Pe albastrul Bosfor cu Seremoni!

TIPĂREȘTE

Croaziera pe Bosfor este cea mai inspirata modalitate de a admira frumusetea orasului Istanbul. Tarmurile celor doua continente ofera un amestec fermecator de trecut si prezent, de nou si vechi, de palate somtuoase si vile moderne, de splendide cetati si toate celelalte frumuseti naturale ale stramtorii ce se perinda prin fata ta intr-un ritm alert.

Croaziera am achizitionat-o de la receptia hotelului Asur (vezi impresii), si initial ne-a fost prezentata in doua variante: noaptea, cina la bordul vasului si oaresce dansatoare exotice care sa nu te lase sa vezi nimic in afara de unduirile lor, la un pret de 50 de euro de persoana, si varianta diurna, la 35 de euro de persoana cu pranz pe vapor si fara animatie. Noi am ales a doua varianta, am achitat receptionerului costul croazierei si a ramas ca a doua zi la ora 12 sa fim prezenti in receptie pentru transfer. Ca o paranteza, cel mai mic pret pentru o plimbare de doua ore pe Bosfor pe care l-am vazut era de 8 lire cu plecare de langa statia de tramvai Kabatas.

Excursia noastra a durat aproximativ cinci ore, cu o pauza de o ora in Anadolu Kavagi, un satuc pescaresc dominat de ruinele castelului Yoros, o fortareata bizantina stapanita apoi de genovezi pe la jumatatea secolului al XV-lea (de unde si denumirea de Castelul Genovez) si un important punct de aparare al stramtorii.

Dar sa o luam cu inceputul. La ora stabilita o domnisorica draguta s-a prezentat la hotel si ne-a condus la microbuzul cu care am facut transferul la doc. Acesta era situat in Fatih, in fata universitatii Kadir Has si in imediata vecinatate a podului Ataturk. Vaporul care ne-a purtat pe Bosfor se numea Seremoni si avea o punte interioara cu mese de opt persoane dispuse de-a lungul ferestrelor, barul cu preturi cam piperate si mesele cu diferite preparate in stil bufet suedez. Puntea superioara era descoperita, pe margini cu canapele care sigur vazusera si vremuri mai bune, dar pe care era o placere sa stai sub razele caldute ale soarelui de februarie. Totusi cand vaporul s-a pus in miscare, briza racoroasa a stramtorii si-a facut prezenta, facand sa iti inghete mainile pe aparatul de fotografiat cu care incercai sa iti iei portia de amintiri.

Pranzul a fost servit sub forma de bufet suedez, frigarui de pui facute la gratar, celebrele lor koftele si o diversitate de sosuri, salate, legume si verdeturi, fara sa aiba nimic de baut inclus. De la ei am luat doar ceai servit in pahar de carton, 4 lire, nu mi-a placut.

Ghidul prezenta in engleza si spaniola fiecare obiectiv pe langa care se trecea, pe puntea superioara se auzea cam rau din cauza vantului. La dus personalul vaporului a fost destul de atent, la intoarcere toata lumea pregatea mancarea, tacamurile, farfuriile si gratarul pentru urmatoarea croaziera.

Deci, trecem pe sub podul Ataturk si pe sub podul Galata, vedem turnul Galata, opera genovezilor de pe la 1348 si pornim spre nord, spre Marea Neagra, vaporul urmarind la inceput malul european al stramtorii. Fiecare obiectiv pe langa care treci arata mult mai spectaculos vazut de pe apa si incepi sa intelegi cum s-a strans si s-a aglomerat viata acestui oras in jurul Bosforului, aceasta poarta a orientului sau a occidentului, depinde din care parte vii.

Palatul Dolmabahce de exemplu, care masoara nu mai putin de 500 metri in lungime, abia acum poate fi cuprins in intregime cu privirea si fiind cu atat mai impresionat caci il vizitasem cu o zi inainte si imi ramasese in minte imaginea stramtorii vazuta din curtea palatului.

Apoi Muzeul Naval, pe care il vizitasem la pachet cu Palatul Dolmabahce, Palatul Ciragan, Parcul Yildiz, Moscheea Ortakoy de langa piciorul european al podului Bosfor, se preling pe langa noi, avand pe fundal cartiere noi, cocotate pe dealuri. De la nivelul apei, tablierul suspendat al podului Bosfor nu pare sa sustina sase benzi de rulare pe care traficul nu cred ca se opreste vreodata.

Trecem pe langa Parcul Kurucesme, in dreptul caruia se afla insulita artificiala Galatasaray, cu restaurant, piscină şi cafenea rezervată membrilor clubului sportiv cu acelaşi nume. Urmeaza Arnavutkoy, sau satul albanez, cu multe restaurante pescaresti si locuit de multi crestini.

In departare vedem al doilea pod peste stramtoare, Fatih Sultan Mehmet, ce este legat de autostrada Edirne-Istanbul-Ankara ce ocoleste Istanbulul pe la nord si apoi se uneste cu autostrada ce trece peste podul Bosfor in Asia. Noi suntem in dreptul cartierului Bebek, in care s-a adunat o elita a Istanbulului. Se vad si cladirile Universitatii Bosfor, Boğaziçi in limba turca, si zidurile masive ale cetatii Rumeli, dominanta in acest punct al stramtorii, cu numai 660 de metri distanta de malul asiatic. Zidurile leaga 3 turnuri mari si 13 mai mici cu creneluri dreptunghiulare si adapostesc acum un teatru de vara. In spatele nostru se afla sora mai mica a acestei cetati, cetatea Anadolu, impreuna blocand la vremea respectiva trecerea oricui prin Bosfor.

Urmeaza Yenikoy, cu o multime de case impunatoare, Saryer care a fost o comunitate de pescari si acum a devenit un refugiu pentru orasenii instariti, si vaporul incepe bucla de intoarcere, indreptandu-se spre punctul intermediar al calatoriei, adica satul pescaresc Anadolu Kavagi. Aici am vazut cel de al treilea pod care se construieste peste Bosfor, numit Yavuz Sultan Selim, a carui constructie a inceput in 29 mai 2013, in momentul in care scriu aceste randuri doar 9 metri mai despart cele doua segmente de pod pentru a se uni.

In Anadolu Kavagi, vaporul ne-a lasat la tarm, cu instructiuni clare asupra orei de intoarcere, prezentandu-ne si celelalte optiuni de transport in cazul in care intarziem (cu destul de mult umor), pentru ca erau doar vreo trei docuri si dupa ce ne-a debarcat, vaporul s-a retras mai in larg, pentru a face loc celorlalte ambarcatiuni. Satul depinde mult de fluxul de turisti adusi de vaporase, oricum mai toate terasele erau goale, daca nu s-ar fi servit masa pe vapor ar fi fost o experienta placuta sa iei masa aici. Preturile erau ca pentru turisti.

Intoarcerea pe malul asiatic ne prezinta un peisaj mai linistit, cu multe vile cu debarcadere si ambarcatiuni de agrement, pe care razele soarelui cad feeric, creand umbre lungi, fiind aproape de apus. Remarcam Palatul Beylerbeyi, in stilul Palatului Dolmabahce, avand destinatia de palat de vara, cu gradini frumoase si tot felul de arbori. In dreptul Turnului Fecioarei, de pe insulita care marcheaza simbolic limita dintre apele Marii Marmara si cele ale Bosforului, vaporul se indreapta spre punctul de plecare, insotit de un grup de delfini care a mai animat putin puntea superioara, pasagerii iesind de la caldurica pentru ai imortaliza.

Un apus de soare extraordinar completeaza perspectiva malului european, cartierele Galata si Pera aratand magnific! Excursia noastra la Istanbul nu ar fi fost completa fara aceasta minunata croaziera, care iti dezvaluie imaginea acestui oras jumatate european si jumatate asiatic, pe care personal il apreciez enorm pentru ceea ce iti poate oferi!

---

VIZUALIZĂRI: 4830 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI