La fel de frumoasa ....

TIPĂREȘTE

” Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie".

Pentru a respecta traditia vizitelor la manastiri, voi incerca sa va descriu, pe scurt, ca si pana acum, manastirea vizitata, punctand, pe cat posibil, lucruri mai putin cunoscute, detalii relevante, despre obiectivul turistic adus in discutie.

Manastirea Humor se afla in satul cu acelasi nume si este una din manastirile ctitorite in timpul domniei lui Petru Rares, vrednic continuator al parintelui sau, Stefan cel Mare. Biserica manastirii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului si Sf, Gheorghe, este una din cele cinci biserici cu fresce exterioare pictate (Moldovita, Sucevita, Voronet, Humor, Arbore) care sunt cuprinse in patrimoniul UNESCO.

Dupa traversarea orasului Gura Humorului, din giratoriul din centru, pe langa hotelul Bucovina, ne-am angajat de DJ 177, avand in spatele cladirilor de pe dreapta padurea de brazi, iar in spatele celor de pe stanga raul Humor. O parcare mare pe stanga, asemanatoare cu cea de la Voronet, cu pravalii de jur imprejur, este semnul ca ati ajuns la manastire. Virati la stanga, intrati in parcare si va continuati drumul la intrarea in manastire, pe jos. Am vazut si masini parcate in poarta manastirii, dar nu stiu daca aceasta comoditate de a parca in poarta manastirii, mai ales ca exista o parcare destul de mare in apropierea manastirii, ar fi cel mai mare respect adus manastirii. Inainte de a intra in curtea manastirii, pe partea dreapta intalnim curtea si cladirea bisericii Parohiale, cladire mai noua si care domina peisajul din jur prin marimea sa. Amanam vizitarea acesteia pentru alta data si ne pregatim de intrarea in curtea manastirii. Prima impresie, din exterior, este a unei incinte diferite de ce am intalnit la alte manastiri vizitate. De la zidurile inalte de sase metri si groase de trei metri, cu multe turnuri de veghe si aparare, aici intalnim un gard din lemn inalt de doi metri care inconjoara incinta manastirii. Intrarea in manastire se realizeaza printr-o poarta de lemn, in turnul clopotnita, care nu mai are maretia turnului lui Eminescu de la Putna. Modestia imprejmuirii manastirii nu inseamna ca manastirea este mai putin importanta ca celelalte. Punctul de atractie al manastirii este, fara nici-o indoiala, biserica pictata pe exterior, care poarta hramul Adormirea Maicii Domnului si Sf. Gheorghe.

Biserica, ctitorita de un important demnitar al lui Petru Rares, Logofatul Toader Bubuiog impreuna cu sotia sa Anastasia, a fost construita in anul 1530, dupa sursele istorice. La fel ca alte biserici vizitate si aceasta respecta structura specifica a bisericilor moldovenesti din acea epoca, anume pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar, de forma trilobata, sau triconc, pentru a folosi un termen specific pe care il veti intalni in mai multe descrieri. Totusi aceasta biserica are cateva diferente arhitectonice fata de alte biserici vizitate de noi in Neamt. Prima ar fi absenta turlei de deasupra naosului, care micsoreaza cumva din grandoarea bisericii, dar poate evidentiaza mai clar supletea acoperisului inalt din sindrila. Apoi este vorba de pridvorul deschis, de prezenta tainitei in camera mormintelor (gropnita), precum si lipsa contraforturilor. Ca sa fiu corect pana la capat, tainita se mai intalneste si la Moldovita si Sucevita, avand rolul de a adaposti bvunurile de pret ale manastirii, in caz de pericol iminent.

Pridvorul bisericii, de tip deschis, este marginit de trei stalpi patrati construiti din piatra care delimiteaza patru arcade inalte, care se termina printr-un semicerc, doua pe latura de vest a pridvorului, iar pe latura nordica si sudica cate o arcada, prin care se face accesul in pridvor si apoi in pronaosul bisericii.

Intrarea in pronaos se realizeaza printr-un portal, cu unterminal, de data aceasta in stil gotic. Aici, in afara de picturile de pe pereti, mai intalnim si patru morminte. Pe latura nordica se afla află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților pentru scurt timp (1558-1561) si care a decedat decedat în anul 1561. Pe mormantul lui se afla o lespede funerara din piatra, pe care cu slove chirilice se afla urmatoarea inscriptie: „Aici este mormântul Prea Sfințitului nostru Părinte Eftimie – fost episcop de Rădăuți și care s-a înmormântat aici unde s-a călugărit – să-i fie lui pomenirea veșnică. .” Alaturi este mormantul logafatului Solomon, a carui piatra funerara cuprinde o inscriptie al carei text a fost sters de trecerea vremurilor. Pe peretele opus, pe latura sudica, se gasesc alte doua morminte, unul care apartine unui crestin al carui nume a fost Gheorghe, iar celalalt apartine unui necunoscut.

Intram apoi in gropnita, unde pe peretele sudic este mormantul ctitorului manastirii. Placa sa funerara, de data aceasta din marmura, aminteste, cu litere chirilice, de ctitorul bisericii, lucru atestat de inscriptia de pe placa funerara: „Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie (1539).” Nici mormantul sotiei sale Anastasia in latura de nord a bisericii nu este de neremarcat. Pe piatra funerara s-a pastrat urmatoarea inscriptie: „Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile (1527).” Tot in incaperea mormintelor, (gropnita)) in partea de nord-vest se afla o usa secreta ne conduce pe o scara la tainita, o camera secreta unde se ascundeau lucrurile de valoare ale manastirii, in vremurile de primejdie.

Patrundem apoi in naosul impresionant prin maretia cupolei, care este sprijinita de mai multe arcuri specifice bisericilor moldovenesti. Abundenta picturilor si a temelor si scenelor pictate, fac din aceasta biserica un tezaur bine pastrat din vremea lui Petru Rares. Despre picturile bisericii voi reveni cu cateva cuvinte. Iluminarea naosului este realizata prin doua ferestre situate pe peretele sudic, respectiv nordic, care se termina in, traditionalul de acum, arc gotic cu un stalpisor zvelt care desparte cele doua ochiuri ale ferestrei.

Altarul este despartit de naos printr-o catapeteasma veche din lemn. Intr-o excursie anterioara ghidul nostru ne-a spus ca ar fi o catapeteasma din vremea domnitorului Vasile Lupu, care in anul 1641 a realizat ample lucrari de restaurare la manastire. Astfel cu acest prilej s-a construit turnul care ii poarta numele, destinat apararii manastirii, dar si imprejmuirea incintei manastirii cu un zid protector din piatra, ale carei urme se mai vad si astazi in partea de vest a manastirii. Dar doisprezece ani mai tarziu, in 1653, cazacii lui Timus Hmelnitki au distrus si incendiat manastirea, asa cum au mai procedat si cu alte lacasuri de cult din Bucovina.

Altarul bisericii cuprinde cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul în grosimea zidului pe peretii de sud, respectiv de nord ai bisericii.

In afara de latura arhitectonica a bisericii, faima acesteia este data mai ales de pictura bisericii, mai ales de cea exterioara. Una din cele cinci biserici pictate din Bucovina, asa cum Voronetul ne-a propus albastrul, Sucevita ne-a propus verdele, Humorul vine si ne propune o alta culoare, rosu caramiziu, care respectand traditia devine rosu de Humor. Culoarea este dominanta in mai multe tablouri si scene biblice prezente in interiorul si mai ales in exteriorul bisericii.

Pictura interioara, realizata in mare parte de Toma Zugravul, prezinta o noutate fata de alte biserici. Daca la Moldovita (Petru Rares), la Sucevita (Ieremia Movila), la Putna si Voronet (Stefan cel Mare), ctitorii acestor lacasuri sunt prezentati, alaturi de familiile lor, in tablourile votive din naosul bisericilor, la Humor avem parte de mai multe tablouri votive. Astfel pe peretele de vest al naosului gasim tabloul votiv care il infatiseaza pe domnitorul Petru Rares, impreuna cu familia, in postura de ctitor al bisericii. Un alt tablou votiv, in camera mormintelor (gropnita), il prezinta pe logofatul Toader Bubuiog care inmaneaza macheta bisericii Mantuitorului, ca semn al asumarii ctitoriei bisericii. In aceasi incapere, sotia domnitorului, Anastasia, este prezentata in tabloul votiv, ingenuchiata in fata Maicii domnului. In sfarsit un alt tabloul votiv, pictat in coltul de sud-est al pronaosului, ne prezinta pe hatmanul si parcalabul Daniil de Suceava si sotia sa Teodosia, ingenuchiati in fata unui tron pe care sta Maica Domnului cu pruncul in brate.

Sigur ca nu puteau tablourile traditionale, cum ar fi Cina cea de taina (in absida altarului), Ospetia lui Avram (conca de sud), Maica Domnului (bolta pronaosului), Iisus Pantocrator (bolta naosului), patimile Mantuitorului (peretii naosului), etc. In pronaos aflam Sinaxarul (calendarul bisericesc) icoana Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare Maria.

Dar celebritatea bisericii este adusa de frumusetea picturilor de pe frescele exterioare. Din pacate, vremea si vremurile, dar mai ales intemperiile au deteriorat pana la disparitie, picturile de peretele nordic. S-au mai pastrat cateva tablouri din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. Daca Arborele lui Iesei domina peretele de nord, peretele de sud este dominat de Acatistul Bunei Vestiri, cel de vest al pridvorului este dedicat Judecatii de Apoi, iar pe peretii absidelor laterale si cea a altarului este o procesiune de sfinti ingeri, apostoli, profeti, ierarhi, martiri si cuviosi. Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugaciune a tuturor sfintilor proprie numai picturii exterioare din Bucovina, fresca de amploare fiind considerata si ea o invocatie la apararea Moldovei in fata amenintarii semilunei otomane. Peretele sudic, de departe cel mai bine pastrat, prezinat si cele mai multe scene biblice. Amintim dintre ele, pe langa Acatistul Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene perșii sunt înlocuiți de turci), Rugul în flăcări, Viața Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și Parabola Fiului Risipitor. De remarcat prezenta chipului lui Toma Zugravul care personalizeaza un calaret din armata crestina in scena Asediului Constantinopolului. As mai aminti, referitor la Asediul Constantinopolului, ca este vorba de asediul din 625 al persilor. Din motive istorice, pentru a imbarbata ostirile Moldovei in toate frescele bisericilor vizitate persii sunt inlocuiti cu chipuri si vesminte otomane, reamintind cucerirea Constantinopolului de catre turci in 1453 si de atunci lupta continua de extindere a dominatiei otomane in zona. Tot pe peretele sudic, in dreapta intrarii in pridvor intalnim Pisania bisericii, in slavona si al carei text este reprodus in motto-ul acestui articol. Pe peretele estic al pridvorului revedem, dupa numai o ora scena Judecatii de apoi, pe care v-am descris-o in articolul despre manastirea Voronet (vezi impresii). Impresia maretiei frescei este asemanatoare celei de la Voronet, cu diferentele de rigoare, evident. Splendoarea albastrului de Voronet este inlocuita de relaxarea nuantelor de rosu caramiziu, cunoscut ca rosu de Humor. As aminti ca nici la Humor nu am avut voie sa facem poze in interiorul bisericii. Nu prea inteleg aceasta optica, chiar daca ni s-a explicat ca blitzurile aparatelor de fotografiat ar putea deteriora picturile. Din pacate si calitatea pozelor facute pe exteriorul bisericii lasa de dorit si de aceea nu prea ma pot lauda cu prea multe poze deosebite. Pana la urma de ce mi-a fost frica nu am scapat si mi s-au descarcat bateriile si, incercand sa aflu ce am patit, am sters o parte din fotografii pana sa aflu ca mi s-au descarcat bateriile.

In afara de biserica, evident principala atractie turistica a manastirii, in incinta se mai pot vizita si ruinele fostelor chilii calugaresti, Turnul Clopotnitei si Turnul lui Vasile Lupu. Turnul lui Vasile Lupu a fost construit de domnitorul al carui nume il poarta in 1641, odata cu zidul de piatra care apara manastirea. Pisania din ocnita de deasupra usii de intrare in turn la etajul unu ne vesteste ca Acest turn l-a zidit si impodobit evlaviosul si de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stapan si domn al intregii tari in anul 7419 (1641). Desfasurat pe parter si trei etaje, turnul are o forma de patrat cu latura de 8 metri si are pe exterior o scara care conduce la etajul unu. De aici accesul este asigurat de o scara din piatra pana la platforma de supraveghere. In interior scara de la parter la primul etaj se putea distruge in caz de pericol pentru a nu putea urca in turn invadatorii. Construit din lemn, de forma patrata, la mijlocul secolului 19, Turnul clopotnita asigura la parter intrarea in manastire, iar la etaj sunt clopotele.

Nu pot sa nu fac cateva referiri la istoria manastirii Humor. La fel ca si alte manastiri bucovinene, manastirea Humor, se pare ca a fost construita pe ruinele unei biserici din vremea lui Alexandru cel Bun. Un uric datat 13 aprilie 1415 mentioneaza o danie facuta de domnitorul Alexandru cel Bun, panului Ivan Vornicul, reprezentand o mosie. Ruinele acestei biserici se afla la cateva sute de metri de actuala manastire, intr-o incinta marginita de un gard de lemn asemanator cu cel al manastirii. Anul acesta mi s- parut ca gardul a devenind mai inalt, pentru ca nu cumva vreun turist mai obraznic sa se uite, dar mai grav sa si pozeze ruinele fostei biserici. La fel ca si Voronetul si manastirea Humor, in timpul ocupatiei austriece, se desfiinteaza si devine biserica parohiala. Renasterea manastirii si revenirea la statutul de manastire se va petrece dupa revolutie, dupa ce in anii 1971-1972 a cunoscut importante lucrari de reparatii si restaurare a picturilor interioare. Incercarea noastra de a vizita, sau macar de a vedea vechea biserica, ori ce a ramas din ea, a fost sortita esecului. Totul era bine pazit si ferit de ochii curiosilor. Si e mare pacat, mai ales ca este mentionata pe gard existenta sa.

N-as putea incheia acest scurt articol fara a aminti in cateva randuri de marele domnitor al Moldovei, care intr-o perioada mult mai scurta de timp (1527 – 1538 si 1541 – 1546) decat ilustrul sau parinte, Stefan cel Mare a reusit sa ctitoreasca si mai ales sa decoreze si sa asigure pictarea manastirilor si bisericilor care au devenit monumente artistice. Domnitorul Petru Rares, pentru ce despre el este vorba, protector al artelor, a ctitorit manastirile Probota, Moldovita, bisericile Baia, Sf Dumitru din Suceava, a fost asociat la ctitorirea manastirii Humor, donator al picturilor exterioare la bisericile Sf. Dumitru (Suceava), Patrauti, Harlau distruse la restaurarile din secolul XX, sau picturi interioare la Dobrovat, Harlau, Roman, Botosani, Tg. Frumos, vaslui. In opera sa de consolidare a ortodoxiei pe meleagurile Moldovei a fost sustinut de doi mari ierarhi. Este vorba de Mitropolitul Grigore Rosca care il va indruma la refacerea manastirii Probota si care a donat pronaosul si pictura de la manastirea Voronet, unde isi doarme somnul de veci. Al doilea mare ierarh care l-a sustinut a fost episcopul Macarie din Roman care a fost initiatorul picturilor murale de la Dobrovat, Rasca, Harlau, Neamt (pronaosul si pridvorul), Bistrita (paraclisul Sf. Ioan cel Nou)

Cam acestea ar fi pe scurt amintirile mele din aceasta noua vizita la Manastirea Humor.

Numai bine si calatorii placute!

Evident ca ma simt obligat sa mentionez ca amintirile mele au fost completate de Ghidul Atlas al Monumentelor Istorice (1979), articolul Biserici cu pictura murala exterioara din nordul Moldovei de Doina Mandru (1995), portalul Moldova ortodoxa.

Branesti, 17 decembrie 2020.

---

VIZUALIZĂRI: 236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI