Cazinoul din Constanța - un simbol al orașului

TIPĂREȘTE

Data vizitei: 27 decembrie 2025

Aşa cum am povestit deja, am petrecut zile frumoase de Crăciun la hotelul Alexandra din Mamaia, un hotel care ne-a întrecut aşteptările, oferindu-ne o cazare foarte confortabilă şi servicii foarte bune, toate la un preţ excelent 😊

În pofida prognozei meteo deloc încurajatoare, cu cod galben de vreme rea care s-a confirmat în totalitate, aveam în plan şi câteva vizite în Constanţa şi în împrejurimi. Îmi doream să revăd centrul istoric al Constanţei la ani distanţă de la cea mai recentă vizită şi, pentru prima dată, Cazinoul, acest adevărat simbol al Constanţei, recent redeschis vizitatorilor.

Plimbarea prin frumosul oraş de la malul mării într-o zi geroasă de iarnă am început-o cu Târgul de Crăciun din Piaţa Ovidiu, alegând destul de neinspirat momentul vizitării, acesta nefiind încă deschis când am ajuns noi acolo, astfel că ne-am continuat plimbarea spre mare.

Am ajuns în scurt timp pe faleză şi ne-am îndreptat spre Cazino, cu speranţa că măcar de data asta vom fi mai norocoşi. Şi am fost 😊

Cazinoul din Constanţa este poate cea mai reprezentativă clădire Art Nouveau din România, operă a arhitectului de origine româno-elvețiană Daniel Renard. Lucrările au început în anul 1904 şi au fost finalizate în 1910, deschiderea oficială având loc la data de 15 august.

În cei 115 ani de existenţă, clădirea Cazinoului a cunoscut succesiv perioade de glorie urmate de perioade de decădere şi tot aşa, având funcţii diverse: cazino, sală de dans, spectacole şi alte evenimente, restaurant, dar şi spital de campanie în timpul războiului sau loc de cantonare a soldaților germani. Bombardamentele din timpul celor două războaie mondiale nu au ocolit, din păcate, Cazinoul, avariile suferite fiind ulterior reparate.

După ce l-am admirat şi fotografiat din exterior, am urcat cele câteva trepte până la intrarea în clădire.

Programul de vizitare este de marţi până duminică între 10.00 şi 18.00, cu o pauză la prânz (13.00 ÷ 14.00), ultima intrare fiind permisă cu o jumătate de oră înainte de închidere.

Preţul biletelor este de 53 lei pentru adulţi şi 26 lei pentru pensionari, elevi, studenţi. Copiii sub 7 ani şi persoanele cu dizabilităţi beneficiază de gratuitate. Cei care achiziţionează bilete online au prioritate.

Noi am plătit direct la casa de bilete, cu card bancar, un bilet întreg şi unul redus. Cam scump, în opinia mea, însă dorinţa şi curiozitatea de a-l vizita erau prea mari pentru a mă lăsa descurajată de preţul biletelor. Nu am stat la vreo coadă, având în faţa mea doar o singură persoană.

La sugestia angajatului care ne-a scanat biletele de intrare ne-am început vizita cu etajul, nu înainte de a admira bradul de Crăciun, frumos împodobit, aflat la parterul clădirii. Tot la nivelul parterului există și o garderobă, care ne-ar fi fost utilă iarna, dar pe care am găsit-o închisă. Nu om fi plătit destul pe bilete de nu am putut beneficia de acest serviciu.

Am admirat scara monumentală din marmură în trei rampe care duce spre etaj, impresionaţi de eleganţa şi maiestuozitatea acesteia. Vitraliile colorate cu motive florale ne-au atras atenţia şi nouă, nu doar amatoarelor de selfie-uri de postat pe reţele sociale, cărora le-am întrerupt pentru moment sesiunea foto :D, dar nici eu nu m-am ales cu vreo fotografie cu scara din marmură atât de frumoasă, nedorind să o imortalizez la pachet cu „vedetele” de ocazie.

Sala de spectacole de la etaj m-a impresionat prin frumusețe. Am aflat că scena acesteia a fost realizată din lemn de pin siberian și că foița de aur folosită la decorarea ornamentelor ar cântări în total aproape cinci kilograme. Am fost uimită de migala cu care au fost realizate cele două vitralii semicirculare în formă de scoică, un element reprezentativ pentru Cazino. Mi-au plăcut mult și lustrele delicate, precum și aplicele de pe pereți, refăcute cu păstrarea stilului original.

Tot la etaj am vizitat și sala alăturată, Sala Oglinzilor, care găzduiește o expoziție interesantă: Cazinoul – Istoria unei Renașteri, o istorie a lucrărilor atât de laborioase și de durată care au condus la rezultatul fantastic care ne-a încântat. Mi-au fost utile și am considerat interesante explicațiile bilingve (în română și în engleză) ilustrate de fotografii de epocă referitoare la momente esențiale din istoria Cazinoului, precum și la etapele recentei restaurări din perioada 2020-2025.

Am coborât apoi la subsol, unde este amenajat un muzeu imersiv, primul de acest tip vizitat de mine în România, un spațiu al tehnologiilor moderne care oferă atât copiilor, cât și adulților experiențe interactive interesante, inedite și instructive, prilejuind vizitatorilor descoperirea ecosistemului Mării Negre, flora și fauna marină în funcție de adâncime și altele.

Recenta vizită la Cazinoul din Constanța mi-a dat ocazia să descopăr și interiorul acestei clădiri emblematice pe care am impresia că o știu dintotdeauna.

Anul acesta se va deschide și o cafenea, motivul perfect să revin acolo pentru a bea o cafea cu parfum de... mare și de istorie.

După articolul complet și atât de sensibil scris de Ovidiu despre acest obiectiv, nu intenționam să mai povestesc și eu cum a decurs vizita mea acolo. Organizarea la Mamaia a Întâlnirii AFA 2026 și interesul manifestat de unii participanți legat de vizitarea Cazinoului cu această ocazie m-au făcut să mă răzgândesc și să încerc și eu, atât cât mă pricep, să-i conving și să-i asigur că MERITĂ!

---

VIZUALIZĂRI: 49 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI