Excursii în Paradisul Ionic

TIPĂREȘTE

Parga. Acest loc încântător oferă o gamă variată în materie de programe opționale. Pe mare ajungi să vizitezi insulele Arhipelagului Ionic în croaziere de neuitat. În partea continentală te poți opri la Zagora și Vikos, la Meteora sau treci în revistă legendarul Acheron/Styx. Greu de decis. Unde să merg? Dintre toate acestea am ales croazieră în Insulă Corfu; croazieră celor cinci Insule Ionice și o zi în Albania (Butrint și Saranda).

Corfu sau Kerkyra este considerată cea mai frumoasă insulă din Arhipelagul Ionic, singură care nu a fost cucerită vreodată de turci. Din Parga am plecat la bordul vasului ,,Sarris Georgia", la ora 10:00, călătoria pe mare fiind de aproximativ două ore. Am beneficiat de serviciile ghidului local, doamna Daniela S. Programul nostru a cuprins două vizite la Biserica Sf. Spiridon și Biserica Sf. Teodora din Corfu Town. În rest, program liber prin oraș până la orele 16:00 când era programată întoarcerea în Parga.

Capitala insulei este un oraș situat între două dealuri, ca o cetate naturală creată de locuitorii săi pentru apărare în fața invadatorilor. O plimbare în frumosul oraș pornește de la zona ,,Liston" cu elegantele magazine de firmă, cafenele și taverne adăpostite în galerii arcuite mari. Complexul Comercial de clădiri din Orașul Vechi a fost creat după modelul celebrei ,,Rue de Rivoli" din Paris de către inginerul francez Lesseps Martie, tatăl arhitectului Ferdinand de Lesseps care a proiectat Canalul Suez.

Orașul Vechi oferă o varietate de atracții de invidiat, atât în frumusețe cât și număr, astfel:

1). Esplanada sau Spinada cum o numesc localnicii, cea mai mare piață publică din insula și, după unii cercetători, chiar din întregul Balcani;

2). Biserica Sf. Spiridon/Agios Spiridon, unul dintre cele mai importante monumente creștine din oraș, în care moaștele sfântului sunt păstrate intr-un relicvariu de argint. Sf. Spiridon este patronul spiritual al insulei fiind sărbătorit cu mult fast la 11 august;

3). Vechea Fortăreață sau Forțează, o capodoperă arhitecturală. Este deschisa publicului, un bilet de intrare costa 4 euro;

4). Noua Fortăreață sau Forțează Nuova, domina dealul San Marco și oferă o vedere panoramica a orașului și la marea deschisă. Singurul dezavantaj este ca o găsim mai mult închisă circuitului turistic;

5). Square Kremasti, un pătrar din piatră;

6). Monumentul și Casa Memoriala a lui Ioannis Kapodistrias (1777-1861), primul președinte al Greciei independente, între anii 1827-1831. Kapodistrias s-a născut pe insulă, pe atunci parte integrantă din Republica Veneția;

7). Mausoleul lui Dionysios Solomos 1798-1857), marele poet grec care a scris imnul național al Greciei și a contribuit la păstrarea tradiției poetice anterioare;

8). ,,Mon Repos", fostul Palat de Vara Regal - Sf. Mihail și Sf. Gheorghe;

9). Town Hall, sediul Municipalității;

10). Muzeul de Arheologie;

11). Muzeul Bizantin/Antivouniotissa și Muzeul Artei Asiatice;

12). Currency and Coins Musseum sau Banknotes Museum;

13). Parlamentul Ionian;

14). British Cemetery/Cimitirul Britanic;

15). Sinagogă;

16). Biserica Catolică - St. James and St. Christopher;

17). Complexul statuar Herald Durell și Johann Matthias von der Schulenberg din Parcul care mărginește Spinada, vis-a-vis de Vechea Fortăreață. Durell (1766-1827) este fondatorul Academiei Ionice (astăzi închisă). Schulenberg (2661-1747) a fost un aristocrat și militar de carieră, în slujba Veneției.

A fost un tur de forță de patru ore în aceste locuri pe o vreme caniculară. Trebuie un sejur petrecut în insulă pentru a vede totul mai detailat. O croazieră de o zi este frumoasă, dar îți oferă prea puțin timp și spațiu de manevră.

Declar cu mâna pe inimă, deschis, ca este cea mai frumoasă excursie din sejurul meu. A fost planificată la doar două zile după croaziera din Corfu și am beneficiat din nou de serviciile ghidului local, doamna Daniela S. Am plecat din Parga la oră 07:10 către Ammoudia pentru a prelua câțiva turiști romani după care s-a mers către Preveza pentru a trece în Lefkada prin celebrul Tunel pe sub mare (lungime de 1600 m.). Punctul terminus a fost portul Nidri pentru îmbarcare. La intrare în port tronează statuia lui Aristotel Onasis. La orele 10:00 am pornit în croazieră, la bordul vasului Nidri Star. Ghidul a explicat în detaliu etapele voiajului cu opririle de rigoare pe cele cinci insule: Lefkada, Kefalonia, Ithaca, Meganisi și Scorpio.

Vasul a pornit în navigare pe coastă estica trecând pe lângă orasul-port Sivota și Capul Ducați unde se află celebrul ,,Far Luminat din Lefkada", apoi s-a trecut pe coastă vestică pentru oprire la Egremni Beach pentru baie în intervalul 11:15-12:15. Egremni este o plajă imensă, cu porțiuni pline de șezlonguri și umbrele, dar și porțiuni sălbatice. Intr-un asemenea loc am debarcat noi. Plaja este plina de pietriș, însă acest fapt oferă mării o culoare albastru turquaz. Apa este foarte adâncă aproape de mal. Majoritatea turiștilor au coborât direct pe plajă de pe vas, însă cei mai curajoși au preferat să sară de pe punțile vasului. După expirarea timpului am pornit către următoarea destinație de pe coastă vestică: plaja Porto Katsiki. Din păcate am făcut doar fotografii de la distanță. Nu am avut voie să mergem cu vasul la țărm deoarece, conform celor spuse de ghid, ,,Poliția Turistica" interzice acest lucru în plin sezon din cauza ca în apele din jur opresc multe iahturi și bărci mai mici. Ne-am mulțumit cu câteva cadre apoi mai departe către următoarea insulă: Kefalonia. Până la destinație am servit masa pe vas, un meniu constând din barbeque, care a intrat în prețul croazierei. Foarte bun!

Kefalonia, cea mai mare insulă din Arhipelagul Ionic, cu alternarea ei în multe peisaje și frumusețile sale variate. Recunoscută pentru plajele lungi, golfuri pitorești cu ape acvamarin, peșteri impresionante și formațiuni geologice rare, captivante pentru ochii vizitatorilor. Punctul de oprire a fost orășelul Fiscardo, un vechi sat pescăresc, singura așezare rămasă întreaga după devastatorul seism din 12 august 1953. O scurtă ședere pentru relaxare la una din terasele de pe faleza, între 14:10 și 15:10, aveam de ales. Am preferat să fac o plimbare pe străduțele mici si bogate in vegetatie luxurianta din jurul portului. Cel mai mult mi-a plăcut Charalambos Tselentis Square cu atracțiile sale: statuia Broaștei și iazul cu pești exotici. Încă un amănunt. În Fiscardo se mănâncă cea mai bună înghețată din nord-vestul Greciei. Am testat acest lucru și mi-a plăcut la nebunie. În aceste locuri se merită să te reîntorci cândva.

Acasă la eroul lui Homer, anticul Ulise, legendarul erou din Iliada și Odiseea. Exact, a treia insulă din program: Ithaca/Ithaki. Legende, istorie și punct de referință pentru intelectuali. Insulă ospitaliera și romantică, loc ideal pentru vacante liniștite, excursii și explorări. Muntele și marea se combina armonios cu golfulete frumoase și plaje încântătoare, trasee pitorești și sate tradiționale. Așa suna cartea turistica a insulei, dar noi am avut parte de altceva. Programul a cuprins doar o scurtă oprire pentru baie la Golden Beach, între orele 15:50-16:20. Plajă este îngustă cu pietriș mare din abundenta. Nu este amenajată. Am găsit câțiva turiști sosiți cu bărci private care s-au arătat vizibil deranjați de prezenta noastră. Consider ca este inutilă oprirea în acest loc. Organizatorii excursiei pot alege fie popasul în capitala insulei, Vathy, sau alt sat. Trebuie să vezi ceva, nu doar perete stâncos, nisip și pietriș. I-am propus acest lucru ghidului nostru, dar mi-a răspuns ca încearcă să obțină așa ceva în viitor. Când? Nu se știe!

Insulă Meganisi, a patra din program, ne-a oferit o scurtă vizită la Papanikolis Cave între orele 1720-17:30. Peșters a fost folosită ca ascunzătoare de către căpitanul Miltiadis Iatridis, comandantul submarinului Papanikolis Y-2, în timpul războiului italo-grec (octombrie 1940-martie 1941). Echipajul submarinului a efectuat incursiuni în Adriatica urmărind și scufundând nave de transport trupe italiene. Astăzi submarinul este păstrat în Muzeul Maritim din Pireus. Pestera este a doua ca mărime din Grecia. Nu este enormă, ci o peșteră carstica, în momentul de față parțial inundată de mare și care se mărește prin puterea eroziva a mării.

Scorpio, acasă pe insula marelui magnat și armator Aristotel Onasis (1906-1975). Programul include o scurtă vizită pe micuta plajă unde Jackie Kennedy a fost surprinsă nud în 1972 de un paparazzo italian care a vandut fotografia la mai multe tabloide pentru asta primind 600.000 de dolari. Jackie era căsătorită cu Onasis din 1968. Acesta a cumpărat insula în anul 1963, cu suma de 90.000 de dolari. Complet nelocuita, magnatul a ridicat case pentru cei 120 de angajați, cheltuielile pentru amenajarea insulei ridicandu-se la fabuloasă sumă 250 milioane drahme. Pe lângă vila somptuoasă pe care si-a ridicat-o, Onasis a construit multe bungalouri pentru prieteni, în marea lor majoritate staruri de cinema, spre exemplu Greta Garbo. Pe insulă sunt îngropați magnatul și mama sa. În prezent actualul proprietar este Dmitri Ribolovlev, un miliardar rus, care a cumparat-o la 12 aprilie 2013, de la Athina Onasis, unică moștenitoare a magnatului. Miliardarul a dăruit insula fiicei sale, Ekaterina, care intenționează să faca din această un loc ce vacanta și de destindere.

Ultima parte din croazieră a vizat trecerea pe lângă insulele Sparti, Scorpidi care aparțin Athinei Onassis, și Madouri. Ultima este locul unde s-a născut marele poet Aristotel Valaoritis. Aici si-a scris operele. În anul 1990, insulă este declarată muzeu și moștenită de strănepoți.

La ora 18:40 am acostat in portul Nidri. Cu autocarul s-a revenit pe același traseu în Parga, la oră 21:00. A fost o zi lungă și obositoare, dar aventuroasă și extrem de frumoasa. Mi-a plăcut și o recomand cu plăcere.

Un prieten mi-a spus ca este pierdere de timp Albania, dar i-am ignorat sfatul și bine am făcut. Ce are Albania? De ce se tem unii să meargă în această țară? Cred ca aici găsesc ,,o mineriada perpetua", am citat din spusele ghidului local, doamna Daniela S. Fals! Intr-adevar pătrunzi intr-o zonă săracă, dar liniștită și cu semne de prosperitate pentru o masă restrânsă de oameni.

De ce am ales Albania? Pasiunea mea este istoria, studiul asupra trecutului, iar Parcul Național Butrint oferă asemenea perspective. Nu avea sa-mi pară rău pentru cei 50 de euro cât a costast excursia.

Distanță dintre Parga și Butrint via Igoumenita este de 94 km și este parcursă în aproximativ două ore. Din Parga am plecat la oră 07:15, în autocar fiind doar cinci romani alături de englezi, finlandezi, norvegieni și danezi. Am beneficiat de serviciile unui ghid în limba engleză, Jackie, care tot timpul călătoriei a vorbit intr-una. Ne-a informat despre obiectivele excursiei, a prezentat pe scurt istoria Albaniei punând accent mai ales pe perioadă dictaturii comuniste. A trecut repede timpul asclutand- o pe Jackie. La oră 08:50 eram la punctul vamal de la Ktismata-Kakavija. În vamă, am făcut cunostinta cu Vanghiel Xanhi care avea să fie ghidul nostru pentru Butrint. Alt vorbăreț! A salutat în toate limbile celor prezenți în autocar după care s-a lansat intr-o tiradă de neoprit. A prezentat locurile prin care treceam cu autocarul, modul de viață al localnicilor și, evident, istoria Albaniei. Chiar a făcut dese paranteze între regimul lui Enver Hohxa și dictatura lui Ceaușescu. Până la Butrint am vazut puține așezări. Peisajul este predominant muntos, dar lipsit de vegetație. Prima localitate întâlnită în cale, la 25 km de graniță, este satul Mursia. În această regiune totul a fost defrișat și ras din ordinul lui Hohxa pentru a împiedica locuitorii să fugă în Grecia. Dacă priviți atent pe fereastră, o să observați mai multe construcții ciudate sub formă de cupole. Sunt celebrele bunchere construite din ordinul lui Enver Hohxa după 1970. Se temea să fie atacat fin orice parte. Vanghiel a spus ca sunt pe teritoriul albanez un număr de 700.000 de astfel de bunchere. Ideea era să fie unul pentru fiecare zece albanezi și de acolo sa poata duce razboiul. Păcat ca organizatorii excursiei nu includ în program o vizită intr-un astfel de bunchere. O să mai vedeti și alte ciudățenii. În apropiere de orașul Ksmail, poartă de intrare în Parcul Național, pe Lacul Butrint, sunt amplasate instalații de luptă antisubmarin. În anul 1955 a sosit aici, în vizita, Nikita Hrusciov, secretarul general al PCUS. Acesta l-a sfătuit pe Hohxa să construiască o bază pentru submarine pe Lacul Butrint pentru a se apăra de imperialismul occidental. Proiectul avea să fie abandonat mai târziu, dar instalațiile au rămas.

Parcul Național Butrint se deschide imediat după trecerea de orașul Ksmail. Situat intr-o zonă deluroasă și împădurită, în apropiere de graniță cu Grecia, fiind și primul site excavat de italieni în perioada anilor '20. Este un microcosmos din istoria mediteraneană, reprezentând în toate fazele sale de dezvoltare, creșterea și căderea marilor imperii care au dominat regiunea. În zilele noastre se poate vedea un compozit de monumente reprezentând un interval de două mii de ani de la temple elenistice din secolul al IV-lea iHr la fortificații otomane ridicate la începutul secolului al XIX-lea.

Conform mitologiei clasice Butrint a fost fondat de supraviețuitorii care fug din Troia distrusă de ahei. La sosire fiul regelui Prima, Helenus a jertfit un bou ranit pe plajă. Luând această ca un semn bun, locul S fost numit Butrint în sensul ,,bou rănit". Virgilius, în poemul epic Eneida, povestește despre vizită lui Eneas la Butrint în drum spre Peninsula Italica. În timp ce există dovezi datând din secolul al VIII-lea iHr despre Acropole, prima așezare din Butrint este fondata în secolul al IV-lea iHr prin crearea unui sanctuar închinat lui Asclepios/Esculap. Sanctuarul a fost protejat de ziduri fortificate solide. Vizitatorii călătoreau până aici pentru a aduce jertfe zeului Asclepios, să caute remedii pentru boli și pentru a participă la ceremoniile din Amfiteatru. Odată cu expansiunea Imperiului Roman, Butrint devine un oraș înfloritor. Monumente, cum ar fi Teatrul, au dat un aspect roman, și după Caesar și Augustus a fost fondată o colonie, orașul s-a extins printr-un pod și apeduct peste canalul dincolo de câmpie. Orașul acoperea o suprafața apreciabilă cu clădiți publice și private de orice fel. Au fost ridicate temple, fântâni, băi și monumente funerare. În secolul al IV-lea regiunea este pustiita de vandali. Viață orașului s-a schimbat dramatic. Casele, majoritatea din lemn, au fost reconstruite pe rămășițele vechilor clădiri clasice. La finalul secolului al XV-lea și până la jumătatea secolului al VI-lea asistăm la răspândirea Creștinismului prin ridicarea unor numeroase biserici. Orașul devine sediul unei Episcopii, a unui Baptisteriu cu mozaicuri frumoase și Marea Bazilică.

---

VIZUALIZĂRI: 4465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI