GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Parcul Tematic 'Ion Creangă' - o lume a poveştilor
La finalul articolului precedent vă spuneam că odată ajunşi la Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, veţi constata că puteţi vizita nu doar acest mic şi foarte frumos muzeu ci şi un alt obiectiv poate la fel de interesant. Aşadar, avem ocazia de a vedea nu unul ci două obiective turistice distincte, ce aduc în prim-plan pe Ion Creangă şi opera acestuia. Ei bine, chiar dacă sunt ferm convins că pentru mulţi cel de-al doilea obiectiv nu era vreun mare secret, a venit totuşi momentul să spun clar şi răspicat că e vorba despre PARCUL TEMATIC „ION CREANGĂ”.
Parcul constituie o investiţie privată, cea care a avut ideea de a deschide un astfel de obiectiv fiind o localnică. Aceasta s-a ocupat de amenajarea parcului, pe un teren din imediata vecinătate a Casei Memoriale (acest teren fiind defapt o parte din fosta grădină a casei), cumpărat anterior de la unul din descendenţii familiei lui Creangă. După finalizarea lucrărilor (care se pare că ar fi durat aproximativ patru luni), în anul 2004 Parcul Tematic a fost deschis publicului.
Fiind gard în gard cu Muzeul Memorial, e şi normal ca o parte din informaţiile generale referitoare la cele două obiective să coincidă însă chiar dacă unele date au fost menţionate la articolul precedent, pentru a păstra o (hai să-i zicem) structură uniformă a articolelor, le voi relua şi aici, binenţeles cu eventuale omisiuni şi completări care să asigure detalii cât mai corecte şi complete.
Fiind amplasat, aşa cum deja am precizat, în Humuleşti, chiar lângă muzeu, calea de acces este constituită, indiferent că se vine dinspre Piatra-Neamţ ori dinspre centrul oraşului Târgu-Neamţ, de drumul naţional 15C. Odată ajunşi în cartierul Humuleşti, orientarea se face destul de uşor, intersecţia cu strada „Ion Creangă” fiind marcată cu săgeţi informative turistice – atenţie însă, căci nu veţi găsi indicatoare către Parc ci doar către Casa Memorială.
Din intersecţie, pe sensul de deplasare dinspre oraşul reşedinţă de judeţ către Târgu-Neamţ, se face dreapta (ca un alt punct de reper, strada este imediat după o biserică – atenţie că mai este o străduţă şi înainte de biserică) pe strada „Ion Creangă”, după care se mai parcurg aproximativ 200 – 250 de metri (pe indicatoare scrie 150 de metri dar după aprecirea mea am ceva dubii că e adevărat). Ajunşi la destinaţie, mai întâi vom da de poarta muzeului şi imediat după, şi de cea a Parcului Tematic.
Coordonatele de care se pot folosi cei care utilizează un aparat GPS, indiferent că vorbim de localizarea pe hată sau de acces, sunt: 47.197740 / 26.355025.
Referitor la spaţiile de parcare, şi aici e aceeaşi poveste ca în cazul Casei Memoriale. Nu există o parcare proprie ci se foloseşte marginea străzii şi în special, parcarea de la restaurantul din imediata vecinătate a parcului, astfel că locurile sunt destul de limitate şi cu siguranţă în zilele aglomerate din sezonul cald, insuficiente. Ar fi ideal dacă s-ar găsi vreo modalitate de amenajare a unei parcări mai mari, care să deservească cele două obiective, deşi din câte am observat la faţa locului, zona nu prea permite aşa ceva. Rămâne de văzut dacă în viitor se va lua vreo măsură ce ţine de acest aspect.
Spre deosebire de Casa Memorială, ce aparţine de Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, aşa cum am mai spus, parcul constituie o investiţie privată, proprietate a unei localnice care a avut ideea de a readuce în atenţie şi reproduce lumea poveştilor lui Creangă dar nu numai atât. Se poate spune că acest parc tematic este defapt împărţit în două, pe de o parte fiind prezentate scene şi personaje binecunoscute ce se regăsesc în opera povestitorului (vorbim aici de expoziţia amenajată în aer liber) iar pe de altă parte, fiind expuse aspecte din viaţa rurală a satului moldovenesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea (constituite într-o expoziţie interioară).
Întrând în perimetrul parcului, ajungem mai întâi într-o ”anticurte”, unde printre altele este amenajat şi un chioşc cu suveniruri, ce trebuie menţionat datorită faptului că de aici se achiziţionează şi biletele de vizitare. Intrarea în parcul propriu-zis este vegheată de Nică, cel care parcă ne invită să păşim în lumea poveştilor. Exact, despre asta e şi vorba! Odată trecuţi de poartă, parcă ne teleportăm într-o altă lume, una de basm, unde suntem înconjuraţi de personaje de poveste.
Mergând încet şi privind în jur, de o parte şi de cealaltă a aleii pietruite descoperim rând pe rând scene desprinse din poveştile copilăriei. Mai întâi vedem ursul care cu coada prinsă în gheaţă, priveşte cu ciudă către şireata vulpe ce se mândreşte cu peştii ce-i ţine în braţe. Facem apoi cunoştinţă cu mătuşa Mărioara, a cărei jordie e gata să-i aplice o corecţie hoţului de cireşe, şi cu Smărăndiţa, ce se uită cu teamă la mult-urâtul „cal bălan”. Supravegheaţi de la înălţime de cocoşul ce ţine în cioc punguţa cu doi bani, ajungem să-l vedem pe Nică îmbarcat împreună cu bunicul său în căruţă, gata de plecare către Broşteni.
Mai facem câţiva paşi iar după ce trecem pe lângă un cuptor de pâine, ajungem la bordeiul caprei cu trei iezi şi mai departe, la casa lui Moş Chiorpec, personaj care nu se dezminte că e om muncitor şi ne arată că are o gospodărie cu de toate cele de trebuinţă – defapt vorbim de o foarte interesantă expoziţie de obiecte gospodăreşti vechi.
Mergem mai departe şi pe prispa unei alte căsuţe dăm de frumoasa „fată a moşului”, care harnică precum o ştim, lucrează de zor la un fuior.
La intrarea într-o altă casă (în stânga şi dreapta uşii), pe de o parte descoperim scena cu drobul de sare iar pe de alta îl găsim pe Nică şi alţi câţiva copii ai satului, veniţi cu colindul la popa Ciubotaru. Iar cu aceste două scene, putem spune că expoziţia exterioară şi totodată prima parte a parcului – care aşa cum spuneam, face o incursiune printre cele mai cunoscute poveşti scrise de Creangă.
Ca o completare, cred că merită să fie menţionat faptul că scenele şi toate cele despre care v-am povestit până acum, sunt reproduse în mărime (aproximativ) naturală, personajele fiind întruchipate cu ajutorul figurinelor din ghips (opere ale unui meşter braşovean) şi al animalelor împăiate (realizate de către un localnic). În plus, în dreptul fiecarei scene există câte un panou cu un citat din povestea din care face parte acea reprezentare.
Din câte am înţeles, atmosfera de basm este completată şi de un fond sonor, vizitatorii având ocazia ca în timpul plimbării să asculte poveştile atât de bine reprezentate în acest parc. Această informaţie am primit-o la faţa locului însă nu aş putea să o confirm deoarece la momentul vizitei noastre, se pare că ar fi existat o mică problemă temporară cu sistemul de sonorizare.
După ce am traversat această „lume a poveştilor” plimbarea continuă cu vizitarea expoziţiei interioare, ce prezintă aspecte din viaţa rurală a satului moldovenesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Şi aici, pe lângă o interesantă colecţie de exponate, vorbim despre reproducerea în mărime naturală (cu ajutorul manechinelor) a câtorva scene ce prezintă diverse îndeletniciri ale ţăranilor de la acea vreme.
Expoziţia este amenajată în două săli. În prima încăpere (de dimensiuni mai mici) este reprodusă scena unei şezători, unde pe lângă decorul specific unui interior ţărănesc (nu are rost să fac o descriere căci imaginile sunt mult mai elocvente), sunt prezentate ţărăncile ce torc lână şi instrumentele acestora. De pe masă nu lipsesc colacii, aşezaţi frumos într-un coş împletit, ori plosca şi ceştile din lut, că na..., acuma... o „tărie” e binevenită oricând :).
Pe lângă scena cu şezătoarea, tot în prima sală se mai pot admira şi alte exponate: vase din lut, mici putini din lemn, carpete şi covoare ţesute la război (de ţesut, binenţeles:) ), costume populare, precum şi o mică expoziţie de fiare de călcat vechi - ce foloseau căldura degajată de jarul încins ce se punea în interiorul lor.
Cea de-a doua sală este mai mare iar aici, pe lângă exponatele ce decorează pereţii camerei (ştergare şi carpete, câteva măşti, costume populare), sunt de asemenea reproduse mai multe scene, ce prezintă câteva din îndeletnicirile ţăranilor. Astfel, privind pe latura din dreapta, mai întâi descoperim cum arăta un atelier de dulgherie şi ce scule se găseau acolo, apoi vedem cum se ţeseau covoarele şi carpetele cu ajutorul războiului de ţesut, şi la final, cam cum arăta un ”interior gospodăresc” (poate nu e cea ai inspirată denumire însă altă idee care să reflecte decorul nu am avut).
De cealaltă parte a sălii se continuă „interiorul”, fiind prezentate locul de tăiere al lemnelor pentru sobă, câteva obiecte folosite la producerea vinului şi nu în ultimul rând, un nene :) ce se ocupă de morărit. Şi cu asta, se încheie şi vizitarea expoziţiei interioare astel că părăsim clădirea, facem cale întoarsă printre personajele de poveste şi după o scurtă pauză la magazinul de suveniruri, părăsim Parcul Tematic, încântaţi de ceea ce am văzut.
Biletele de vizitare a parcului costau 2 lei pentru adulţi şi 1 leu pentru copii, iar pentru fotografiere şi filmare, spre deosebire de multe alte locuri unde sub diverse motive (unele mai întemeiate altele de-a dreptul penibile) se cer bani pentru astfel de „facilităţi”, aici nu exista nici o taxa, fiecare putând imortaliza imagini după bunul plac, atât în curte cât şi în spaţiul ce găzduieşte expoziţia interioară.
Referitor la programul de vizitare, la faţa locului nu am găsit vreun afiş, vreun anunţ sau ceva care să ne confirme un program oficial însă doamna de la care am cumpărat biletele de intrare ne-a zis că parcul este deschis „de obicei” între orele 09.00 şi 18.00. Ce înseamnă acel „de obicei”? Se pare că „depinde de situaţie”, pe timpul iernii, în funcţie de numărul de vizitatori, ora închiderii fiind 17.00, respectiv aceeaşi cu cea de închidere a muzeului vecin.
Deoarece nici la articolul despre Casa Memorială nu le-am menţionat, ţin să adaug aici câteva detalii care nu au strict legătură cu cele două obiective însă ar putea fi de folos celor care ajung în zonă.
În cazul în care vi se face foame sau doar se doreşte o pauză la un pahar de... ceva de băut :), chiar lângă parc (tot gard în gard) există restaurantul „La Smărăndiţa” – acolo unde este şi parcarea de care spuneam mai devreme, cea unde cei mai mulţi vizitatori aleg să-şi lase maşinile. Am auzit un zvon că acest restaurant ar fi patronat tot de cea care deţine şi Parcul Tematic însă... e doar un zvon şi oricum asta nu are absolut nici o importanţă.
Fiind pe fugă, nu am avut timp să intrăm şi în restaurant aşa că nu aş putea să vă spun absolut nimic despre condiţii, calitatea mâncării sau preţuri. Pur şi simplu, am ţinut doar să precizez că el există acolo, lângă cele două obiective.
Pentru cei care vor să cumpere suveniruri (şi nu numai), există micul magazin amplasat în perimetrul parcului – de unde se achiziţionează şi biletele de intrare, dar şi alte câteva chioşcuri lângă restaurant, înşiruite pe una din marginile parcării.
Referitor la preţuri, acestea erau aproximativ aceleaşi în ambele locuri (parc şi parcare). Cât despre marfă, nu ştiu dacă între timp s-a schimbat ceva însă dacă situaţia este aceeaşi ca la data vizitei noastre, eu vă recomand magazinul Parcului Tematic. Chestii artizanale „de bandă” se găseau şi colo şi dincolo, totuşi în parc existau mai multe produse specifice locului, implicit având mai multe opţiuni de a alege ceva. E drept că păreau că sunt multe şi la comercianţii din parcare însă la o privire mai atentă, pe lângă veşnicele „minunăţii” ce se găsesc cam peste tot prin ţară (mă refer la locurile de interes turistic, unde sunt prezenţii micii comercianţi), am observat că defapt o parte dintre obiectele vândute aveau legătură cu Bojdeuca lui Creangă, nicidecum cu locul unde ne aflam – casa natală.
Aş face o mică paranteză şi aş spune că am avut ocazia de a constata că din păcate sunt şi persoane care nu fac diferenţa între cele două case în care a locuit povestitorul. Ba mai mult, nici nu ştiam dacă să râd sau să plâng atunci când din întâmplare am auzit şi o explicaţie a faptului că acea casă prezentată în unele imagini / suveniruri nu seamănă cu cea din realitate. E simplu!!! Cică ar fi „fost renovată şi modificată şi de aceea nu mai are uşa pe centru ci în lateral”. Mda, alte comentarii nu cred că-şi au rostul aici. Poate că mă înşel însă nu mi se pare chiar în regulă ca om în toată firea, să nu faci diferenţa între Bojdeuca de la Iaşi şi Casa Memorială de la Humuleşti:(.
Revenind la subiect, sfatul meu (logic de altfel) e să aruncaţi mai întâi o privire în ambele locuri şi pe urmă să vă decideţi dacă şi ce achiziţionaţi.
Nu mai vreau să lungesc povestea aşa că spun scurt şi la obiect:
- realizarea acestui parc tematic a fost o idee grozavă;
- deşi se întinde pe o suprafaţă destul de restrânsă, parcul este bine şi frumos amenajat;
- dacă ajungeţi în zonă, nu-l ocoliţi căci merită din plin să-l vizitaţi şi cu siguranţă cei mici vor fi încântaţi iar cei mari îşi vor aminti măcar şi doar pentru câteva clipe, de copilărie şi de poveştile nemuritoare scrise de marele povestitor Ion Creangă.
Toate cele bune şi pe curând.
Trimis de urjanclaudiu in 26.12.14 13:32:03
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TÎRGU NEAMȚ.
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (urjanclaudiu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 47.19781400 N, 26.35481500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
O prezentare exceptionala, Claudiu. Felicitari! Am rerait inca o data vizita facuta acum cateva luni aici, dar avand acum un ghid de calitate.
Craciun fericit!
Denisa, Emi, Ema, Dan
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@Dan&Ema - Mulţumesc mult de tot pentru... tot (felicitări şi urări). Din păcate pentru Crăciun e cam târziu să vă urez şi eu ceva însă sărbătorile de iarnă nu au trecut aşa că
SĂRBĂTORI FERICITE alături de toţi cei dragi...
P. S.:... binenţeles cu Denisa şi Emi în cap de listă .
”Daca autorul preferă o altă melodie...
@webmaster13 „Autorul” nu preferă o altă melodie pentră că îi place foarte mult „Once upon a time in the West”, ba mai mult îţi trimite multe mulţumiri. Sincer, cel puţin la ora asta nu-mi aduc aminte să o fi ascultat până acum în versiunea asta, foarte reuşită de altfel.
SĂRBĂTORI FERICITE nu doar pentru tine ci şi pentru întreaga echipă care se ocupă de bunul mers al saitului.
@urjanclaudiu: Locul e frumos si interesant, merita vazut si relatarea e convingatoare, si copilelor mele le/a placut sa intalneasc personajele lui Creanga chiar la el in sat.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Pe urmele lui Nic´a lui Stefan a Petrei din Humuleşti — scris în 19.12.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 O întoarcere în copilărie — scris în 25.06.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 La Humuleștii copilăriei lui Creangă — scris în 01.09.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Amintiri din copilarie — scris în 02.11.19 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Oct.2016 'Amintiri din copilărie', Ion Creangă — scris în 28.12.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Acasa la Ion Creanga — scris în 25.10.15 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Personaje de poveste la Humulești — scris în 27.05.16 de alinaro din VALLADOLID - RECOMANDĂ