Filipeștii de Târg - Umbre ale trecutului

TIPĂREȘTE

Situat la numai 6,5 km de Domeniul Cantacuzino pe care tocmai îl vizitaserăm la Florești, Conacul Pană Filipescu din Filipeștii de Târg - obiectiv intrat în circuitul turistic în urmă cu doi ani - nu putea lipsi din programul nostru de vizite în Prahova cu atât mai mult cu cât aflaserăm de existența lui și știam că face parte din moștenirea cantacuzină a județului. Nu știam cu exactitate unde este amplasat, de aceea, ajungând în Filipeștii de Târg, atunci când am zărit pe partea stângă a șoselei un loc înverzit în mijlocul căruia tronau niște ruine impozante, am oprit convinși că obiectivul căutat nu poate fi departe.

Filipeștii de Târg

Nu se ştie cu exactitate când a apărut această aşezare. O inscripţie pe o piatră de temelie descoperită la marginea de nord a satului, arată că acolo, la începutul sec. XVI, comisul Vintilă a zidit o biserică. Până pe la anul 1810 așezarea s-a numit "Filipeştii de Prahova", abia mai târziu figurând în documentele vremii cu numele "Filipeștii de Târg". Cert este că satul își datorează numele proprietarilor moșiei, boierii din neamul Filipescu.

Nu intru în amănunte privind istoria așezării pentru că nu acesta este scopul articolului de față. Totuși, merită reținut faptul că în comuna Filipeștii de Târg se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: curtea boierească a lui Pană Filipescu (1650) - ansamblu format din conac și zid de incintă, ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino (1633-1641), ambele situate în satul Filipeștii de Târg și ruinele conacului spătarului Mihail Cantacuzino (mijlocul sec. XVII) din Mărginenii de Jos. În afară de acestea, cine are mai mult timp la dispoziție poate încerca să descopere și celelalte patru obiective din comună incluse în lista monumentelor istorice de interes local, toate aflate în satul Filipeștii de Târg. Noi nu am văzut ruinele vechii mori de apă (sfârșitul sec. XVIII) și nici crucea de piatră (1646) aflată la ieșirea din Filipeștii de Târg, spre Mărgineni. Piatra tombală a comisului Vintilă (sec. XVI) din incinta bisericii "Adormirea Maicii Domnului", de asemenea n-am reușit s-o vedem, în schimb am văzut pisania vechii biserici (1642) încastrată în zidul pridvorului, vizibilă de la exterior. Dar, despre acestea mai târziu.

Vis-à-vis de ruinele Palatului postelnicului Constantin Cantacuzino, în fața magazinului cu flori, o doamnă în vârstă sprijinindu-se în mers de un baston, oprește lângă noi cu chef de vorbă. Am aflat că este fiica preotului, cel care slujea la biserica din sat în vremea când la Filipeștii de Târg încă mai erau boieri. Amintirea doamnelor și a domnițelor gătite frumos părea că-i face bine. Ea ne-a spus că ne putem apropia de ruinele palatului și chiar ne-a indicat cele două intrări pe spațiul înierbat care îl înconjoară.

Palatul postelnicului Constantin Cantacuzino

Cine ajunge la Filipeștii de Târg, în fața ruinelor palatului, ar trebui să facă un exercițiu de imaginație pentru a privi mai adânc în istoria vremurilor de mult apuse, atunci când Constantin Cantacuzino - postelnic în timpul lui Matei Basarab, căsătorit cu Elina, fiica domnitorului Radu Șerban - a construit pe aceste locuri o reședință luxoasă, demnă de rangul și de averea sa. Înălțat în perioada 1633-1641, palatul cu beci, parter și etaj avea ziduri groase, de cărămidă, care își mai poartă semeția și în zilele noastre.

Din însemnările lui Paul de Alep care a vizitat ținutul Filipeștilor se înțelege că palatul dispunea de un sistem ingenios care urca apa din râul Prahova udând grădinile și deservind somptuoasa baie turcească. Încăperile erau largi, cu acoperișuri boltite, iar fațadele erau decorate artistic cu stucatură policromă. Trebuie amintit că aici, în acest palat, stolnicul Constantin Cantacuzino, fiul postelnicului, un erudit al vremii, își păstra valoroasa bibliotecă. După moartea fiului sau Ştefan (1716), ultimul domn autohton, palatul postelnicului Constantin Cantacuzino intră într-un lung și continuu proces de degradare, stare accentuată şi de cutremurele devastatoare care au urmat.

Prin iarba curată, pe alocuri cosită, privind și fotografiind, am dat ocol zidurilor ruinate ale palatului străpunse de golurile fostelor ferestre. Beciul larg, întins cât toată construcția, are intrările arcuite invadate de gunoaie.

Mai trebuie să amintesc faptul că cele două mari familii boierești - familia Filipeștilor și familia Cantacuzinilor - au realizat o alianță prin căsătoria lui Pană Filipescu cu fiica cea mai mare a postelniului Cantacuzino. Conacul Pană Filipescu avea să fie următorul nostru obiectiv de vizitat în Filipeștii de Târg.

Conacul Pană Filipescu

În preajma anului 1650, tânăra familie boierească constituită prin căsătoria marelui logofăt Pană Filipescu cu Marica, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino, construiește la mică distanţă de palatul postelnicului, pe actualul teritoriu al comunei Filipeștii de Târg, Conacul Pană Filipescu.

Timpurile au trecut, construcția s-a ruinat, dar, în zilele noastre - considerat un important monument istoric, o bijuterie a stilului tradiţional românesc - Conacul Pană Filipescu a fost restaurat (cu fonduri nerambursabile) în scopul organizării unui muzeu cu tematică medievală.

Proprietatea este înconjurată de un zid de piatră și el clasificat ca monument istoric. Dincolo de poartă, pe lângă steagul UE și cel al României, înaintăm pe aleea pietruită, flancată de bănci și de arbori umbroși. Corcodușii cu crengile grele de rod își lepădaseră preaplinul în iarbă și pe caldarâm. Ascuns pe după pomi, conacul își arată mai întâi pridvorul alb susținut de coloane și împodobit cu mușcate roșii, înflorite.

Panoul amplasat în foișor este primul care ne oferă informații despre obiectiv. Tot acolo aflăm programul de funcționare al muzeului (de marți până duminică între orele 09.00-17.00), precum și taxele de acces (8 lei/persoană - adulți, 4 lei/persoană - pensionari și eroi ai revoluției, 2 lei/persoană - copii, elevi și studenți). Taxele de fotografiere în expoziții sunt prohibitive (25 lei/piesă, 50 lei/sală). Am observat că la toate muzeele prahovene pe care le-am vizitat în acest periplu se practică aceleași tarife. La unul dintre ele chiar mi-am exprimat mirarea vocal și am întrebat deschis dacă le plătește cineva. Răspunsul a fost că este politica muzeului de descurajare a fotografierii fără noimă (selfie-urile și tot ceea ce ține de acestea) mai ales atunci când vin vizitatori în grupuri mari.

Din holul central, larg, în care se află punctul de încasare a taxelor și vitrinele cu suveniruri, cărți și pliante, după achitarea taxei, ni s-a indicat traseul și am pornit singuri să ne efectuăm vizita.

Încăperea din stânga, prima, expune machete ale principalelor ctitorii cantacuzine din județul Prahova și câteva documente înrămate, iar a doua care pare să fi fost o capelă, adăpostește vechi icoane, uși împărătești și - în două vitrine distincte - Biblia lui Șerban Cantacuzino de la 1680 și Pravila lui Matei Basarab (1652).

Portretul în mărime naturală al spătarului Mihai Cantacuzino realizat de Theodor Aman, reproducerea unei tiparnițe din sec. XVIII, piese de vechi mobilier, podoabe de epocă, un veșmânt de domniță cusut cu fir de aur și argint, sunt doar câteva dintre prețioasele obiecte expuse în muzeul conacului.

O sală specială a fost dedicată celui mai bogat român de la începutul sec. XX, Gheorghe Grigore Cantacuzino - Nababul, al cărui portret în mărime naturală se află expus pe unul dintre pereți. Mobilierul specific epocii - un birou cu telefon și toate cele necesare scrisului, o mică bibliotecă cu vitrină, un scrin, o măsuță și altele - împreună cu o colecție de documente originale sunt o mărturie a statutului fostului proprietar.

Vizita în pivnițele conacului nu am mai făcut-o singuri, ci însoțiți de o doamnă care ne-a descuiat și ne-a arătat calea. Intrarea se face din curtea conacului, coborând scara din culoarul cu acoperiș boltit. În pivnițe sunt amenajate expoziții de arheologie - piese descoperite în timpul lucrărilor din prima fază de reconstruire a conacului - obiecte tradiţionale (o căruță, un plug de lemn), o expoziţie lapidarium care include cruci și lespezi funerare, capiteluri și ancadramente bogat ornamentate, sculptate în piatră.

Nu trebuie să uit a menționa că în fața conacului, în spațiul amenajat cu bănci, umbrit de pomi și decorat cu flori, sunt amplasate busturile domnitorilor Mihai Viteazul și Șerban Cantacuzino între care se află cel al postelnicului Constantin Cantacuzino, al fiului acestuia - marele spătar Drăghici Cantacuzino și al ginerelui său - marele logofăt Pană Filipescu, fostul proprietar al conacului.

Biserica Adormirea Maicii Domnului

Nu departe de Conacul Pană Filipescu se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului". Această biserică nu este prima înălțată în Filipeștii de Târg. Ea a fost construită pe locul celei ridicată de postelnicul Constantin Cantacuzino între anii 1641-1642 (pictată de Pârvu Mutu) "năruită la cutremurul cel mare din noiembrie 1940". O parte din temelii se văd şi astăzi, iar pe locul unde a fost altarul este ridicată o cruce.

Conform pisaniei, biserica actuală a fost edificată în anii 1942-1943 prin grija preotului Nicolae M. Nicolae, după proiectul arhitectului Rădulescu Mihail din Ploiești. Din cauza războiului, biserica a fost sfințită abia în 1945. Frescele interioare, lucrare a pictorului Emil Ivănescu din Curtea de Argeş, au fost executate în 1967.

Dacă sunteți în trecere prin Filipeștii de Târg, poposiți câteva minute în fața bisericii! Chiar dacă o găsiți închisă puteți admira fațada și pridvorul pictat în peretele căruia (în dreapta intrării) este încastrată o veche piatră inscripționată. Este pisania bisericii ridicată de postelnicul Constantin Cantacuzino în 1641-1642.

Iar înainte de a pleca, aruncați o privire vis-à-vis! Veți vedea - la exterior - cum arăta o "Bae populară".

---

VIZUALIZĂRI: 3037 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI