Fuga in copilarie

TIPĂREȘTE

"Ieşi copile cu părul bălai afară şi zâmbeşte si s-o îndura soarele de zâmbetul tău" de aici porneste povestea mea.

Era o zi ploioasa de august, in care soarele nici macar nu dadea semne ca ar vrea sa apara prin vreun colt de cer. Visam deja la casa lui Nica, stiam ca vom ajunge acolo si imi inchipuiam o ulita de satuc din Moldova si cand colo ce sa vezi ca la Nica era asfalt. Ei dar casa, casuta aia mica parca m-a imbratisat de cand am ajuns. Si sa vezi si sa nu crezi ca a rasarit soarele, iar noi am ras cu gandul ca probabil Nica isi face de cap pe undeva prin curte. Ca prin vis parca l-am auzit pe Nica razand si am calcat pragul casutei, inspirand un aer de poveste, de copilarie fara griji.

Zambind am pasit in camera familiei, acolo unde a ramas sfoara cu “motocei”, dar si ceaslovul atat de bun la prins muste. Atat de mica, dar atat de autentica, aceasta casuta a copilului Nica a lu’ Stefan a Petrei Ciubotariul, este probabil cel mai frumos muzeu pentru copii. Aici ei vad locul din care a plecat Nica sa fure pupaza sau la scaldat. Peretii albi, varuiti, masuta mica de lemn, la care practic ar trebui sa stai in genunchi ca sa mananci, razboiul de tesut, hainele acelea vechi, toate sunt in cartea copilariei.

Curtea, ei asta e pentru noi astia mai mari sa stam sa cugetam la copilaria care a zburat ca gandul, dar si pentru tanci sa poata alerga sub privirea blanda a invatatorului Ion Creanga. Stand asa in curte, pe buturugile acelea lungi puse pe post de banci am admirat casuta si m-am gandit ca in casa asta a facut Nica primii pasi, spijinindu-se de “prichiciul vetrei cel humuit”, aici s-a jucat cu fratii si surorile lui, aici glasul sturlubaticului a rasunat pentru intaia oara. Aici au inceput sa-i creasca in suflet muguri de poveste…care au inflorit in Bojdeuca din Ticau, la Iasi. Acolo il voi vizita pe Ion Creanga. Da, da, acolo unde a scris el “Amintiri din copilarie”, povestile, basmele, dar si abecedarele invataceilor lui. Acolo unde alaturi de Eminescu s-a infruptat din bucatele pregatite de Tinca Vartic, acolo unde marele poet a citit pentru prima data poezia “Doina”.

Casa de la Humulesti a fost construita in 1830 de bunicul lui Nica, Petrea Ciubotariul, iar din 1951 ea a fost amenajata ca muzeu. Pana in anul transformarii ea a ramas mostenire din generatie in generatie, iar Zahei Grigoriu, unul din urmasii marelui povestitor, a cedat-o pentru a fi amenajata in casa memoriala.

A scrie mai mult ar fi de prisos, caci trebuie sa mergi sa vezi, sa simti, sa razi, sa respiri aerul de acolo, sa visezi. Acasa la Nica fugi in copilarie pentru cateva clipe si razi din tot sufletul.

---

VIZUALIZĂRI: 1555 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI