Castelul Cheverny, un alt splendid castel de pe Valea Loarei

TIPĂREȘTE

O altǎ zi petrecutǎ pe Valea Loarei, ȋn care ne-am propus sǎ vizitǎm castelele Cheverny, Chambord și Blois, acestea trei fiind la distanțǎ micǎ unul de celǎlalt. Primul obiectiv a fost Cheverny. Din Amboise, unde eram cazați, pȃnǎ la Cheverny sunt 42 km.

Micul sat, Cheverny, cu mai puțin de 1000 de locuitori este renumit pentru unul dintre cele mai cunoscute castele de pe Valea Loarei, dupǎ Chambord.

Am ajuns foarte ușor aici, pe drumuri libere și pitorești. Am lǎsat mașina ȋntr-o parcare și am pornit spre castel, care nu este greu de gǎsit. De fapt, satul este chiar mai mic decȃt ne-am așteptat: cȃteva stǎduțe, cȃteva mici restaurante, douǎ sau trei hoteluri.

În inima satului se aflǎ o veche bisericǎ din secolul al 12-lea: Biserica Parohialǎ Saint Etienne, o clǎdire religioasǎ atipicǎ, cu pridvor, cu un turn pǎtrat al cǎrui acoperiș este foarte ascuțit. Biserica este monument istoric din anul 1954.

Castelul Cheverny se aflǎ ȋn spatele acestei biserici și nu este vizibil din stradǎ, fiind ascuns ȋn spatele unor porți masive și a unei cortine de arbori.

Avȃnd de vizitat ȋn aceastǎ zi trei obiective, am “bǎtut” la poarta castelului devreme, puțin dupǎ deschidere.

Casa de bilete se aflǎ la intrarea pe domeniul Cheverny, ȋn interiorul magazinului de suveniruri. Odatǎ cu biletele de intrare am primit și un pliant cu istoria și descrierea castelului, foarte util ȋn special pentru descrierea interioarelor, din care vǎ voi povesti mai departe, pe scurt.

Castelul aparține aceleași familii, Hurault, de șase secole, cu excepția a douǎ perioade scurte, fiind locuit ȋn prezent de Marchizul Charles Antoine de Vibraye.

Arhitectura și interioarele sunt foarte interesante. Şi istoria castelului este interesantǎ și ȋncepe cu Jean Hurault, conte de Cheverny, care cumpǎrǎ terenul ȋn 1504. Fiul sǎu Raoul, a construit aici un castel fortificat. Dupǎ moartea acestuia, vǎduva sa, ruinatǎ, este nevoitǎ sǎ ȋl vȃndǎ coroanei. Regele Henri II l-a oferit amantei sale, Diana de Poitiers care ȋl va pǎstra ȋntre anii 1551-1565. Preferȃnd Castelul Chanonceau, Diana ȋl revinde urmașilor contelui de Cheverny, Jacques și Philip Vibraye.

Henri Harault, fiul lui Philip, dupǎ infidelitatea primei sale soții (pe care acesta a forțat-o sǎ se sinucidǎ) și dupǎ cȃțiva ani de exil, decide sǎ distrugǎ castelul fortificat și construiește aici un alt castel, pentru cea de a doua soție, Marquerite, cǎreia i se datoreazǎ concepția armonioasǎ ȋn construcție și decorare.

Henri Harault a apelat la Jacques Bougier, care a fost unul dintre arhitecții Castelului Blois și Chambord, iar pentru decorarea interioarelor la pictorul Jean Monier și sculptorul Hevras Hammerber.

Castelul fost construit ȋntre anii 1624-1634. Dar cei doi soți nu au avut mult timp sǎ se bucure de somptuoasa lor reședințǎ. Fiica lor Elisabeth, continuǎ decorarea, pȃnǎ ȋn anul 1650.

A urmat o perioadǎ cȃnd moștenitorii domeniului nu au fost interesați de administrarea lui. Castelul a fost vȃndut, dar revine din nou ȋn familie, ȋn anul 1825, fiind rǎscumpǎrat de Anne-Victor-Denis Hurault, marchiz de Vibraye. Urmașul lui, marchizul Charles Antoine de Vibraye, ȋmpreunǎ cu soția sa Constance și cei trei copii, ocupǎ ȋn prezent aripa din dreapta.

Castelul a fost construit pe un platou ȋnconjurat de grǎdini și de un parc englezesc. Ajunși ȋn fața lui, am fost surprinși de aspectul sǎu alb imaculat, gȃndindu-ne cǎ are totuși, patru secole! Aceastǎ impresie se datoreazǎ pietrei Bourre, folositǎ la construcția castelului, un material local cu proprietǎți de albire și ȋntǎrire cu trecerea timpului.

Este diferit de alte castele din Valea Loarei, fiind primul din secolul al 17-lea, fǎrǎ turnuri, turnulețe, donjoane sau metereze.

Mi-a plǎcut aspectul sǎu exterior de o mare simplitate, eleganța sa sobrǎ, proporțiile armonioase și arhitectura ȋn cel mai pur stil clasic.

Stilul arhitectural “greoi” este estompat, oarecum, de marile mansarde și lucarne și de acoperișurile din ardezie. Clǎdirea principalǎ este flancatǎ de douǎ pavilioane de colț acoperite de cupole, care dominǎ și accentueazǎ simetria ȋntregului ansamblu. Castelul aratǎ azi așa cum a fost inițial construit, fǎrǎ alte adǎugiri sau modificǎri.

Cheverny este renumit printre castelele din Valea Loarei pentru interioarele sale magnifice. O gamǎ minunatǎ de mobilier, tapiserii și obiecte de artǎ, foarte bine conservate, care au aparținut familiei de-a lungul secolelor, reprezintǎ principala atracție.

Pregǎtiți sǎ fim uimiți, am pornit sǎ explorǎm interiorul castelului.

La parter, pe partea dreaptǎ, se aflǎ Sala de mese. Pereții acestei camere sunt decorați cu 34 de panouri din lemn pictate, atribuite lui Jean Monier, care ilustreazǎ povestea lui Don Quijote, eroul lui Cervantes, foarte la modǎ ȋn sec. 17. Tavanul cu lambriuri este pictat, mobilierul masiv din lemn de stejar, din sec. 19, este foarte frumos. Am mai vǎzut un candelabru olandez din bronz placat cu argint, un splendid șemineu monumental deasupra cǎruia se aflǎ așezat bustul lui Henric IV.

Scara centralǎ din piatrǎ albǎ, maiestuoasǎ, decoratǎ delicat cu motive florale și ghirlande cu fructe, conduce spre Apartamentele Private. Pe palier este o armurǎ din secolul 16. Am mai vǎzut pe un perete al scǎrii și coarnele unui fel de cerb cu vȃrsta de peste 6000 de ani, descoperit ȋn ghețarii din Siberia, acum 200 de ani.

La etaj, o galerie lungǎ ne-a condus la camerele din Apartamentele Private, tipice pentru secolul al 17-lea și modeste ȋn comparație cu restul camerelor din castel. Am vǎzut aici: Camera de Naștere, frumos mobilatǎ, unde tinerele mame din familie prezentau nou nǎscuții rudelor; Micul Budoar Roșu, folosit ca o camerǎ micǎ de zi de cǎtre femei; Camera Tinerilor Cǎsǎtoriți, care are expusǎ rochia purtatǎ de Marchiza de Vibraye la nunta sa din 1994 și o mǎsuțǎ de toaletǎ ȋn stil Louis XVI. Am mai vǎzut Sala de Mese a familiei, și Camera Copilului, cu jucǎrii din lemn și primele modele de cǎluți din lemn, din vremea lui Napoleon III.

Dupǎ Apartamentele Private, ȋn aripa cealaltǎ am vizitat Camera Armelor, care este cea mai mare din castel și care nu a fost niciodatǎ restauratǎ. Are un șemineu elegant, deasupra cǎruia se aflǎ un tablou atribuit lui Monier, “Moartea lui Adonis”, tapiserii cu teme mitologice, remarcabile pentru culorile bine conservate și un set de fotolii Regency, foarte frumoase.

Sunt expuse aici armuri și o frumoasǎ colecție de arme din secolele 15,16 și 17, cufere și geamantane de cǎlǎtorie. Am mai vǎzut expus un scaun de cǎlǎtorie sedan din secolul 18 și o armurǎ micǎ, folositǎ de contele de Chambord cȃnd avea 4 ani.

Camera Regelui, bogat decoratǎ, are un șemineu aurit, douǎ scaune Louis XIII, douǎ fotolii cu tapiseria Aubusson, pe pereți expuse tapiserii care descriu cǎlǎtoriile lui Ulise, eroul mitologic, lambriuri din lemn și tavanul casetat, decorat cu picturi cu temǎ mitologicǎ (“Perseu și Andromeda”). Patul somptuos cu baldachin este acoperit cu broderii persane.

Am coborȃt la parter unde se aflǎ Marele Salon, trecȃnd printr-un Vestibul, al cǎrui decor ne amintește cǎ Cheverny a fost ȋntotdeauna un celebru loc de vǎnǎtoare. Pe un perete al vestibulului sunt expuse trofee de vȃnǎtoare.

Pe un alt perete se aflǎ o tapiserie din secolul 17, reprezentȃnd “ȋntoarcerea pescarilor”dupǎ desenele lui Teniers. Arborele genealogic al familiei Hurault de Vibraye este expus la loc de cinste, ȋntr-un mare tablou. Poze de familie ale actualilor proprietari sunt așezate discret pe o splendidǎ mǎsuțǎ.

Marele Salon, restaurat ȋn secolul 19, a fost inspirat de decorul originar.

Aici fiecare centrimetru pǎtrat de tavan sau perete este pictat/decorat. Am vǎzut mobilier Ludovic XVII, portrete și tapiserii, o harpǎ din secolul 18, o masǎ fǎcutǎ de Stockel, tâmplarul Reginei Maria-Antoaneta, o micǎ comodǎ realizatǎ de Jean Henri Riesener. Fotoliile originale și canapeaua sunt acoperite cu splendide tapiserii Aubusson.

O altǎ ȋncǎpere pe care am vizitat-o a fost Galeria de Picturi, unde sunt expuse deasupra ușii, trei portrete de familie: portretul lui Philippe Hurault, al soției sale și al fratelelui său, pictate de Francois Clouet. Pe peretele din dreapta sunt patru tablouri ale pictorului Rigaud, printre care, un impozant portret al regelui Louis XVI ȋn haine de ȋncoronare și un autoportret.

Camera Portretelor – conține o serie de portrete ale primilor conți de Cheverny și a altor personaje legate de istoria domeniului.

O altǎ galerie duce la un salon mic și la o Bibliotecǎ, cu pereții lambrisați, ce conține 2000 de volume vechi legate ȋn piele.

Vizitarea interioarelor castelului se ȋncheie cu Sala Tapiseriilor.

Aici sunt expuse 5 tapiserii flamande țesute ȋn sec. 17, ȋn care sunt prezentate scene din viața de zi, dupǎ desenele pictorului flamand David Teniers cel Tânăr.

Se pot vizita 16 dintre cele 54 de ȋncǎperi ale castelului.

Din nou, afarǎ. Am admirat peluzele impecabil ȋntreținute, am pozat castelul din toate unghiurile, dupǎ care a urmat explorarea grǎdinilor și a parcului din jurul castelului.

Prima grǎdininǎ pe care am vǎzut-o a fost Grǎdina Ucenicilor, care se desfǎșoarǎ ȋntre castel și Orangerie. Este o grǎdinǎ ornamentalǎ frumoasǎ, cu design contemporan care a fost creatǎ ȋn 2006, pe locul unei grǎdini franțuzești. Florile colorate constrasteazǎ cu verdeața luxuriantǎ a vegetației din jur. Se vede cǎ proprietara castelului, marchiza Constance Vibraye, are o pasiune pentru flori, care sunt peste tot: invadeazǎ grǎdina și decoreazǎ camerele castelului.

Castelul este ȋnconjurat de o mare de peluze verzi și de un parc de apropape 100 de hectare. Plantat ȋntre anii 1820 și 1860 de cǎtre Paul Vibraye, marele parc cu cedrii, sequoia gigantici, tei și specii rare de arbori este traversat de un canal navigabil. Aleea principalǎ a parcului, care trece și prin fața castelului, are 6 km. Nu vǎ temeți de obosealǎ! Bǎrci și mașini electrice sunt acolo, pentru a vǎ ajuta sǎ explorați o parte din imensul parc.

Am vǎzut și Orangeria care ȋn secolul 18 a fost folositǎ pentru a adǎposti portocalii pe timpul iernii. Acum gǎzduiește o cafenea și poate fi ȋnchiriatǎ pentru recepții.

Aici ne-am oprit pentru o ȋnghețatǎ, dupǎ care ne-am continuat explorarea domeniului, nu ȋnainte de a intra ȋn Labirintul, plantat ȋn 2009. Ne-am distrat bine cǎutȃnd ieșirea!

Mergȃnd spre grǎdina de legume, lǎtratul cȃinilor ne-a amintit cǎ marchizului de Vibraye ȋi place sǎ vȃneze cu copoi.

O sutǎ de cȃini de vȃnǎtoare sunt ȋn canisǎ! Aceasta a fost ȋnființatǎ ȋn anul 1850 și restauratǎ complet ȋn 2012. Cȃinii sunt mari și frumoși. Nu știu rasa cȃinilor și nici nu m-a interest. Mie ȋmi plac animalele, dar nu prea ȋmi place sǎ le vǎd ȋnghesuite ȋn spații ȋnguste, deși aceștia pǎreau destul de relaxați și cu siguranțǎ, sunt și foarte bine ȋngrijiți. Singurul dezavantaj, de ȋndatǎ ce am ajuns la canisǎ, a fost mirosul neplǎcut care invadeazǎ spațiul. Ne-a plǎcut sǎ privim cȃinii, dar nu prea mult timp! La ora 17 se poate asista la hrǎnirea lor.

Camera trofeelor se aflǎ ȋntr-o clǎdire anexǎ, vizavi de grǎdina de legume. Așa cum sugereazǎ și numele, aici sunt expuse cele mai bune trofee de vȃnǎtoare de pe domeniul Cheverny. Camera are un șemineu elegant, ferestrele cu vitralii, foarte frumoase și o colecție de tablouri cu tema vȃnǎtorii. Această cameră, de asemenea, poate fi ȋnchiriatǎ pentru recepții.

Grǎdina de Legume –Este foarte coloratǎ, iar legumele și florile sunt amestecate. Fiecare sezon ȋși etaleazǎ aici propriile produse, culori și parfumuri. Pergole frumoase decoreazǎ grǎdina.

Clădirile anexe.

O mică parte din vechiul castel construit de Raoul Hurault se află în partea renascentistǎ a clădirilor anexe. În zilele noastre, la fel ca și în trecut, clădirile anexe sunt utilizate pentru întreținerea și administrarea castelului.

Aici se aflǎ “Maison des Vins de Cheverny”, Casa Vinurilor de Cheverny, dacǎ veți dori sǎ gustați vinurile locale, ȋntr-un cadru somptuos.

Un magazin cu vinuri locale se aflǎ vizavi de bisericǎ, dar aici nu se fac degustǎri.

Ne-am ȋncheiat vizita la castel, acolo unde am și ȋnceput-o, la magazinul de suvenirui, frumos garnisit, de unde am cumpǎrat cȃțiva magneți și un ghid turistic cu castele de pe Valea Loarei.

Concluzii personale.

Mi-a plǎcut foarte mult acest castel. Am fost fascinatǎ de arhitectura și povestea sa, pe care v-am spus-o foarte pe scurt, dar și de interioarele somptuoase. În camerele castelului sunt plasate inteligent și ȋn perfectǎ concordanțǎ cu decorul și ambianța, poze de familie ȋn ipostaze oficiale dar și ȋn ipostaze mai puțin oficiale, din viața de zi cu zi. Flori și diverse obiecte personale, ne amintesc faptul cǎ este locuit și ne fac sǎ ne simțim bineveniți.

Grǎdinile și parcul sunt superbe, inteligent realizate și minuțios ȋngrijite.

Castelul este deschis pe toatǎ perioada anului, inclusiv de sǎrbǎtori.

De aici am pornit din nou la drum spre un alt obiectiv important, Castelul Chambord.

---

VIZUALIZĂRI: 4436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI