Nova Civitas ori Cristian-Brașov - biserica fortificată

TIPĂREȘTE

Zona Brașovului e împânzită de localități ce au amplasate în mijlocul comunității adevărate cetăți, de fapt biserici fortificate. Minivacanța ce am petrecut-o în zona Branului (vezi impresii) mi-a permis să caut și să vizitez – fie doar la exterior, fie și în interior – câteva exemplare din aceste frumoase mărturii ale trecutului. Bineînțeles că aceste minicetăți nu se pot compara cu Cetatea Râșnovului (vezi impresii), cel mai apropiat exemplu, din punct de vedere al complexității elementelor de fortificație ori a mărimii, dar ele constituiau un punct de apărare al localnicilor împotriva incursiunilor unor trupe reduse numeric. Astfel, înainte de a lua calea Culoarului Rucăr-Bran spre Capitală, am făcut un scurt tur în localitățile din jurul Branului/Brașovului.

Am plecat cu autoturismul din Bran, de la pensiunea Casa Thomas (vezi impresii), spre Râșnov, având permanent în fața ochilor măreața cetate de pe deal. După ce am străbătut localitatea Râșnov, unde toate indicatoarele ne ghidau spre cetate și Dino Parc (vezi impresii), am continuat pe DN73 (E574) către prima țintă: biserica fortificată din Cristian. Din drumul principal se ajunge ușor în centrul civic al localității menționate, existând și indicator către biserica fortificată.

Localitatea Cristian – Brașov. Situată de-a lungul râului Ghimbășel, ce înfrumusețează din punct de vedere estetic centrul localității, Cristianul este o comună-sat, înființată de coloniștii de origine germanică încă din secolul al XIII-lea. Rigoarea, disciplina și hărnicia acestora se observă și astăzi, deși numărul descendenților a scăzut dramatic. Mi-au plăcut casele specifice aliniate perfect de-a lungul străzilor și arhitectura rigidă a locuințelor. Populația românească, majoritară azi, a preluat modul de construcție și arhitectura gospodăriilor săsești.

Topograful austriac Joseph Adalbert Krickel călătorește în 1828 și prin zona Brașovului, ocazie cu care scrie despre localitatea săsească: Cristian este un sat mare săsesc, aflat la o depărtare de două ore de mers pe jos de Brașov, pe drumul spre Bran. Biserica are ziduri duble, turnuri și un șanț. Pe cel mai mare clopot al bisericii de aici este turnată o inscripție, care a fost socotită multă vreme o scriere misterioasă, până când a fost descifrată de fostul preot Rauss. Nu este nimic altceva decât un alfabet neogotic dar cu diferite înflorituri. Se spune că localitatea și-ar datora întemeierea unei femei bogate, care a avut o moșie în Râșnovul apropiat. Cristianul are 513 case și în jur de 3000 de locuitori, în cea mai mare parte sași, dar și români, însă într-un număr mai mic, și, ca de altfel în cele mai multe localități din Transilvania, țigani.

Am parcat autoturismul în apropierea Primărie, într-o parcare amenajată, lângă mașina de pompieri a comunei. În mijlocul pieței se află Parcul Eroilor – un micuț dar bine întreținut parc, plin de flori și bănci pentru odihnă – având ca punct central un monument dedicat eroilor. Toate clădirile situate în perimetrul parcului, unde sunt situate instituțiile administrative, sunt îngrijite și arată bine. Din loc în loc există câteva panouri turistice informative amplasate în cadrul desfășurării unui proiect cu fonduri europene. Astfel, pe partea stângă a parcului este situată Casa parohială evanghelică, construită în 1890 în stil neogotic. Casa are dimensiuni considerabile, intrarea monumentală fiind sprijinită pe patru coloane masive. În apropiere, trecând pe celălalt mal al Ghimbășelului, se află școala evanghelică săsească, o clădire superbă, mare, impunătoare, construită între anii 1877-1879. În acest local este amplasat Muzeul de istorie Prof. Ioan Soiu, înființat de profesorul menționat prin anii 70. Muzeul oferă prin exponatele sale celor interesați informații despre localitatea Cristian: cărți, fotografii, obiecte gospodărești, obiecte de cult, veșminte preoțești, icoane, acte administrative. Trecând pe lângă școala generală ajungem în Piața Libertății, un spațiu larg, deschis, pavat cu „biscuiți”, înconjurat de copaci tineri și bănci numeroase. Câteva căsuțe de lemn, utilizate cu ocazia diverselor manifestări locale, erau amplasate pe laturile pieței. Toate casele care înconjoară piața sunt renovate și dau un aer pitoresc acestui spațiu central. De aici pornește Strada Râului ce urmărește malul Ghimbășelului, mal încărcat de vegetație. Din Piața Libertății traversăm râul pe un mic podeț și ajungem la biserica fortificată.

Biserica fortificată evanghelică „Sf. Nicolae”. Intrăm pe poarta descuiată și ne trezim într-o mică curte ce precede un gang lung ce străbate o casă. Auzim zgomot prin ușa deschisă a locuinței și strigăm. Apare un domn respectabil și foarte amabil care lasă deoparte treburile gospodărești de care se ocupa și ne conduce în biserica monumentală. Se pare că portalul vestic de acces și fereastra circulară prevăzută cu traforaje în piatră (rozasă) sunt mărturii ale originii cisterciene din secolul al XIII-lea al primei biserici. Prima încăpere găzduiește un mic muzeu cu obiecte săsești și elemente de port săsesc. Ghidul ne vorbește despre puternica comunitate săsească ce a înălțat localitatea și a dus o viață economică și culturală bogată; în prezent mai sunt doar câteva zeci de familii de sași în comuna-sat. Actuala biserică, de tip sală, datează din secolul al XIX-lea și ni se înfățișează scăldată într-o lumină puternică. Mi-a plăcut altarul cu o statuie mare a lui Iisus, candelabrul etajat din fier (făurit de meșteri locali), orga și mai ales frumoasele vitralii. Culorile calde și lumina ce trece prin vitralii fac din acest interior destul de auster un loc primitor. După 25 de minute de discuții cu domnul cel amabil am ieșit la exterior pentru o tură în jurul bisericii. Ziduri înalte de piatră, urme ale unui drum de strajă, metereze și guri de aruncare – sunt componentele principale ale sistemului de apărare. De asemenea, în jurul bisericii-cetate s-a amenajat o alee, parțial pe malul râului, ce îți permite înconjurarea incintei ovale.

De la Cristian ne-am îndreptat către Codlea și Vulcan, dar bisericile fortificate de aici erau închise.

Concluzii. Mi-a plăcut ceea ce am văzut în localitatea Cristian, centrul e foarte drăguț amenajat. Biserica fortificată e destul de bine întreținută iar ghidul cunoaște istoria acestui loc și poți afla amănunte interesante despre zonă și oameni.

Mai multe informații istorice și un ghid turistic complet găsiți pe saitul dedicat al proiectului intitulat „Cristian – loc plin de istorie”, la adresa:cristianbv.ro

P. S. A nu se confunda cu biserica fortificată din localitatea Cristian, județul Sibiu, despre care am scris alt articol (vezi impresii).

---

VIZUALIZĂRI: 1885 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI