Castelul Ravadinovo, un tărâm de basm sau un kitsch?

TIPĂREȘTE

Aflat pe şoseaua care duce în staţiunea Duni, unde am petrecut un minisejur de excepţie (vezi impresii), am observat în partea dreaptă o clădire înaltă cu nişte turnuleţe şi multe maşini parcate alături. Am realizat că acesta este un obiectiv turistic şi mi-am zis că este musai să-l vizitez în una din cele 6 zile petrecute la Duni. La recepţia hotelului am primit un pliant şi aşa am aflat de The castle of Ravadinovo.

Mi-am amintit atunci că am citit câteva recenzii laudative despre acest castel, însă într-un review de pe AFA, scris de un foarte cunoscut coleg de site, Castelul Ravadinovo nu era prezentat într-o lumină favorabilă (vezi impresii). Tocmai acest lucru m-a făcut să mă decid pentru o vizită aici şi să mă conving la faţa locului.

Castelul acesta bizar, prin combinaţia îndrăzneaţă de stiluri, se află amplasat pe un deal la intrarea în localitatea Ravadinovo, înconjurat de scaieţi şi iarbă neîngrijită. Porţiunea de drum din şoseaua principală, ce duce la castel, este neasfaltată iar parcarea este pe pământ şi neamenajată.

De departe castelul pare unul desprins din basme, dar odată intrat în incintă nici nu ştii cum să-l percepi. Design-ul arhitectural, extravagant şi exotic, pare neobişnuit pentru o ţară ca Bulgaria. Limitele dintre kitsch şi autentic sunt foarte mici şi de aici diferenţele de păreri ale vizitatorilor.

Castelul poate fi criticat din cauza bizareriilor sale, dar poate fi şi văzut ca un loc romantic sau unul unde poţi intra pe un târâm de poveste sugerat de decorurile sale exterioare şi de ce nu, poate fi privit şi ca un mic Disneyland balcanic. În ciuda părerilor diferite ale vizitatorilor castelul este vizitat de tot mai mulţi turişi şi a primit în 2012 şi 2015 premii speciale din partea unor asociaţii cu profil turistic din Bulgaria.

Personal mi-au plăcut mult grădinile, lacul, lebedele şi păunii, m-am plimbat pe aleile parcului şi m-am relaxat într-o zi cu soare. Chiar dacă nu este un loc fascinant ca în grădinile de la Versailles sau Schonbrunn, de exemplu, este totuşi un loc plin de viaţă cu păsări, arbuşti, aranjamente florale, copaci, fântâni şi multe statui ce te transpun într-o lume de basm.

Am căutat informaţii pe internet despre acest castel medieval şi am aflat puţine date. Construcţia a început în urmă cu 20 de ani, este încă în restaurare şi urmează ca în interior să fie adus mobilier vechi şi obiecte cu valoare istorică, iar ferestrele vor fi ornate cu vitralii.

La construcţia castelului, dar şi în unele locuri din grădini, s-au adus cantităţi imense de piatră extrasă din muntele Strandja, piatră cu proprietăţi aparte, în sensul că-şi modifică colorile în funcţie de lumină. Se zice că pe timp de noapte aceasta devine transparentă, contribuind astfel la atmosfera de basm a castelului.

Vizita la castel a început odată cu intrarea, printr-o arcadă mare din piatră, în curtea castelului şi cu achitarea sumei de 10 leva, taxă ce era afişată cu litere groase pe un zid. Ca şi în cazul celor care au vizitat castelul înaintea mea, şi au scris despre acest fapt, nici mie nu mi s-a dat chitanţă pentru suma plătită. De altfel, nici pentru sumele plătite pentru parcări în Sozopol, Primorsko sau Tsarevo nu mi s-a eliberat chitanţă, fapt ce dovedeşte că vecinii noştri stau mai bine ca noi la capitolul evaziune. :)

Pentru că nu ştiam că în interior castelul nu se vizitează, :( am cercetat mai întâi exteriorul începând cu grădina de pe latura vestică, cu multe aranjamente florale, alei străjuite de arbuşti, fântâni cu statui, poduri japoneze din bronz, căderi de apă, gărduleţe de metal cu dragoni.

În stânga aleii de pe latura vestică a castelului se află crama castelului, o hrubă pe două nivele, unde se pot degusta sau cumpăra diferite soiuri de vinuri. La primul nivel se află o cameră în care se află o masă mare din lemn şi groasă de aproximativ 15 cm, scaune vechi tapiţate cu mătase şi pe pereţi tablouri la fel de vechi. În cea de-a doua sunt câteva obiecte medievale şi nişele unde sunt depozitate diferite soiuri de vin.

La suprafaţă, în continuare pe alee, se află un platou cu un mic monument statuar şi câteva bănci din metal. La nord de platou se află o capelă în faţa căreia sunt câteva statui din ghips, iar în interior vitraliile îl înfăţişează pe Sf. Gheorghe omorând balaurul. Pe nişte scări înguste se putea urca în turnul capelei, dar nu a fost cazul la mine care sunt un pic claustrofob.

După ce am vizitat şi latura de est a castelului, la fel de frumoasă ca cea vestică, am coborât la lac, unde am admirat lebedele, păunii înfoiaţi, păuniţele şi mini zoo-ul. Pe latura vestică se poate urca pe o scară, într-un turn, dar nici aici nu am avut curajul.

Tot în partea estică se află un mic arc de triumf, pe unde am intrat şi am ajuns la un platou cu un bar unde am comandat un cappuccino. Nici aici nu mi s-a dat chitanţă, dar nici eu nu am avut în buzunar cele 6 leva, cât costa băutura, şi s-a mulţumit cu 5 leva şi ceva mărunţiş. :)

Licoarea am savurat-o într-un salon circular cu canapele moi din piele şi vedere spre lac, prin nişte arcade de piatră. Cupola este pictată cu un albastru puternic şi tinere frumoase printre flori, iar în mijloc un soldat îmbrăcat în armură. Cam nepotrivite aceste ”detalii” într-un salon de restaurant cu o vedere aşa de frumoasă spre grădină şi lac.

De aici am trecut iar pe la arcul de triumf şi ne îndreptam spre intrare în castel când... stupoare, acesta nu se poate vizita în interior. :( Supăraţi, ne-am îndreptat spre ieşire şi nici nu am vrut să mai dicutăm cu cei doi pitici, care pentru 1 leva voiau să facem o poză cu ei.

Ca o concluzie, cred că am dat suficiente detalii despre acest neobişnuit castel şi puteţi să decideţi dacă merită sau nu vizitat. Eu Am Fost Acolo şi nu mi-a părut rău.

Vacanţe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 8578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI