Prin vechiul Milet și monumentalul templu din Didyma

TIPĂREȘTE

Anul 2013 ne-a adus o binemeritată vacanță la început de sezon atunci când temperaturile nu sparg bariere supersonice și aglomerația e moderată. Am fost cazați la Palm Wings Beach Resort din Didim (vezi impresii), un fel de „sat de vacanță” mai răsărit. Planul vacanței cuprindea și câteva incursiuni la obiective istorice importante din zonă, deplasarea fiind facilă datorită deplasării în Turcia cu autoturismul propriu. Dacă în primele zile ale vacanței am vizitat situl arheologic Efes (vezi impresii) și orașul Bodrum (vezi impresii), unde am revenit și în 2014, în ultimele zile ale concediului pe țărmul turcesc al Mării Egee am decis să mai vizităm câteva obiective istorice. De data aceasta am mers singuri nereușind să mai mobilizăm pe niciunul din partenerii noștri de vacanță. Ne-am aprovizionat cu cevadulciuri, fructe și o rezervă de apă și am pornit cu autoturismul la drum.

La aproximativ 20 km depărtare de orașul Didim, după ce șoseaua șerpuiește câțiva kilometri pe malul mării, apoi străbate două sate arhaice turcești (unde găseai să cumperi de la localnici ulei de măsline și măsline – toate produse pe plan local), indicatoarele te îndrumă spre situl arheologic Milet. Am avut întotdeauna în minte denumirea de „Milet” în legătură cu orașele românești de pe litoral – din Milet au venit grecii care au întemeiat coloniile Histria și Tomis (Constanța de azi). Pe câmpurile din apropierea orașului antic se pot observa o mulțime de pietre rămase la suprafață, peste tot sunt vestigii ale civilizațiilor trecute. O parcare amenajată se află lângă clădirea ce adăpostește casa de bilete și micul magazin cu suveniruri, pliante și vederi. În apropiere se află și o toaletă amenajată (1 lira). Am plătit la ghișeu biletele de intrare, frumos colorate, nu am luat audioghid. Am preferat să străbatem singuri cărările sitului arheologic și să citim din loc în loc tăblițele cu explicații și schițe de bază. Am observat că traseul grupurilor însoțite de un ghid era mult mai scurt, turiștii nefiind purtați prin toate zonele orașului antic. De altfel, situl arheologic nu era foarte bine amenajat, efectiv mergeai pe cărări prin iarbă spre ruinele ce ți se păreau interesante, nu existau săgeți indicatoare – doar panouri metalice informative pe ici-colo. Oi și cai pășteau libere pe pajiștile dintre ziduri. Atenție la zonele mlăștinoase, există destule ochiuri de apă – în antichitate Miletul era un înfloritor port, treptat însă râul din apropiere a depus aluviuni colmatând golful.

Primul mare obiectiv care îți ocupă tot câmpul vizual este teatrul și fortăreața bizantină. Pentru a ajunge pe treptele Teatrului se traversează o zonă plină cu șiruri lungi de fragmente de marmură, rămășițe din clădirile orașului. Urcăm treptele de piatră, străbatem culoare lungi, înalte și răcoroase pentru a ieși în teatrul propriu zis. Șirurile circulare de bănci sunt din piatră, terminate la capete cu o labă de leu. În partea de jos găsim câteva scaune mai mari sculptate cu diverse scene – aparțineau probabil celor bogați. Am admirat mai multe frize sculptate în marmură, de exemplu un personaj cu aripi și o sabie în mână se luptă cu un animal sălbatic. În epoca bizantină, în spatele teatrului a fost ridicată o fortificație din pietrele și blocurile de marmură ale clădirilor antice. Prin aceleași culoare imense ieșim în spatele fortificației și printre vegetație înaltă ajungem la monumentul din port (Portul Leilor), construit de cetățenii Miletului în cinstea lui Pompei care câștigase un război cu pirații. Se poate observa doar baza circulară a monumentului și o parte dintr-o friză (un bărbat ținând o vâslă) și un șir de fragmente de coloane. Lăsăm în stânga termele romane și ne delectăm cu cele câteva coloane refăcute ale agorei de nord, trecem printre urmele de ziduri, fragmente de coloane, arcade, bucăți de basoreliefuri ce au aparținut diverselor clădiri administrative ori sacre ale vechiului oraș Milet. Un obiectiv important și destul de bine conservat îl reprezintă băile Faustinei. Soție a împăratului Marc Aureliu, Faustina cea Tânără ordonă construirea la Milet a unui mare complex de băi și activități sportive. Zidurile din blocuri masive de piatră au rezistat timpului sugerând grandoarea clădirilor din complex. Vedem inscripții pe mai multe blocuri, conducte de ceramică bine păstrate, arcade, portice, bazine, statui de piatră, chiar urme de tencuială și pictură interioară. După o oră și jumătate de umblat printre ruinele Miletului ajungem din nou la teatru și parcare; o cafenea improvizată între ruine te îndeamnă la odihnă, câțiva mici comercianți te îmbie să cumperi fructe ori miere.

De la Milet ne întoarcem în orașul Didim pentru a vizita și impresionantele ruine ale Templului zeului Apollo. Cu acces din marele bulevard Inönü, spre nelipsitul bulevard Atatürk, templul e bine semnalizat cu indicatoare. Am parcat autoturismul pe o stradă din apropiere, lângă o școală; străduțele din jurul obiectivului sunt înțesate de magazine cu suveniruri, restaurante și cafenele. Aleile sunt pietruite, clădiri vechi de piatră înconjoară templul, o frumoasă statuie reprezentând un sacagiu se află în apropiere. Cine nu vrea să plătească bilete de acces poate privi mărețul templu de lângă gardul metalic ce înconjoară incinta arheologică. Dar adevărata mărime a edificiului sacru o conștientizăm abia după ce intrăm și ajungem în fața treptelor ce urcă spre templu. Platforma are circa 100 m lungime și 50 m lățime și era înconjurată de două șiruri de coloane gigant; două asemenea coloane, care au aproximativ 20 m înălțime, au fost reconstruite pentru a realiza mărimea acestui loc sacru. Curtea este plină de „roți zimțate” – fragmente din coloane; de asemenea, diverse basoreliefuri (capul Medusei, capete de taur, personaje înaripate, lei) și bucăți din decorațiunile templului sunt expuse în incinta obiectivului. Înconjurăm templul printre „cioturile” de coloane cu baza împodobită cu figuri geometrice și elemente de vegetație, la un moment dat chiar trebuind să trecem printre „feliile” prăbușite ale unei coloane imense. Pe două culoare lungi, cu pereți de marmură lucioși și simboluri încrustate din loc în loc, se coboară în curtea interioară a templului, unde se afla izvorul sacru. Fragmente de piatră, decorate cu grifoni sunt expuse în această incintă. Deasupra izvorului sacru ar fi existat alt templu, mai mic, unde se afla statuia lui Apollo, și unde tânăra preotească își făcea profețiile, fiindcă templul lui Apollo de la Didyma era considerat al doilea oracol ca importanță în lumea antică, după cel de la Delphi. Am petrecut aproape o oră printre ruinele gigant admirând opera vechilor civilizații.

Recomandări. Per ansamblu vizita la cele două obiective a fost una plăcută și interesantă. Recomand să purtați o pereche de încălțăminte comodă și o pereche de pantaloni lungi (mai ales la Milet unde vegetația înaltă a năpădit ruinele și cărările). De asemenea, este bine să aveți cu Dvs. o sticlă de apă și o pălărioară/șapcă (zonele cu umbră sunt puține). Vacanțe plăcute și interesante!

---

VIZUALIZĂRI: 2026 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI