Casa Memoriala Ion Creanga – casuta amintirilor din copilarie

Foarte frumos scris, ma bucur ca pot sa acord primul vot! Abia astept sa vad si pozele. Am o colega care ma tot indeamna sa merg la Humulesti, pana la urma o sa ajung acolo dupa ce am citit si descrierea ta!

.....Bakugan, Fulger McQuinn, Shaolin si cate altele (eu am baieti .

ai perfecta dreptate, biancuta.

mi-a placut povestea ta, plina de nostalgie, pentru care te-am "taxat" primul cu 400 de amintiri.

Si degeaba au copii de citit ca lectura obligatorie "Amintiri din copilarie" ca vorba ta tot calculatorul e mai interesant... Felicitari!

Cand eram copil, intr-o tabara am vizitat si eu casa memoriala Ion Creanga. Prea multe nu-mi amintesc, dar citind ceea ce ai scris tu, parca am fost ieri acolo.

Ai dreptate si cu internetul, mi-as fi dorit ca cei mici sa nu aiba parte de internet. Le rapeste din frumusetea cititului, ii fac mai puturosi.

Felicitari pentru review!

Te-am "taxat" si eu cu SB.

Intrare 5 lei si 1 leu ? Ce preturi sunt astea ?

Plin de sensibilitate review-ul tau, locul atrage fie si numai prin ce reprezinta Creanga in literatura romana. Daca ma intreaba cineva de cartea preferata a copilariei, Amintirile n-au rival (Jules Verne vine imediat pe 2

Cu review-ul asta, mie-mi răscoleşti Amintiri din Copilărie. Mulţumesc.

Frumos povestit... Noi am fost cand fata noastra cea mare avea 2 ani si a fost foarte incantata!

Speram sa revenim si cu cea mica.

Si iar imi pare rau ca, dupa fotografii, vad ca au decorat cu personaje, iar eu nu am prins asa ceva!

Un motiv in plus sa ne reintoarcem.

Spune-mi daca mai percep taxa de foto inauntru.

Va multumesc tuturor pentru aprecieri si ma bucur ca unora dintre voi am reusit sa va trezesc amintiri din copilarie!

Din pacate, copiii din ziua de azi, dupa parerea mea, sunt foarte diferiti fata de cum am fost noi. Imi amintesc ca aveam o multime de jocuri in aer liber. Jucam "sotron", "7 pietre", "Tara, tara, vrem ostasi! ", saream elastic, coarda, si altele... dar ei stiu, pe langa fascinatia TV-ului si internetului, doar de Bratz, Barbie, singurele jocuri care le pot face sunt scenete din filmele mentionate - la fetite, iar la baieti - nu prea stiu... @cosminp stie mai bine.

@magdalena, ai dreptate, se percepe si taxa de fotografiere, in fiecare loc 10 lei, astfel la parcul tematic este 1 lei + 10 lei taxa foto, iar la casa Memoriala 5 lei + 10 lei taxa foto.

@presario, sunt preturi modice, daca ar fi mai scumpe cred ca multi nu s-ar mai duce!

web, aceste impresii eu le-am incadrat aici deoarece era deja o rubrica cu alte postari, dar Casa Memoriala Ion Creanga si Cetatea Neamtului sunt la Tg. Neamt nu la Piatra Neamt. Probabil prima impresie s-a postat gresit si ulterior toti am incadrat acolo, ca si mine de altfel.

@biancuta: nu avem inca sectiune distincta pentru TARGU NEAMT, acesta este motivul pentru care rubrica 'Casa Memoriala IonCreanga' figureaza in sectiunea geografica cea mai apropiata, adica Piatra Neamt.

Cand vor aparea mai multe descrieri despre obiective distincte din acest oras, vom crea o arie separata pentru TARGU NEAMT si atunci vom muta si aceasta rubrica (Casa Memoriala IC) acolo.

Ma consider o norocoasa. In copilaria mea , la bunica la tara in sat mai erau cateva case si gospodarii exact ca astea. In ele locuiau cei mai batrani oameni din sat ,printre care o matusa a bunicii mele. Asa ca am vazut pe viu...si cum pe Creanga il citisem, eram tare mandra cand povesteam la scola ce am vazut eu.

Trebuie sa mai faci o vizita pe acolo, cand va creste si cea micuta.

Foarte frumos si cu multe detalii. Nu stiu cum iti amintesti asa de bine toate locurile pe care le vezi. Eu, in general, uit mare parte din detalii, mai ales in concediul de anul acesta, la cate am vazut trebuie sa ma uit la filmare, in pliante sau la poze, sa-mi aduc aminte totul.

Noi la Bojdeuca lui Creanga am fost o data de Pasti, acum cativa ani.

Foarte frumos review.

am vizitat si eu in acest an acest loc

superb, cu multa incarcatura emotionala.

un vot si de la mine

Va multumesc pentru aprecieri, casuta lui Ion Creanga e o casa mica, reprezentativa pentru perioada in care a fost construita si merita vizitata. Toate exponatele din muzeu au o nota nostalgica, asa cum e si povestea lui Ion Creanga, in legatura cu amintirile sale din copilarie.

Daca nu erau aceste impresii nu as fi oprit iar in Humulesti, avand in vedere ca mai vizitasem casa lui Nica...

Am recitit impresiile tale asa de frumos si sugestiv povestite ca nu stiu daca as mai adauga ceva si imi pare rau ca nu pot vota a doua oara...

Multumesc, @magdalena! Sunt convinsa ca fetele tale au admirat personajele din povesti, iar cea mare a ascultat cateva minute povestile care se auzeau in toata curtea!

Cea mare nu mai piridea de facut poze, cea mica vroia sa ia papusile cu ea!!!

De auzit, nu am auzit nimic...

Deşi am mai citit articole despe Ion Creangă şi Humuleştiul lui, mi-a făcut plăcere să citesc şi acest review. La fel, am privit cu interes fotografiile.

Şi penru a răspunde întrebării cu care-şi încheie biancuţa reviewul voi spune că şi copiii de azi ăşi au "Amintirile lor din copilărie". La fel de frumoase ca şi ale noastre.

@abbilbal, e adevarat ce spui, au si ei amintirile lor, dar totusi sunt diferiti fata de cum am fost noi. Noi am avut mai multe jocuri in natura si in echipa, acum multi am vazut ca nu se stiu juca decat cate doi, cand apare al treilea se fac bisericute tot 2-2, unul ramanand mereu pe tuse. Si stau prea mult la televizor... E... dar chiar si la scoala, in anumite zile, de exemplu la sfarsit de an scolar, se uita la cate un film de desene animate. E adevarat, televizorul si calculatorul sunt ca "o boala", te prinde. De multe ori nu reusesc sa se adune, renunta la a iesi afara cu prietenii ca au serialul preferat, iar daca-i pedepsim, stau imbufnati, de invatat tot nu-si invata, fiind "refulati" si gandul le sta doar la serialul urmator. La noi sunt copii putini in vecini si fata mea tare s-a plictisit in vacanta. Am inteles-o si am mai lasat-o la televizor, dar nu puteam mereu. Din acest motiv eu ma bucur ca a inceput scoala si cred ca si ea se bucura, chiar daca doar pe jumatate, cand se gandeste ca va avea din nou de invatat.

Hai să facem o comparaţie între ce spuneu bătrânii noştri despre noi şi ce spunem noi despre ei. Ajungem la conclzia că suntem tot acolo.

Apoi, să nu uităm că şi pe vremea noastră erau copii comozi care nu se omorau cu jocul în aer liber. Nu erau la calculator, dar aveau alte ocupaţii şi nu mă refer că se omorau cu cititul. După cum şi acum sunt copii cărora le place să umble şi să se joace afară, la iarbă verde. Şi nu în ultimul rând, problema cu bisericuţele la copii, tot de la "bătrâni" pleacă. Oare părinţii acelor copii ce preferă?

E adevarat ca probabil si parintii nostri spuneau la fel de noi, ca suntem diferiti fata de cum au fost ei, dar eu spun ca a fost o realitate. Eram diferiti, asa cum si copiii nostri sunt diferiti. Poate porneste de la parinti, de la conjuncturi, dar si de la vremurile care sunt altele fata de cum au fost. Nu spun ca au fost mai bune, au fost si perioade chiar mult mai negre, dar altfel suntem cu totii, toti suntem diferiti fata de generatiile anterioare. Si sunt si parti bune in schimbari, nu doar rele.

In fine, fiecare are un mod diferit de a vedea lucrurile si nu vreau sa ma intind mai mult ca nu vreau sa para o polemica.

Iti multumesc ca te-ai oprit sa-mi citesti randurile si ma bucur ca ti-am trezit interesul. Parca am vazut niste poze (cu nepotica ta?) la rws tale si am vazut ca sunteti oameni deschisi, cu inclinatie spre natura, si sunt convinsa ca fetita in cauza (parca era pe role) se va bucura de multe amintiri din copilarie, mai ales avandu-l langa ea pe bunicul ei, care o indruma si o sfatuieste, asa cum numai bunicii stiu sa o faca. A mea nu sta cu bunicii, dar adora copiii. Insa mai toti stau la cate o prietena, sau la televizor, sau merg cu parintii in vizite, putini sunt care vin la joaca, foarte multi au ocupatii in casa.

Acum l-am descoperit si l-am citit cu drag si cu regrete... vis-a-s de anii " amintirile copilariei universale", ca doar asa invatam la scoala, pe vremea noastra, ca amintirile din copilaria marelui povestitor sunt amintirile copilului universal... care s-au transformat acum exact cum spui tu acum in... : "Hannah Montanah, H2O, Lazzy Town si altele... "dar asta e, era si progrezul tehnicii...

stiam o poezie apropos de La cirese...

"Rar cirese in tot satu' ca la tusa Marioara,

Insa de ma prinde harca in bataie ma omoara,

Intru intai la dansa-n casa,

Ca sa vad ce treaba face:

Saru' mana matusica,

Varu Ion ii acasa?

... "

mi-ai deschis apetitu'... si ma duc sa-mi invat progenitura inca o poezie...

Minunat!

@catalinalupu, inteleg ca si tu ai fata... e greu cu atatea seriale! La noi ghiozdanul, penarul, stiloul, tricourile, si tot ce se mai gaseste, sunt cu Hannah Montannah...

Am un nazdravan... care chiar ma bucur ca asculta cu mare placere povestile spuse de mine ori citite... suntem in etapa: Pacala...

... spune biancuta

Hm! Eu sunt numai la faza ghiozdănel şi tricou. Excepţie făcând un crac de nădrăguţi. Doar suntem studenţi în grupa mare din anul ăsta.

PS. Am încercat să formatez comentariul de mai sus cu "q" şi "b" dar nu răspunde. O fi hibă mare sau numai hibă mică? pentru că este a doua oară când ratez formatarea.

Biancuta, aseară după cum am promis, am ajuns acasă şi am facut apel la familie... la toti neuronii si uite asta e poezia:

"Rar cireşe în tot satul

Ca la tuşa Marioara,

De mă prinde însă hârca,

Cu bătaia ma omoară.

Ah! Îmi lasă gura apă...

Trebuie să fur şi pace.

Intru-ncet la dânsa-n casǎ

Să vedem ce treabǎ face.

- Tuşă, văru' Ion e-acasǎ?

El nu merge la scăldat?

- Nu. Sumanii să-i aducă

De-astă noapte a plecat,

Tocmai la Codreni, departe,

La o piuă sub cetate.

- Rău îmi pare, mătuşică.

S-auzim de sǎnǎtate!

Mă prefac că plec la scaldă...

Dar în gând mă socotesc

Că mai bine ca acuma

Nu puteam să nimeresc

Şi, ca un bǎiat de treabă,

Eu fac stânga împrejur.

Sar un gard, m-agăţ de-o creangă

Şi cireşe-ncep să fur.

Şi pe când căram cu frică,

Sânul să mi-l umplu bine

Iaca, tuşa Mărioara

C-o jordie-n mânâ vine.

Vai, ce ochi holbaţi mai are!

Ce blesteme-i ies din gură!

Unde eşti, Sfinte Sisoe,

Să mă scapi de-ncurcătură?

-A, aici îţi e scăldatul?

Dă-te jos împieliţate!

Să-ţi arate Mărioara

După faptă şi răsplată.

Ce să te dai jos bădie,

Că e foc şi pară jos!

Unde dă hârca de babă

Cade carnea de pe os!

Baba fierbe, clocoteşte,

Bulgări mari aruncă-n mine,

Dar cum da, nu nimereşte.

Când încearcă să se urce

Pe tulpină, furioasă,

Din cireş, eu zup, deodată,

Sar în cânepa frumoasă.

Nici n-ating să sar pârleazul...

Şi credeam că-n ziua aceea

Doar atăt mi-a fost necazul.

Mai pe seara, când aude

Tata trebuşoara asta,

Mi-a tras, nene, o bătaie

De-am rămas pe trup cu semne.

Şi-o voi ţine poate minte

Până şi-ntre patru lemne... "

Esti tare, @catalinalupu!

@abbilbal, pentru formatare poate ai uitat sa pui una din paranteze sau slash-ul (parca asa-i spune), liniuta aceea in diagonala.

@abbibal, sper ca nu mai e nicio hiba acum

biancuta n-am uitat nimic odată da' ştie webu ...

@webmaster aceasta-i proba. Dacă-mi iese, e bine. Dacă nu-mi iese, hiba se menţine.

Şi uite că n-a ieşit. Biancuta şi webmaster trebuiau să fie cu litere "bold".

Am fost si eu acolo... Nu o sa incep cu ganduri nostalgice si amintiri despre amintiri. Eu am nimerit intr-o zi aglomerata, cu copii care zbierau si faceau orice in afara de vizitat. Apoi ghida sau muzeografa de acolo... era bauta biine (asta se intimpla prin 2008). Dragii mosului, casa nu e aia originala (sincer am dubii ca terenul pe care e construita e cel al familiei Creanga). Citeam intr-un almanah "SCANTEIA" DE PRIN '87, era un articol care deplingea halul in care ajunsese aceasta locatie (ramasese o ruina). Nu sunt sigur ca in almanahul asta, ... poate intr-o revista Flacara... Dar... pentru turistul naiv... merge. In Anglia se recunoaste totusi ca locuinta unei celebre amante a lui Will Shakespeare este reconstruita odata cam la 50 de ani, si e perfect posibil sa nu fi aratat niciodata asa.

Nu acuz pe nimeni de naivitate, departe gandul sa jignesc pe cineva. Dupa parerea mea totul acolo e facut cumplit de comercial, de cineva care totusi stie sa si dea o patina constructiilor... Activez in domeniul proiectarii si al constructiilor, si va zic ca onor bojdeuca lui Creanga nu are cum arata asa dupa 150 de ani, tzinand cont de ce materiale constructive se foloseau atunci. Bun, dar asta e partea digerabila a lucrurilor, miniparcul de alaturi m-i sa parut sinistru... si sunt un tip iertator. Animale impaiate imbracate in costume nationale?? Asta e spiritul povestilor lui Creanga? Suntem intr-un DisneyLand cu animale impaiate? (Se pare ca da... cand am fost eu era plin targul de pancarte cu CreangaLand... de ce nu si EminescuLand prin Iasi... ca tot au fost prieteni. Statui cu Luceafarul si diorame cu Mircea si Baiazid). Asa ca stric monotonia aprobatoare... dar eu am avut nevoie de un Emetiral dupa vizita asta.

kokobaurus, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, nici nu are cum să fie case originale. Totul este o reconstituire făcută în primul rând pentru copii şi admirată de moşii şi bunele lor, care, după cum se spune, au dat în mintea "cochiilor".

Despre animalele împăiate, dacă or fi animale împăiate şi nu sunt cumva din "plastic", nu se poate spune decât că sunt nişte făcături care şi în fotografii arată dizgraţios. Cineva a dorit ca prin ele să sugereze poveştile vestitului povestitor care ar plânge dacă le-ar vedea.

@kokobaurus - propun s-o darimam ca e kitch... Ei, hai, nu fii rau, unde ti-e latura ludica? Daca i-ai spune asa ceva unui copil mai sensibil, l-ar lua plinsul. Ia-o ca pe un simbol si-atat (mai mult sau mai putin reusit).

Comparatie: ungurii aniverseaza an de an batalia de la Mohacs, unde au fost zdrobiti de turci, ajungand pasalic. Conform cu cele spuse de tine mai sus, ar trebui sa intre cu buldozerul sa darime memorialul statuar, nu? ... dar pentru ei simbolizeaza eroismul cu care s-au batut ai lor acolo, acum mai bine de 500 de ani, aproape.

@kokobaurus, dupa cum spui chiar tu, ai citit in acel articol ca locatia ajunsese o ruina, de unde atunci ideea ca terenul nu a fost cel al familiei Creanga?

Iar despre faptul ca a fost reconstruita, este normal, orice cladire veche se restaureaza, altfel va ramane doar o gramada de material, intr-un final! Despre calitatea restaurarii, insa, ma abtin, nu sunt in masura sa spun nimic. Vorbeai de materiale: mie mi-a facut initial impresia ca ar fi facuta din chirpici, dar apoi am observat ca e din barne de lemn, peste care s-a pus un strat de lut si asa am gasit si pe urma informatiile. Daca nu asa a fost in stare originala, nu am cunostinta si ma intreb daca stie cineva (poate tu?)

Daca acolo erau numai ruine si a fost nevoie de ridicari de ziduri, s-au folosit materialele care exista in prezent, nefiind cele vechi.

Chiar si asa, ea ramane casa marelui povestitor!

Parcul tematic de langa casa memoriala am inteles ca e o afacere particulara, nu are nimic in comun cu casa acestuia decat terenul, despre care am auzit ca ar fi fost gradina de zarzavat) si ideea prezentarii personajelor. Suma e modica (1 leu).

Despre faptul ca sunt in costume nationale... ce sa zic... Este pentru a aduce aminte nota traditionala a vremii, mai ales ca si povestile lui Creanga au doza lor de traditionalism. Chiar si in cartea de povesti despre care vorbeam, capra si cei trei iezi, impreuna cu lupul sunt imbracati in costume populare. Am si un joc pe calculator despre aceeasi capra cu trei iezi si acolo sunt tot in costume nationale.

Insa fiecare are dreptul la o parere si esti liber sa ti-o spui. Asta e parerea mea, in linii mari. Eu zic sa o luam ca atare si sa nu ne mai batem capul!

Foarte frumos scris si ecourile mi-au placut mult, am ajuns si noi ieri pe aici, in drum spre Sucevita. E foarte usor de ajuns si foarte bine semnalizat muzeul.

Nu pot sa nu ma intreb de multe ori ce fel de copilarie au acesti copii si daca vor avea si ei ‘’Amintiri din copilarie’’, altele decat Hannah Montanah, H2O, Lazzy Town si altele...

nu cred ca e cazul sa ne lamentam prea mult. copiii de astazi vor avea si ei amintirirle lor, la fel de frumoase ca ale noastre sau ca ale bunicilor nostri. pentru ca insasi copilaria este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla intr-o viata de om. eu cred ca e mai bine sa lasam lucrurile sa mearga de la sine, nu trebuie sa impunem nimanui nimic. ganduri bune!

@ionescunic, iti multumesc! Asa e, ai dreptate, e usor de gasit. Chiar la intrarea in oras dinspre Tg. Mures, la prima intersectie semaforizata se ia inainte, cam 100 m. Pentru a intra apoi in oras trebuie sa revenim la intersectie si se ia la dreapta. Pentru cei care vin din alte directii, se va cauta iesirea din oras spre Tg. Mures si la intersectie se ia la stanga.

@recul, pe vremea nostra, se citea mai mult. Acum sunt foarte putini cei ce citesc, multe librarii au dat faliment, iar copiii prefera un film la televizor sau o poveste pe CD decat sa ia cartea in mana sa o lectureze. Dar despre acest aspect se poate vorbi foarte mult si cu greu ajungem la o intelegere.

E adevarat ca fiecare copil va avea amintirile sale, doar ca ei petrec mult mai mult timp in fata televizorului/calculatorului iar acest lucru nu le face bine. Ramanand "hipnotizati" in fata eroilor preferati, renunta la alte lucruri pe care ar trebui sa le faca un copil. Iar cei care-si petrec timpul liber pe calculator, pe messenger, multi stau atat de mult timp incat isi pierd abilitatile de comunicare, se izoleaza, se obisnuiesc sa vorbeasca doar cu persoane virtuale, nedezvoltandu-si capacitatile de comunicare si relationare, in timp ce prieteni de-ai lor stau afara la joaca. La acest aspect faceam eu referire si "trageam un semnal de alarma! " Ganduri bine si tie!