Noaptea se lăsase peste Prapastiile Zarnestilor când am pornit spre Cabana Curmătura. Frontalele luminau doar câțiva metri de potecă, iar dincolo de cercul de lumină se întindea întunericul pădurii. Din loc în loc, printre peticele de zăpadă, vedeam brândușe și ghiocei. Din când în când ridicam privirea spre cer. Spectacolul era pe cinste: stelele străluceau puternic deasupra pereților albi ai Craiului. Era o seară liniștită, fără vânt și fără frigul aspru pe care [...] — citește

Ora 5 dimineața. Noapte beznă. Liniște de cabană montană. Sau, cel puțin, era liniște până ne-am pornit noi – echipa de „ce-ar fi să nu dormim deloc și să urcăm un munte” . Pe banca din fața Cabanei Curmătura, Portocală, motanul oficial de serviciu, ne privea nedumerit: ce-o avea specia asta de oameni să plece fix când el păzea cu atâta dedicare cabana? Noi însă aveam planuri mari: Creasta Nordică a Pietrei Craiului. O linie de piatră subțire și necruțătoare, o [...] — citește

Experiență dezamăgitoare. Drumul din București până în Săticul de Sus (Rucăr) a fost relativ ok, cu lucrări pe o porțiune de aproximativ 20 km înainte de Rucăr, unde se stă puțin la semafoare. La sosirea la pensiune, în jurul orei 12:00, am fost întâmpinați de o doamnă care, în loc de traditionalul „Bine ați venit” , ne-a cerut să plătim „check-in matinal contra cost” – deși la acea oră nu se mai poate numi „matinal” . Pentru că am refuzat, am fost [...] — citește

După Scoția, corpul meu a zis că vrea pauză. L-am ascultat. A tăcut o vreme, apoi a început să se vaite că îi lipsește muntele. Mie îmi era dor de Crai, el voia Netflix. Până la urmă am câștigat eu (cu promisiunea că-l las să stea întins după tură).   Tura de revenire a fost în Piatra Craiului, mai exact pe Padina Lăncii – o vale de abrupt, cu  forma de lance, de unde și numele. Valea se termină în Poiana Închisă, iar de  acolo poți urca spre creastă pe la [...] — citește

Munții Piatra Craiului, sau Craiul, așa cum îi spun cu drag iubitorii muntelui, o ceartă calcaroasă  întinsă leneș între Bucegi și Făgăraș. Acest „dinozaur de piatră” ascunde comori care se arată doar celor dispuși să depună puțin, sau uneori mai mult efort. Un astfel de traseu este cel prin Canionul lui Anghelide, unde se află și formațiunea stâncoasă spectaculoasă numită Degetul lui Anghelide. Traseul a fost descris pentru prima dată de Nicolae Anghelide în [...] — citește