De fiecare data cand sunt intrebata cum a fost in Volterra, primul raspuns care imi vine in minte este “bun”, in Volterra a fost... bun! :) Cu riscul de a parea oprita in dezvoltare la nivelul de jos al piramidei lui Maslow, acela al trebuintelor primare, marturisesc putin rusinata ca cel mai mult si mai mult mi-a placut mancarea, apoi orasul, atmosfera si toate celelalte. Din pacate si sotului i-a placut bucataria toscana, atat de mult incat acum, intorsi acasa, de cate ori ii pun ceva de [...] — citește