La Humulesti, pe urmele lui Nica...

TIPĂREȘTE

Povestile si amintirile lui Creanga ne-au marcat multora copilaria si mi-am imaginat de multe ori casuta din apropierea Ozanei frumos curgatoare. Ajunsa la Targu Neamt am avut o surpriza. Casa era asa cum mi-am imaginat-o, dar era parca rupta dintr-un alt decor, unul de poveste, si amplasata intr-un oras cu care nu pare sa aiba multe in comun.

Imprejmuita de un gard de nuiele care mie mi-a placut la nebunie, casa lui Creanga este o pata de culoare in decorul strazii. Ajunsi aproape de ora inchiderii, am reusit, totusi, sa vizitam casa-muzeu, ghizii amabili lasandu-ne sa ne bucuram de vizita, fara sa ne grabeasca.

Ni s-a facut o prezentare scurta a casei, ghidul vorbind cu accent moldovenesc si recitand pasaje din operele lui Creanga. Am facut fotografii si ne-am mirat de spatiul mic in care se inghesuia cu modestie toata familia scriitorului.

Razboiul de tesut – asemanator cu cel al bunicii mele dintr-un satuc ardelenesc, suveica, furca de tors si hainele expuse te transpun intr-un alt timp, intr-o lume de demult, linistita si lipsita de griji, a copilariei si a bucuriei.

Ceea ce nu am stiut pana am ajuns acolo este ca in vecinatatea casei-muzeu se afla un alt muzeu, in aer liber, “La Mos Chiorel”, in care sunt reproduse scene din povestile lui Creanga, in care am putut face poze cu personajele lui Creanga: mosul si baba cu fetele lor, capra, iezii si lupul, ursul si vulpea etc.

Desi avem in jur de 30 de ani, ne-am simtit din nou copii, vizitand pentru prima oara micul paradis al lui Creanga, un adevarat paradis, pentru ca, daca stam sa ne gandim incotro ne poarta pasii prin viata si la cate incercari ne supune aceasta, vechea casuta sau micul apartament in care ne-am petrecut fiecare copilaria va ramane micul nostru paradis, a carui amintire nu ne va parasi nicodata. Creanga a avut harul de a-l putea darui si cititorilor sai.

---

VIZUALIZĂRI: 3146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI