Conacul Domniței Ralu

TIPĂREȘTE

Nu știu ce legătură există sau dacă există vreo legătură între Conacul Domniței Ralu - frumoasa locație pierdută printre viile prahovene - și Domnița Ralu Caragea - fiica mai mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei (1812-1818), cea căreia îi datorăm începuturile teatrului românesc. Am căutat, am întrebat, dar tot nu m-am lămurit. Nu știu nici cine a avut inițiativa construirii conacului despre care voi povesti în cele ce urmează. Pe site-ul oficial am găsit o însemnare: "Cu o istorie veche, ce începe în anul 1925, conacul Domniței Ralu a călătorit în timp, păstrând autenticitatea și farmecul vremurilor de altădată". Și tot acolo se menționează: "Născut în 1925. Renăscut în 2015." Atât!

Pe DN1B, șoseaua care leagă Ploieștiul de Buzău, venind de la Filipeștii de Târg unde vizitaserăm Conacul Pană Filipescu și Palatul postelnicului Constantin Cantacuzino, azi o ruină, ne îndreptam spre Valea Călugărească. Rezervaserăm acolo, la Pensiunea "Fetească Neagră" cazarea pentru două nopți în ideea de a vizita cât mai mult din împrejurimi. La numai câțiva kilometri de punctul final al călătoriei noastre, ne-a atras atenția un panou care anunța că ne aflăm nu departe de Conacul Domniței Ralu. Era devreme, așa încât am considerat că o abatere cu totul neprevăzută nu ne putea strica planurile.

Virăm la stânga și urmăm drumul în urcuș, printre plantațiile de viță de vie. Rândurile perfect aliniate, bine îngrijite, te duc cu gândul la o formație militară aflată la paradă. În vârful dealului, în partea dreaptă a drumului, apare dintr-odată o frumoasă clădire albă cu acoperișuri roșii. Terminați în arcade, stâlpii pridvoarelor dau conacului frumusețea de odinioară. Am aflat că edificiul - ruinat - a fost refăcut în urmă cu câțiva ani respectându-se cu strictețe aspectul original al fațadei.

Conacul Domniței Ralu din Chițorani, aflat la 12 km de Ploieşti și la aprox. 80 km de București, este o locație ideală pentru petreceri de nuntă sau alte evenimente cu participare numeroasă. Un mare cort este amplasat în spatele conacului, iar clădirea sau foișorul din față, de un deosebit rafinament, precum și unduirea dealurilor cu vii care se pierd în zare, pot alcătui superbe fundaluri pentru fotografii.

Parcarea este foarte mare. Mașinile pot fi lăsate lângă poartă sau în curte, în fața conacului, în lateral sau în spate, mai aproape de cortul pregătit pentru evenimente. Terasa de lângă conac, cu umbrele mari, precede o alta aflată la intrarea în restaurant. Încălziți, puțin obosiți, acolo ne-am oprit și noi. Tocmai mâncaserăm, nu ne era foame, dar o băutură răcoroasă ar fi mers de minune. Fiind cu mașina, mai având ceva drum de făcut, am fost condamnați la o bere fără alcool. Hilar! Să mergi la conacul dintre vii, cu cramă, și să comanzi bere!!!

Popasul a fost binevenit din mai multe puncte de vedere, cel mai important fiind acela că am cunoscut un loc frumos, situat departe de lumea dezlănțuită a marilor orașe. Am aflat că la Conacul Domniței Ralu poți rămâne și peste noapte, oaspeții având la dispoziție 9 camere toate cu aer condiţionat şi cu acces gratuit la internet, cu TV cu ecran plat, precum și cu baie dotată conform celor mai moderne standarde.

Am folosit prilejul de a face câteva fotografii la bar, în sala restaurantului și chiar la toaletă. Totul este frumos și aranjat cu mult bun gust și cu mare atenție pentru detalii. Suntem hotărâți să revenim la Conacul Domniței Ralu cu atât mai mult cu cât de astă dată eu n-am văzut și crama (doar soțul meu a coborât acolo) și nici nu am luat masa în restaurant. Fugitiv, mi-am aruncat ochii pe ofertele din meniu. Nu intru în amănunte. În caz că sunteți interesați, puteți consulta meniul aici

Puțin despre comuna Bucov și satul Chițorani.

Comuna Bucov, situată în partea vestică a zonei viticole Dealu Mare, este locul în care, la 20 octombrie 1600, Mihai Viteazul a fost învins de o oaste formată din poloni și moldoveni.

În satul Chițorani din comuna Bucov unde am ajuns pentru a vizita Conacul Domniței Ralu din dealul cu vii, se află ansamblul Bisericii "Sfântul Stelian", ansamblu format din biserica propriu-zisă și din turnul-clopotniță refăcut în sec. XIX. Biserica Sf. Stelian a fost construită în 1797 de paharnicul Constantin Cantacuzino și de soția sa, Smaranda. Ne-a fost foarte ușor să ajungem la biserică pentru că se află în sat, chiar la șosea. Poarta metalică din gangul clopotniței era încuiată, așa încât nu ne-am putut apropia mai mult. Am fotografiat de lângă gard.

Tot în comuna Bucov, în Valea Orlei, se află Biserica de lemn "Sfântul Nicolae", un așezământ religios înălțat în sec. XVII. Dacă tot am aflat despre ea, nefiind prea departe, am vrut să o vedem. N-a fost prea ușor. Indicatoarele plasate la șosea făceau referire la Mănăstirea Sf. Nicolae, dar localnicii - și așa greu de găsit pentru a putea fi interpelați - nu aveau cunoștință de o mănăstire în zonă. Ne-au îndreptat spre Biserica Sf. Nicolae pe care am găsit-o pe un deal, înconjurată de un cimitir și cu toate porțile încuiate. Într-adevăr, este o simplă biserică având lângă ea doar o clopotniță și nici un fel de altă construcție adiacentă, specifică așezămintelor mănăstirești.

Atât ansamblul Bisericii "Sfântul Stelian" din Chițorani, cât și Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" din Valea Orlei sunt monumente istorice de arhitectură de interes național. Nu sunt prea spectaculoase și nu pot îndemna pe nimeni să meargă să le viziteze dat fiind că nu sunt deschise decât - probabil - în zilele de sărbătoare când se oficiază slujbe.

În schimb, Conacul Domniței Ralu din Chițorani merită din plin o abatere de la traseu. Frumusețea construcției, amplasarea sa pe vîrful dealului, înconjurată de vii cât poți cuprinde cu privirea, aerul curat și senzația de libertate, departe de aglomerația orașului, sunt atuuri în plus.

---

VIZUALIZĂRI: 11062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI