Castelul Chenonceau

TIPĂREȘTE

Pe 11.08.14 22:10:17 Costi a scris într-un ecou:

Am revăzut textul și ceea ce am scris despre château Chenonceau. ”Splendoarea, măreţia, strălucirea, altfel spus trufia omenească, nu ne-au impresionat în mod deosebit”; presupun c-a fost o formă de frondă din partea mea, derivată din complexul rudei sărace. Revin asupra subiectului, cu scuzele de rigoare adresate foștilor și actualilor proprietari, și în special comunității AFA.

Construit în apele râului Cher, mobilat comme autrefois, decorat cu tapiserii rare și picturi vechi, înconjurat dincolo de apă de grădini și un parc de agrement, castelul a fost clasat ca monument istoric încă din 1840 și este cel mai vizitat monument istoric privat din Franța.

Ca orice castel care se respectă, Chenonceau are o istorie bogată în dispute armate, intrigi de curte și povești d’amour. Stămoșul castelului a fost construit de familia Marques din considerente de ordin strategic referitor la taficul fluvial pe râul Cher. Întrând în conflict cu casa regală, la un moment dat proprietarii și-au pus castelul la dispoziția trupelor engleze în război cu Franța, astfel că în timpul războiului de o sută de ani, castelul a fost parțial distrus. Când a fost recâștigat de francezi, a fost confiscat, ars și dărâmat odată cu celelalte proprietăți ale familiei. În anii ce-au urmat, domeniul a fost revendicat, succesorii au construit un alt castel pe un amplasament în apropiere... și așa mai departe, vândut de unii, cumpărat de alții, le château de Chenonceau a fost reconstruit, amenajat și transformat ca reședință seniorală de madamme Briçonnet, mare personalitate femenină a nobilimii din epocă.

Din castelul Chenonceau se desprinde o inefabilă impresie de neînchipuită suavitate și aristocratică serenitate (Gustav Flaubert) datorată marilor doamne cărora le-a aparținut de-a lungul vremurilor, printre care Diane de Poitiers și Catherine de Médicis, care și-au lăsat amprenta personală cu câte-o grădină, un pod, turnuri, galerii de tablouri și decorațiuni interioare.

La capătul unei alei de platani, înconjurat de un parc imens ce se învecinează cu pădurea, apare din ape silueta zveltă și elegantă a palatului, clădit în stilul Renașterii Franceze. În dreapta, înainte de podul de acces spre castel, stă de strajă turnul medieval rămas de la strămoșul castel din secolul XIII. Intrarea în castel, peste pod și puntea mobilă, se face printr-o poartă de stejar masiv, sculptată în arabescuri fine.

Înăuntru castelului... ca într-un castel – parter și două etaje de galerii, saloane, cabinete de lucru și dormitoare cu mobilier de preț din epocă, pardoseală de majolică, plafoane aurite sau pictate, candelabre de cristal, obiecte decorative din argint, tablouri celebre printre care și un Rubens, tapițerii vechi, capelă cu vitralii, camera lui Francisc I cu cheminée bogat ornamentat cu însemnele regale și cu tabloul Dianei zeița vânătorii, camera/dormitorul Dianei de Poitiers, favorita regelui Henric II, cu ”Triumful Milosteniei”, tapițerie din sec. XV de câțiva m. p și... buchete de flori proaspete peste tot prin castel, crini mai ales, în vaze impozante din cel mai fin porțelan, ca un omagiu permanent adus frumoasei amante care iubea mult florile și grădinile.

Din castelul propriu-zis, care nu părea prea mare, pornea un alt pod până pe malul celălalt al râului, pod peste care Caterina de Medicis a dispus construirea unei galerii, transformându-l astfel în unicul castel din lume a cărui construcție traversează un râu pe toată lățimea lui (cel puțin la vremea aceea!). Această galerie, lungă de 60m, servea pe timpuri ca salon pentru recepții. Construită în stil clasic, galeria contrastează prin simetrie, simplitate și sobrietate cu restul castelului în stil renascentist. Actualmente este mobilată doar cu câteva băncuțe și este decorată cu busturile regilor Franței în medalioane, pe pereți.

În prezent, castelul este proprietatea familiei Menier. Spre deosebire de alte castele de pe Valea Loirei, nu beneficiază de subvenții publice sau de stat, costurile restaurărilor, întreținerii și administrării castelului fiind suportate de Laura Menier (soția unui urmaș al magnatului ciocolatei Gaston Menier) și recuperate în cea mai mare parte din taxele de intrare pentru vizitatorii castelului (peste 800mii de vizitatori pe an).

Atașez câteva poze de exterior făcute cu o dronă care nu-mi aparține. Nu închei înainte de a vă ura să aveți parte de călătorii și pe la castelele Loirei!

Dan-Ioan

P. S. Dedic această succintă prezentare colegului Costi care a avut o cu totul altă părere decât a mea; pentru aceasta, dar nu numai, îl apreciez și îl respect.

Bibliografie și citate – Elvira Bogdan, Castelele Loarei

---

VIZUALIZĂRI: 3400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI