San Vitale, ”vinul cel bun” al Ravennei

TIPĂREȘTE

”Orice om, la masă, pune întâi vinul cel bun... ” așa scrie în Noul Testament, la Nunta din Cana!

De ce aș face altfel!

După ce am văzut de trei ori orașul Ravenna și citisem cu timp în urmă că acesta ”ascunde” cele mai bine conservate mozaicuri bizantine și unica prezentare a figurii împărătesei Teodora, am concluzionat că Basilica San Vitale e ”vinul cel bun” între multele obiective din oraș, care posedă astfel de comori.

San Vitale este perla orașului Ravenna.

Vă spune un om care a fost de trei ori. Se ajunge foarte ușor... vezi impresii... este un oraș lejer, elegant, cu mult rafinament și ușor de parcurs, pentru că nu e aglomerat. Un singur impediment există: Prea multe de vizitat! Prea multe la care nu poți renunța, care trag de tine, precum vinul care amețește, evident, pentru cine trage la măsea! În trei cuvinte, prea mult UNESCO!

Dar să revin la... vinul cel bun!

Nu că era Teodora frumoasă și Justinian bărbat bine a rămas biserica o bijuterie, ci pentru că au lucrat la ea unii din cei mai buni meșteri mozaicari aduși din Grecia. Pentru că s-au întrecut pe sine și pentru că orașul a fost ferit de distrugeri. Pentru că a fost slab populat și pentru că este, să zic așa, puțin ”ocolit” de turiști. Nu are aeroport, nu are plajă, nu e o destinație de vacanță, nu are delfinariu și nici ”roată a la Prater”.

La fiecare din vizitele făcute la Ravenna, am lăsat San Vitale la urmă, precum un ”desert”. Dar acum o voi trata precum ”vinul cel bun”, adică la început și apoi încă cinci-șase obiective cu mozaicuri de valoare, în alte reviewuri. Așa, pentru că, AmFostAcolo!

Construcția bisericii a fost începută de episcopul Ecclesius în 527, când Ravenna era sub dominația ostrogoților și terminată în 547 în timpul Exarhatului din Ravenna (adică Imperiul Bizantin își exercita puterea prin intermediul unui Exharh, un fel de Episcop).

Arhitectul bisericii rămâne necunoscut. Stilul e însă amestecat, roman și bizantin. Construcția în sine, cu stâlpi, pilaștri, arcade și bolți nu-și are rostul aici, pentru că, oricum astea sunt elemente total eclipsate de faimoasele mozaicuri din absida centrală.

Totuși, trebuie spus, Biserica are un plan octogonal, cu un spațiu central în jurul căruia sunt opt abside etajate din care numai una, cea centrală este renumită pentru mozaicurile sale. Pentru renovarea sa, s-a intervenit de mai multe ori, iar cupola a fost pictată prin sec. al XVII-lea. Biserica are importanță și datorită faptului că este cea mai mare biserică din timpul împăratului Justinian, care s-a păstrat intactă până în ziua de azi.

Așa cum am spus, numai absida centrală aste complet acoperită de mii și mii de pietricele ce alcătuiesc fantasticele desene, figuri, chenare, peisaje și scene din Vechiul Testament. Suprafața lor este mare, mozaicurile se întind pe două nivele, atât pe pereții laterali, cât și pe două bolți și strălucesc în nuanțe predominant de verde, albastru și auriu.

Dar cele mai atractive sunt cele două panouri aflate stânga și dreapta absidei, ce înfățișează suitele Împăratului Justinian și a soției sale, Teodora.

Justinian a fost un mare legiuitor și unul din cei mai puternici împărați bizantini. El este mozaicat pe latura stângă, în mantie regească de culoare violet, cu aură și coroană pe cap, pe brațe ține un platou cu pâinea liturgică, înfățișat ca fiind conducătorul imperiului, dar și al bisericii. Din suita sa fac parte Episcopul de Ravenna, consilieri și garda personală.

Pe latura dreaptă, suita Împărătesei Teodora. Veșmântul său este bogat, la fel și al doamnelor sale de onoare, are coroană pe cap și multe bijuterii. Despre Teodora, istoricul Procopie spune că era o femeie frumoasă, cu fața ovală, ochi mari, negri, inteligentă, abilă și cu o mare voință de a conduce. A fost canonizată și sărbătorită pe 14 noiembrie. Și tot istoria ne spune că inițial a fost dansatoare de circ, fiica unui îngrijitor de urși, apoi actriță, dar și prostituată. Justinian, moștenitor al tronului, apoi împărat, după căsătoria cu ea, o face asociată la guvernare. Și tot Procopie spune că ea a susținut drepturile femeilor divorțate, a celor căsătorite, a prostituatelor și a legiferat pedeapsa cu moartea pentru viol. A murit de cancer la sân înainte de a împlini vârsta de 50 ani, cu 20 ani înaintea lui Justinian. Trupul neînsuflețit a fost depus în Biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, una din splendidele biserici ctitorită de ei (din care provine și superba Pala d'Oro de la San Marco, Veneția). Mozaicul din San Vitale a fost finalizat la un an de la moartea sa. Probabil este și motivul pentru care, restul absidelor au rămas nemozaicate.

Absida centrală, este mărginită de restul bisericii printr-un arc de boltă, mozaicat cu medalioanele celor 12 apostoli, decorată abundent în verde, albastru și auriu. Pereții laterali sunt prevăzuți cu câte doi stâlpi ce fac legătura cu absidele învecinate, deasupra cărora sunt prezentate scene din Vechiul Testament. În partea superioară, acești pereți despărțitori se unesc într-o superbă boltă împărțită în patru secțiuni, fiecare având câte un înger în haină albă, toți patru susțin un medalion central cu Mielului lui Dumnezeu pe fundalul unui cer înstelat. De remarcat modelele diferite ale celor patru secțiuni, melanjul culorilor, lumina și strălucirea acestora.

A doua boltă, a absidei propriu zisă, mai joasă ca prima, este mărginită de doi pereți pe care se află suitele împărătești și prezintă un mozaic central cu Hristos așezat pe sfera lumii, flancat de San Vitale care primește o coroană de martir (acesta a fost un ostaș roman din părțile Ravennei, pe mormântul căruia se crede că s-a ridicat Biserica), doi îngeri și episcopul Ecclesius, cel care a fondat biserica. Sub această boltă și între suitele împărătești se află un spațiu gol cu tronul împărătesc și un frumos mozaic pe paviment.

Ca unul care a fost de trei ori la Ravenna, recomand mai întâi, a admira și a fotografia (este liber, permis, are dezlegare) mozaicurile de paviment. Sunt de o limpezime și o varietate fantastică! Fâșiile care pornesc din fața fiecărei abside și care se întâlnesc în zona centrală, nu sunt două la fel, în ce privește modelul. Fiecare din cele opt abside are în față câte un mozaic în formă de evantai, sau coadă de păun, după care, în continuare, modelul diferă de la una la alta, inclusiv chenarele. Fără a ridica ochii la bogăția de culori în tonuri calde a mozaicurilor lucrate în aur din absida centrală, aceste minunății de pe paviment, trebuie admirate și fotografiate, bucată cu bucată. Aceasta este faza de degustarea ”vinului cel bun”!

După care, atenție, ridici ochii!!... Rămâi fascinat, uluit, amețit și apoi îmbătat de ”vinul cel bun”!

Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI