Cum s-a ivit o mini vacanță pe neprevăzute în Germania am dat imediat search pe Booking căutând cazare pentru o noapte. Am fi putut parcurge cei aproape 2000 km dintr-o bucată dar totuși nu eram nici la raliu, nici presați de timp și mai bine să ajungem acolo unde ne-am propus decât altundeva... Deci am căutat și ne-a făcut cu ochiul acest hotel cu notă mare și recenzii foarte bune. Pot spune că a fost o alegere foarte inspirată și chiar peste așteptări. Din autostradă [...] — citește

Buna ziua! Nu m-am putut abtine sa nu spun cateva cuvinte despre Melk. Aceasta localitate si Abatia deopotriva le-am descoperit din intamplare in 2007, la prima noastra iesire in Europa. Am avut senzatia ca totul e dintr-o atmosfera de poveste: stradutele mici cu oameni si masini, flori la toate ferestrele, ba chiar si o pisica intre flori, curatenie peste tot, oameni zambitori si binevoitori! Ce sa mai zicem?! In fiecare an cand plecam in Europa, Melk e nelipsit din itinerar. Iar despre Abatie [...] — citește

Stift Melk sau Abatia Melk e inclusa in multe circuite turistice la categoria 'am fost pe acolo', adica superficial. Abatia Melk este un centru cultural din trecut si prezent. Dupa curtea interioara mergeti la casa de bilete, unde pentru 10 eur /persoana (daca nu este inclus in circuit) puteti vizita: -muzeul manastirii. Este organizat in 11 camere, fiecare avind o semnificatie artistica, istorica sau religioasa. In camera numarul 8 este expusa lucrarea "Omul intreg". -holul de marmura [...] — citește

Anul trecut am hotarat sa facem concediul in Austria la Viena. Am cautat cazare pe "Am fost acolo" si din mai multe reviewuri am hotarat sa ne cazam la pensiune Lucinel 2 (vezi impresii). Cum la pensiune intrarea se facea dupa ora 18 noi ajungand in Viena mai repede am hotarat sa mergem pana la ABATIA MELK (manastirea care a fost sursa de inspiratie pentru Umberto Eco in romanul Numele Trandafirului). Manastirea se afla la aproximativ 90 km de Viena (aproximativ o ora pe autostrada). [...] — citește

Dupa popasul la Krems (vezi impresii) ne continuam drumul spre Lofer. Pentru a vedea cat mai multe ne hotaram sa urmam cursul Dunarii pe o sosea. Si nu am avut ce regreta. Drumul urmareste, mai aproape sau mai departe Dunarea, pe care o vedem mai repede ca un rau mai mare, decat Dunarea pe care am cunoscut-o in copilarie la Giurgiu si mai tarziu in multe locuri din tara. Cu toate acesta am vazut mult mai multe vapoare de pasageri mai ales, dar si de marfa, ca pe portiunea romaneasca a [...] — citește