La plecare in concediul nostru, ne-am propus ca prima destinație in Franța, la Atlantic, să fie orașul La Rochelle. Dar, pentru că noi am plecat intr-un concediu ”fără rezervări ”, nu am găsit cameră la hotel in acest oraș, nici pe site-urile specializate, nici cu ajutorul unui amabil hotelier din Besancon. Așa cum v-am spus in relatările anterioare, am stat la Rochefort, la aprox. 30 Km de La Rochelle. Cand am plecat spre La Rochelle, ne-am spus că mai bine să lăsăm [...] — citește

Un prieten de-al nostru, ne spunea mereu: ‘’oceanul e altceva, nu se compară cu marea”. Nu prea l-am luat in seama. ”Ce altceva ar putea fi, imi spuneam? Exagereaza! Cu ce ar fi mai deosebit fata de Marea Neagra sau alte mări pe care le-am vazut? ” In dimineața in care am vazut pentru prima oară Oceanul Atlantic, urma să ii dau dreptate. După ce am luat micul dejun la un hotel Ibis din Rochefort, am plecat să vizităm regiunea. In prima zi ne –am propus să vedem [...] — citește

Am petrecut un week-end de vis la Poitiers, la parcul european al imaginilor in miscare, Futuroscope. Parcul a fost deschis in 1987 ca urmare a unui proiect al imaginatiei unui politician local, atragand anual mai multe milioane de vizitatori. Orice fel de tehnologie vizuala care se poate imagina se gaseste aici gratie tehnologiei IMAX: ecrane inalte de 7 etaje, de 900 m2, un ‘covor magic’, un ecran de apa, sali cu scaune ce simuleaza miscarile de pe ecran, o sala de dans … cu roboti, [...] — citește

Am fost la Poitiers si prin imprejurimi in 1995 si mi-am dorit sa revin macar o data, sa le arat alor mei ce-am vazut eu cu ochii proaspat deschisi dupa intunericul de dinainte de ’89. Si a venit vremea. Iulie 2012. Poitiers, oras vechi, universitar, fara industrii, stradute inguste... Futuroscop, un parc de distractii axat pe imagine/cinematografie/tehnologii ale viitorului. Totul intr-o zona minunata, presarata cu orasele si satuce cochete, incremenite in istorie si totusi deosebit de [...] — citește

Cand ploua in Bretania cateva zile la rand, acest tinut batut de vanturile din vest imi pare anost, rece si gri, precum o neclintita “tara de piatra” ai carei locuitori n-au inventat inca cele 7 culori ale curcubeului. E un tinut greoi, bacovian, format din case inalte de piatra, biserici cenusii ce parca te strivesc sub greutatea lor doar privindu-le, din megalitii celtici gen “Stonehendge” numiti “dolmene” si “menhire” sau din cimitire ciudate cu morminte din piatra pe care [...] — citește