mezabroschi, versuri Adrian Paunescu.

Cu multumiri!

---

VIZUALIZĂRI: 345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI