Predeal 2015 - Emoţii printre picături de ploaie...

TIPĂREȘTE

A trecut deja o săptămână de la Întâlnirea AFA de la Predeal, timpul aleargă parcă mult prea repede... S-au scris multe despre hotelul Belvedere care cu bune şi rele a fost casa noastră pentru două zile, despre festivitatea de premiere şi despre petrecere. Din unele impresii răzbate entuziasmul sincer al celor ce le-au scris, din altele o nedisimulată dezamăgire în timp ce alte scrieri redau echilibrat evenimentele petrecute săptămâna trecută la Predeal. Este firesc... am fost peste două sute de oameni, fără a socoti şi copiii... Dar poate ar trebui să le cerem şi lor părerea pentru că mi s-a părut că cei mici s-au împrietenit imediat între ei şi s-au distrat de minune.

Oare ce aş mai putea scrie eu? Probabil că nu mare lucru... Dar cana de ceai a soţului meu nu-mi dă pace... Nu, nu vă grăbiţi să credeţi că am luat-o razna. Am participat la tombolă şi am primit de la doamna Ileana din Timişoara - @hlli - două căni: una dintre ele cu o imagine-simbol din centrul frumosului oraş de pe Bega, cealaltă cu hotelul Belvedere pe care scrie "Am Fost Acolo Intalnirea AFA Hotel Belvedere Predeal 27-29 martie 2015".

Doamnă Ileana, am reuşit să vă mulţumesc la Predeal. Vă mai mulţumesc încă o dată şi din partea soţului meu care este mândru că „Am fost acolo, la Predeal...”, drept pentru care a devenit proprietarul cănii ce atestă participarea la acest eveniment. Iar mama a fost încântată de cana-suvenir din oraşul dumneavoastră pentru că a locuit câţiva ani la Timişoara şi cunoaşte oraşul foarte bine. Mama iubeşte Timişoara, este oraşul tinereţii şi studenţiei ei de care s-a despărţit în 1968 când s-a mutat la Bucureşti. În 1969 m-am născut eu...

Mi-am dorit din tot sufletul să particip la Întâlnirea AFA de la Predeal, mai ales că anii trecuţi nu am reuşit să ajung. Mă întâlnisem în Bucureşti cu iulianic, amero, roth, mecut, Cristina65, larissa2015, violetabalasa, alinaro, johnnyredlabel, Marian Preda... Am primit cadou de Crăciun de la @amero iar Iepuraşul a venit anul trecut la mine tocmai din Austria, de la @claudiu71. Am vorbit de mai multe ori la telefon cu @Mireille dar n-am reuşit să ne vedem până acum deşi Râmnicu Vâlcea este pentru mine acasă în aceeaşi măsură ca Bucureştiul... Am făcut planuri vara trecută cu @sunflower pentru o vacanţă la Alba Iulia dar ne-a prins potopul acasă la noi, aproape de Horezu. Podul care făcea legătura cu ”lumea dezlănţuită” s-a rupt, noi am fost izolaţi tot concediul iar întâlnirea cu Floarea Soarelui s-a amânat. Nu-i nimic, n-o veni potopul şi la vară! Ajungem noi şi la Alba Iulia... până atunci privim CD-ul pe care l-am primit de la @sunflower, la fel ca toţi participanţii la întâlnirea de la Predeal. Mulţumim, @sunflower!

Nu e de mirare că-mi doream să particip la marea reuniune a familiei AFA! Am hotărât împreună cu soţul meu să facem tot ce se poate ca să nu lipsim anul acesta, mai ales că Predealul nu e departe de Bucureşti. Soţul meu a plătit avansul chiar în prejma Crăciunului. Adică, nu ştiu sigur... poate că Moş Crăciun mi-a îndeplinit această dorinţă...

În decembrie mi se părea mult, mult de tot până la Întâlnirea AFA dar zilele au zburat pe negândite şi iată-ne în luna martie! Am hotărât să mergem la Predeal cu trenul particular Hyperion ce aparţine Softrans Craiova şi circulă pe ruta Craiova - Bucureşti - Braşov şi retur. Curat, civilizat, frumos şi... ieftin! Rezervările se fac on-line sau telefonic iar preţul unui bilet din Bucureşti până în oricare staţiune de pe Valea Prahovei este 19 lei preţ întreg şi 8,50 lei pentru copii, elevi, studenţi, pensionari.

Pentru noi Întâlnirea AFA a început vineri dimineaţa în Gara de Nord. Făcusem rezervare la tren şi pentru @Mireille care sosise din Râmnicu Vâlcea cu o seară înainte. Emoţii... ne-om găsi oare... punct de reper Mc Donalds... furnicar de lume în Gara de Nord... n-am auzit telefonul din geantă dar până la urmă ne-am întâlnit. Văzut, plăcut, vorbim parcă ne ştim de-o viaţă... ce-i drept mai vorbisem noi şi la telefon... Trenul i-a plăcut şi Mirelei, este o variantă foarte comodă de călătorie spre Braşov. Ne-a spus că e la fel cu cele din Olanda şi s-a mirat că este atât de ieftin. Ai internet, automat pentru cafea, apă, sucuri- civilizat, frate!

Am ajuns la Predeal în mai puţin de două ore, timp în care eu şi Mirela nu ne-am săturat de vorbă. Despre viaţa noastră de zi cu zi din care face parte şi AFA, despre familie, despre oraşele în care trăim, despre vacanţe trecute şi viitoare... Despre bucurii şi necazuri...

Predealul ne-a întâmpinat cu vreme umedă şi rece şi străzi pustii. Am luat un taxi din gară şi în câteva minute am fost sus, la Cioplea. Mă rog, Belvedere... Într-o clipă a zburat spre noi Maria-@maria55-din Eforie Sud. Ne-a pupat, ne-a îmbrăţişat, ne-a contaminat cu entuziasmul ei molipsitor. Şi cu Maria vorbisem la telefon şi făgăduisem că vom petrece câteva zile la Eforie. N-a fost să fie atunci... am avut necazuri acasă... au trecut... Maria, ne-ar fi drag să te vizităm la vară.

După ce ne-am desprins din braţele Mariei ne-a luat în primire Camelia-@roth. Am primit ecusonul şi Ţertificatul care să ateste prestaţia mea la Întâlnirea de la Predeal. Mulţumim, Camelia! Pentru Predeal, pentru Herăstrău, pentru Iepuraş şi Moş Crăciun, pentru timpul din viaţa ta care-l dedici celor din jurul tău între care mă bucur că sunt şi eu.

Mândră din cale-afară, cu ecusonul de gât am trecut la recepţie. Am primit camera 309, liftul era liber pentru că nu sosise încă cea mai mare parte a participanţilor la întâlnire. Am avut noroc... de fapt noi avem noroc mereu în concediu, de vreme bună şi de camere bune... La Predeal, vremea a fost urâtă dar nu ne-a deranjat iar camera a fost surprinzător de bună având în vedere ce-au povestit unii dintre colegii noştri care sunt convinsă că au dreptate. Am avut camera din capătul coridorului, lângă liftul de serviciu şi oficiul cameristelor, mult mai mare decât celelalte camere pe care le-am văzut în poze şi prin uşile deschise. Cald, chiar prea cald în cameră, instalaţii sanitare fără defecte, baie fără mirosuri ciudate, curat, prosoape şi aşternuturi fără reproş, televizor mic şi vechi dar în stare de funcţionare. Saltele prea tari pentru mine, perne incomode dar nu poţi fi pe placul tuturor din acest punct de vedere... Le -a reparat Costel veiozele cât timp am fost la festivitatea de premiere...

O singură nemulţumire am referitor la cameră: înţeleg eu paturi separate, dar unul dintre paturi este băgat într-o firidă. Deci, l-am băgat pe Costel în firidă pentru că eu, ştiţi deja, sunt claustrofobă! Din patul meu nu-l vedeam aşa încât aveam impresia că vorbesc singură... Doamne fereşte... Lăsând gluma la o parte, camerele de genul acesta fiind mult mai mari ar putea fi amenajate pentru familiile cu copii, cu pat matrimonial şi pat de o persoană.

La micul dejun am găsit ce să mâncăm însă aş fi preferat mai puţine sortimente dar de calitate mai bună. De restul nu mai vorbesc, s-a spus deja destul.

Cu toate că ploaia nu contenea, vineri am coborât pe jos până în centrul Predealului în căutarea unei farmacii. Drumul este într-o stare jalnică, gropi, bucăţi de trotuar distruse. Vile cu porţile ferecate, înghesuite ca sardelele... Nu mi-a plăcut, nu are ce să-ţi placă... Cum ni se făcuse foame am mâncat la restaurantul Dragului. Foarte bun, nu tocmai ieftin dar se pare că am fost inspiraţi că nu am mâncat la Belvedere.

Când ne-am întors la hotel atmosfera era mult mai animată. M-am revăzut cu mare bucurie cu amero, iulianic, larissa2015, cristina65, cu johnnyredlabel şi soţia lui, cu Marian Preda... Pupat, îmbrăţișat... Cu Violeta Bălaşa... dragii mei, am văzut eu multă lume de toate felurile până acum dar atâta entuziasm sincer ca la Violeta în clipa în care îmbrăţişează oamenii care-i sunt dragi n-am văzut la nimeni! O îmbrăţişare a Violetei face cât un milion de cuvinte frumoase şi topeşte tone de gheaţă într-un minut...

Pe „colegul” Zoazore l-am găsit pe culoarul de la etajul 3 sau mai bine zis ea m-a găsit pe mine. Uşa unei camere s-a deschis şi o doamnă pusă pe şotii a rostit: ”Bună, eu sunt colegul Zoazore.” Am privit spre domnul soţ... A, dumnealui e colegul Zoazore! Nu, nu, @Zoazore este doamna... Am priceput. M-a amuzat teribil şi am fost totodată încântată că prietena Zoazore chiar voia s-o cunoască pe Floria, ”această doamnă drăguţă care se tot plimbă prin Bulgaria”. Drăguţă eşti tu, scumpa mea Zoazore, cu veselia ta, cu glumele tale care destind pe dată atmosfera.

M-am bucurat să-i cunosc pe @Paty şi pe soţul ei. Am auzit-o ca prin vis pe @Paty spunând: ”Ea este Iepuraşul de Paşte de anul trecut!” Ce legături ai creat @roth între noi cu jocul propus de Crăciun şi de Paşte...

Am vorbit cu @doinac24 ca două vechi prietene, deşi nu ne văzusem niciodată. Despre băieţii noștri apropiați ca vârsta, despre ritmul infernal al vieţii pe care-o trăim şi care ne-ar copleşi dacă n-am avea familia aproape, despre dragele noastre mame care bucătăresc pentru nepoţii lor. Mi-a făcut mare plăcere întâlnirea cu tine, Doina.

I-am cunoscut pe Domnul Traian Leuca şi pe soţia dumnealui, calzi şi prietenoşi. I-am simţit aproape şi am fost surprinsă să aflu că Doamna ştia câte ceva despre mine de la Domnul Traian. Să mai spun cât de bucuroasă am fost? Am întâlnit-o pe @nicole33, discretă şi aparent reţinută, o doamnă extrem de obiectivă şi echilibrată cu care mi-ar fi fost drag să stau mai mult de vorbă. Sunt convinsă că ne vom revedea. Aşteptam de multă vreme s-o cunosc pe Dana Necula iar în clipa în care ne-am văzut mi s-a părut că ne ştim de-o viaţă. Întâlnirea cu @sunflower a fost încărcată de emoţie... Pregăteşte-te, Larisa-Sunflower, la vară nu mai ratăm vizita la Alba Iulia!

Ei... focul de tabără l-am văzut prin reprezentant... l-am desemnat participant pe Costel care a băut vin fiert, a rezistat cu stoicism în ploaie şi mi-a relatat evenimentul. Eu am rămas de vorbă în recepţie cu @maria55 şi am avut o surpriză demnă de emisiunile TV- am întâlnit-o pe @teona, o colegă dragă pe care n-o mai văzusem de aproape 20 de ani! Iar surpriza nu se opreşte aici, eu şi @teona eram împreună la masa nr. 10... cum să nu mă bucur eu de prima mare Întâlnire AFA la care am participat?!

Cum aproape toată lumea a ieşit la focul de tabără, am avut norocul s-o prind câteva clipe singură pe Mama Michi. Da, am avut noroc pentru că multă lume voia s-o cunoască pe Mama Michi... Am profitat din plin de cele câteva minute de linişte şi am ascuns bine în sufletul meu fiecare cuvânt al Mamei Michi. Nu pot spune altceva decât: Sărut mâna!

Am stat la masa 10 alături de @mecut, @cristinaoranici, @teona, soţii doamnelor, @BogdanDSN şi soţia sa. Cu toţii se cunoşteau de anul trecut de la Mistral Moieciu, eu şi soţul meu am fost adăugaţi grupului lor. Ne-am simţit foarte bine alături de ei, pot zice şi eu „Masa 10 a fost grozavă, cea mai grozavă!” Aşa au spus aproape toţi cei care au scris înaintea mea despre oamenii alături de care au stat la Predeal. Şi este adevărat... înseamnă că ne-am simţit bine cu toţii... Toate mesele au câştigat deci titlul de „Cea mai grozavă masă”.

Eu n-am băut din afinata @teonei, nici din ţuica adusă de CristinaOranici, nici din vinul soţului lui @mecut, dar Costel le-a apreciat pe toate şi vă mulţumeşte. Promite de pe acum că la anul va veni cu ţuică de prune făcută de noi la Vâlcea, veche de vreo 20 de ani. Eu beau numai fiartă de Crăciun şi Anul Nou dar garantez că e taaare bună.

Sâmbătă, pe o ploaie torenţială, am fost la Mânăstirea Sf. Nicolae din Predeal. Acolo ne-am întâlnit cu cele două Larise ale noastre - @larissa2015 şi @sunflower. Măicuţele şi preotul de la mânăstire ne-au întâmpinat cu multă căldură şi ne-au sfătuit să revenim vara când curtea împrejmuită de brazi devine un colţ de rai.

Am dormit după amiaza ca să fiu în formă seara... La festivitatea de premiere am avut emoţii ca la şcoală, m-am bucurat, am aplaudat, am sperat că nu vor fi scoşi în faţă decât primii clasați ca să nu mă fâstâcesc... De ce ţi-e frică nu scapi... am primit şi eu o diplomă, nu ştiu cât de meritată dar cu care m-am lăudat la băiatul meu, la mama şi la tata. Şi da, recunosc... m-a luat ameţeala când am primit diploma de la Cornel şi n-am mai spus două vorbe la locul lor. Nu-mi este ruşine... Cum ar putea să-mi fie ruşine de oamenii pe care-i consider apropiaţi mie? Să promit acum că anul acesta voi scrie mai mult şi că voi putea lega câteva cuvinte cu înţeles la festivitatea de anul viitor... De felul meu nu fac promisiuni dar voi încerca sa fiu alături de voi toţi!

La festivitatea de premiere am stat alături de @doinac24 şi de @kikiritzi. Am scris odată un ecou la impresiile lui @kikiritzi despre Balcic în care povesteam cum am întâlnit-o cu ani în urmă pe doamna Ghinca Iliescu, românca din Oraşul Alb despre care citisem în Formula AS. Am fost atât de bucuroasă când am aflat că de atunci Kikiritzi îşi dorea să stea de vorbă cu mine! Am câştigat o prietenă, am aflat că în afara pasiunii pentru Balcic ne mai apropie ceva... băieţii noştri au acelaşi nume de botez şi aproape aceeaşi vârstă.

În afara emoţiilor care m-au copleşit m-a dat gata explozia de bucurie a Mamei Michi din clipa în care a primit Premiul I. Da, eu cred că Mama Michi merită Premiul I pentru o viaţă de om trăită frumos, pentru capacitatea ieşită din comun de a lua ce-i mai bun din tot ce o înconjoară, pentru curaj şi generozitate! Într-o lume care-şi pierde pe zi ce trece reperele, Mama Michi este pentru mine un model, mi-a oferit cu căldură şi delicateţe o lecţie pe care o voi rememora de câte ori îmi va fi greu de acum înainte.

Şi apoi iarăşi am petrecut... am dansat cât am putut... m-au durut picioarele vreo două zile după petrecere... Am reuşit să stau de vorbă un pic cu @crismis şi soţul ei despre copiii noştri frumoşi, deştepţi şi cuminţi (că doar sunt ai noştri, nu-i aşa?) aflaţi la vârsta la care-și caută drumul în viaţă. Vor reuşi, am mare încredere în ei dar asta nu înseamnă că noi, părinţii, nu ne „perpelim” de grija lor. Cristina, m-am simţit tare bine după ce am vorbit cu tine şi cu soţul tău despre copii şi despre neliniştile lor şi ale noastre.

Tombola a fost un alt prilej de bucurie pentru mine. M-am înscris fără a sta pe gânduri apoi nu ştiam ce să dăruiesc. Mai multe obiecte au reprezentat pe rand cea mai potrivită alegere pentru tombolă. Cu două zile înaintea plecării la Predeal mi-am chemat în ajutor cel mai bun prieten, soţul meu Costel. Am decis împreună: albumul cu imagini din Belgrad, cumpărat dintr-o librărie cochetă de pe Knez Mihailova, principala arteră pietonală a capitalei Serbiei. În luna noiembrie a anului trecut am fost într-o excursie la Belgrad. Ne-a plăcut tare mult oraşul cu parcuri aurite de soarele blând al sfârşitului de toamnă, cu biserici monumentale, cu cetatea din care priveşti fascinat confluenţa Savei cu Dunărea, cu restaurante în care se mănâncă tare bine la preţuri incredibil de mici. Oraşul cu cei mai înalţi oameni pe care i-am văzut până acum... Albumul a ajuns la o tânără drăguţă cu un coplilaş mic în braţe care mi-a mulţumit cu emoţie în glas, topindu-mă şi pe mine. Mi-a spus că-şi doreau să viziteze Belgradul... peste câţiva ani când băieţelul va mai creşte... Mă bucur că albumul a ajuns la o familie tânără care plănuia să vadă Belgradul! L-am cumpărat cu drag, l-am răsfoit cu plăcere, l-am dăruit din suflet... Nu ştiu cum o cheamă pe tânăra doamnă care a primit albumul dar îi doresc cele mai frumoase vacanţe alături de familia ei minunată!

După tombolă iar am dansat, am vorbit, am admirat lumea care se distra... am petrecut zile frumoase alături de voi toţi şi sper să ne vedem sănătoşi şi anul viitor. Obişnuiesc să spun că am ajuns la jumătatea vieţii (într-un scenariu optimist în care voi trăi 90 ani), aşa că am învăţat să nu mai pornesc la drum cu mari aşteptări pentru a evita dezamăgirile dureroase. Ştiam că vom fi mulţi la Predeal, ştiam că Belvedere nu este cel mai tare hotel de pe Valea Prahovei... ştiam că unii oameni sunt veseli alţii reţinuţi sau chiar distanţi, unii vorbăreţi alţii tăcuţi... optimişti incurabili ori pesimişti fără motiv... Ştiam că nu voi putea vorbi cu toată lumea deşi mi-aş fi dorit... Ei, bine aşteptările mele au fost mult întrecute! Cu unii dintre voi m-am îmbrăţişat, cu alţii am schimbat câteva cuvinte sau am vorbit pe îndelete, unora v-am zâmbit, copilaşii m-au cucerit... Dar pe toţi v-am privit cu drag şi m-am bucurat că Am fost acolo, la Predeal, cu voi!

Ştiu că am repetat cuvinte precum bucurie, încântare, mulţumire, suflet dar nu cunosc altele care ar putea defini ce am simţit în zilele petrecute la Predeal. Pentru toate acestea vă mulţumesc tuturor, îi mulţumesc lui Cornel şi celor care au muncit pentru ca nouă să ne fie cât mai bine!

Până ne vom întâlni din nou va doresc sănătate, lumină în suflet şi cele mai frumoase călătorii alături de cei dragi vouă!

---

VIZUALIZĂRI: 2967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI