De ce nu Galeria Grafit Apartments Sibiu? Pentru că da, aș reveni.

TIPĂREȘTE

Desigur că ”marele păcat” al Sibiului (orașul) este că există Ocna Sibiului, Păltiniș, mai apoi Valea Oltului și mai încolo Transalpina și Transfăgărășan; și mai există el însuși ca oraș în toată splendoarea lui ca să te încurce ăl mai mult dacă vrei să poposești în mijlocul țării sau/și când ești doar în trecere... Iar marele păcat a tot ce este pe lângă Sibiu (orașul, desigur) este că... da, există Sibiu. Orașul.

Am hotărât să poposim o noapte (24/25 August iulie) din această vară toridă de 2024 și bine am făcut mai ales că am ales să stăm la un... hotel micuț din Șura Mare, spre Ocna Sibiului. Dar între timp, până să pornim spre Sibiu, am mai căutat și am dat totuși peste o (altă) locație cochetă, drăguță, suficient de intimă, de retrasă dar nu izolată și de aproape totuși de obiectivele turistice principale din mijlocul orașului Sibiu. Totul înglobat în cel mai bun preț cu putință pentru serviciile oferite.

Nu am avut poftă de self check-in așa că am căutat ceva mai clasic și am ales din oferta disponibilă un studio cu 2 încăperi, baie proprie, ceva terasă și care să aibă pe aproape mai multe posibilități de luat masa, baruri sau/și terase, plimbări pe jos prin centru sau pe lângă.

Am ”nimerit cumva” la Galeria Grafit Apartments, în necunoștință de cauză - deoarece nici nu am mai înnoptat de mult în Sibiu, nu cunoșteam oferta prea bine, dar nici nu vroiam să bugetez mult fiind cu treabă a doua zi și cam pe drumuri, pe cheltuială în principiu, în perioada respectivă.

De primit am primit pentru noi cei 3 adulți un studio bine decorat, curat, aerisit. Cafea (capsule), ceva apă rece și ceai plicuri, bombonele din parte casei, ca să nu care cumva să bombonim că o fi ceva în neregulă. Aveau papuci din aceia de unică folosință (ce drăguț) și un minibar (și mai drăguț) contra-cost de unde am consumat o șampanie. Așa ca să se știe!

Intrarea de pe stradă nu este marcată în vreun fel, e doar o poartă tip săsească, din lemn masiv, destul de uzată și care nu trăda vreo renovare recentă. Nu este nici vreo reclamă la poartă ca să știi unde ești, în afară de un graffiti pe un stâlp-suport parte a zidului, cu un craniu vopsit în negru, neimportant. Curtea era într-o urcare ușoară dinspre poartă, pe mijloc era așezată criblură, spărtură de piatră, zgură și alte materiale de umplutură, iar pe margini de-a lungul: veselie mare-vegetația spontană printre flori uitate umbrea iarba netunsă dar călcată de picior. Curtea destul de adâncă, pe o parte și pe alta diverse spații de cazare, intercalate cu anexe, acareturi, adăugături și ”lăsături” de toate felurile; dar care aspect general totuși nu deranjează privirea sau alte simțuri, nici măcar cele estetice, doar poate pe cele foarte elevate, cu nasul pe sus și cu ochii dați peste cap, trași în jos doar de colțurile gurii care stăteau aplecate. În jurul curții noastre erau alte clădiri și mai înalte, și mai cocoțate pe dealurile care creșteau pe după ziduri, mai ales înspre spate, cu unghiuri ascuțite, drepte și obtuze care toate dădeau umbre confuze la ceas de tulbure asudată seară de vară fără ifose botoase.

În cazul garsonierei arondate nouă care avea numărul șapte, situată mai înspre spatele ”organziației” de cazare, pe partea stângă, aveam de intrat mai întâi pe un balconaș de-a lungul clădirii, care avea așezate grupuri de câte două scaune și o măsuță în dreptul fiecărui studio/garsonieră/cameră. Toate unitățile de cazare erau la parter, de altfel în întreaga structură nu existau etaje decât poduri sau mansarde nelocuite - cu rol de depozitare sau... cine știe (că eu nu).

Am intrat în studio de pe terasă, am avut o primă încăpere cu o masă și patru scaune, o canapea extinsă deja, o baie în față și o chicinetă spre dreapta; din care încăpere se trecea prin dreapta printre canapea și cichinetă în cea de-a doua, care avea un pat matrimonial, o comodă cu TV și un șifonier. Cu toate că dimensiunile spațiilor interioare erau relativ modeste, totuși nu am simțit că ar fi un spațiu înghesuit, improvizat sau încropit cumva. Decorurile relativ amestecate din obiecte poate demodate sau cumpărate din magazine de bricolaj, alături de culori combinate ușor desuet, pereți parțial tencuiți - parțial din cărămidă vizibilă, mobilierul colorat și podelele care nu știai dacă sunt din filmul acesta sau nu, îți imprimau un sentiment de ”love and hate” care te făcea totuși măcar să zâmbești ușor încurcat, amuzat și neaparat surprins.

Așa am ajuns noi la concluzia că această unitate de cazare e în regulă, a fost o alegere bună, inspirată. Doar nu era să nu ne lăudăm noi pe înșine cu alegerile noastre...

Seara am făcut un tur al centrului și al împrejurimilor, ne-am cocoțat în cele 'n'-șpe turnuri, și biserici, am bătut pasul pe pavajele și scândurile din piețe, piațete și ne-am tras sufletul pe la vreo terasă-două. A, și scările - am urcat și coborât în acea seară de 24.08.2024 de nu mai vrem o bună perioadă scări nici din acelea sociale, nici valorice dar nici din piatră mai ales. Sau lemn. Totuși am mâncat bine la restaurantul Grand Plaza: prețuri corecte, mâncare suficientă, personal în regulă; cât să ne iasă scările și durerile de picioare din cap.

O să mai mergem, doar să mai uităm puținel de Sibiu.

Cât să ne vină dor sau să avem treabă pe acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 349 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI