Călătorie la Milano (VII). Castel Sforzesco

TIPĂREȘTE

A călători, pentru mine este o mare bucurie sufletească și o satisfacție personală. Oboseala, problemele neprevăzute, nepotrivirile de program, diversele inconveniente, toate pot apărea oricând și de oriunde. Dar cu răbdare, tact și înțelegere, se rezolvă. Important e, ceea ce rămâne în „cardul” personal, în folderele cu fotografii și chiar aici, ca impresii personale pe AFA.

Castelul Sforzesco este un reper al orașului Milano ce nu putea fi trecut cu vederea. Am regretat ratarea Cenacolo Vinciano, în schimb am „forfecat” măreața construcție a ducilor condotieri de Sforza.

Ne-am documentat, am privit porțile, turnurile, șanțurile de apărare, după care, din marea curte interioară (Piazza d' Armi) am intrat prin Porta Giovia, în castelul propriu-zis. Odinioară, acesta era despărțit de marea curte tot printr-un șanț de apărare, acum nefuncțional și un pod basculant al cărui sistem de funcționare este încă vizibil în dreptul porți.

Din curtea interioară, cea înconjurată de ziduri se formează la stânga Cortile della Rocchetta, un fel de „castel într-un castel” , cea mai veche și mai bine adăpostită parte, loc de ascunzătoare în caz de atac și bine apărată de Torre Castellana, construit de Sforza în secolul al XV-lea, tocmai pentru a se retrage în caz de pericol. În partea dreaptă vedem o curte ceva mai mare, numită Corte Ducale, în formă de „U” , cu o logie închisă și o frescă cu un leu și un elefant, motiv pentru care, mai poartă și numele de Patio dell Elefante

Aici, la parterul clădirii se vizitează trei muzee. Musei d' Arte Antica, Salla delle Asse- Leonardo da Vinci și Armeria. Din astea, numai două am văzut. Fără Leonardo da Vinci.

Musei d' Arte Antica ocupă mai multe săli, toate cu aspect gotic și tavanele frescate cu blazoanele familiilor Visconti și Sforza. Sunt prezentate sculpturi de proveniență romanică, gotică lombardă și toscană din sec. al VIII-lea până în sec. al XIV-lea.

De remarcat un imens sarcofag cu statuia călărețului pe el, fiind al unui Bernabo Visconti, sarcofag din marmoră cu scene din Noul Testament sculptate pe cele patru laturi ale sale. În încăpere sunt expuse multe resturi și bucăți de frize, coloane, capiteluri, reliefuri etc.

Din sculptura toscană am remarcat un frumos relief cu Madona la picioarele căreia stă îngenunchiat un cruciat, o placă tombală cu un frumos relief al unei tinere femei, altele cu simbolurile Evangheliștilor sau ale altor diverși sfinți. Muzeul mai deține o colecție de tapiserii foarte vechi, alta de frize în relief din marmoră (una lucrată de Agostino di Ducio, e superbă!), altele din piatră de factură egipteană și multe resturi și bucăți de marmoră fiecare cu tăblița ei indicatoare.

De-a lungul unei logii închise cu vitralii (cele mai multe cu blazoanele familiilor) sunt expuse

Arme și Armuri lucrate de vestiți mașteri armurieri, lucrări de-a dreptul excepționale! Aici am stat mult, am admirat și fotografiat. Ha, numai încălțările din zale ale cavalerului, înfipte pe scărița harnașamentului caului său, să tot admiri! Tot în această logie este expus un clopot, care a fost agățat în turnul ce apăra Croccheta și anunța eventualele pericole.

O altă lucrare ce atrage atenția vizitatorului, fostul Monument funerar al lui Gaston de Fox comandant al armatelor regale franceze în luptele purtate cu statele papale. Acest cavaler de rang nobiliar, nepot al regelui Ludovic al XII-lea al Franței, era iubitul Margueritei de Navarra (Regina Margot), mort în luptele de la Ravennan 1512, la vârsta de 21 ani. Viitorul Rege Francisc I, ocrotitorul lui Leonardo da Vinci și fratele Margueritei, a dat comanda acestui monument lui Agostino Busti. Inițial a fost montat într-o biserică din Milano care a suferit mari distrugeri, dar evenimentele istorice nu au mai permis repararea și remontarea lui. Aduse aici, în muzeu, sunt doar niște bucăți de marmoră de foarte bună calitate, aș zice aproape transparentă și frumosul chip al cavalerului de Fox. Și desenul întregului monument.

Acesta a fost parterul Castelului Sforzesco. Dar finețurile și rafinatele colecții ale familiei Sforza sunt expuse la etaj, pe care îl vom parcurge pe îndelete, așa cum merită datorită frumuseții lor și pentru care am petrecut patru ore vizitându-l.

Corte dell' Armi este întradevăr, relaxantă!

---

VIZUALIZĂRI: 1040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI