Una din cele mai frumoase zile petrecute în insula Rhodos a fost cea în care am vizitat Mânăstirea Filerimos. De ce? Pentru că a fost un efort mai deosebit, am petrecut timp în natură, într-un cadru foarte frumos, a fost o plimbare pe jos, așa că nu-mi rămâne decât să vă povestesc și să vă invit și pe voi acolo, măcar și virtual! În vacanța precedentă din Rhodos din 2015, a fost marele nostru regret, că nu ajunsesem aici la mânăstire, iată deci acum aveam un motiv [...] — citește

Am mai fost în Rhodos acum 7 ani, în 2015 mai precis. Atunci am povestit pe îndelete despre aventurile noastre pe insulă, vezi rw, de la cățărat pe stânci la castele, sau vizitat plaje, parcuri și locuri cu izvoare reci, ori doar plimbări prin capitală. Dar nici așa nu am reușit să acoperim cam tot ce se putea și iată, anul acesta am avut ocazia să ne întoarcem. Am luat biletele doar cu vreo trei săptămâni înainte, neștiind exact dacă vom putea pleca sau nu. Câteodată [...] — citește

Cu forțe proaspete după cafeaua și sucul băute la Empona vezi impresii, ne continuăm călătoria prin „măruntaiele” Rhodosului înaintând spre vest. Din așezarea situată la cea mai mare altitudine de pe insulă vom coborî pe șoseaua șerpuitoare către mare, întovărășiți permanent de aceleași păduri de pini și de nelipsitele livezi de măslini. Străbatem micul sat Kritinia, populat de numai 500 de suflete, al cărui nume înseamnă „mica Cretă” , căci a fost [...] — citește

Alt preambul. Pentru că orice poveste trebuie să aibă un început... În ianuarie 1933, inspirate de o broșură de promovare a turismului în Rhodos editată de italieni, două tinere originare din SUA, eleve la Școala Americană de Studii din Atena, s-au îmbarcat pe un vapor și au descins pe insulă. Au vizitat capitala, după care au angajat un localnic care le-a plimbat cu mașina prin satele din interior, și s-au oprit la Empona. Acolo au stat de vorbă, potrivit jurnalului [...] — citește

„- Ești fericită? am întrebat-o pe E. - Da, mi-a răspuns ea. Sunt fericită într-un fel nou, așa cum n-am mai simțit vreodată. Unul grecesc. Știam ce vrea să spună, căci fericirea aceea animalică, pură, negândită se confunda cu felul de a fi al grecilor. Ea izvora dintr-o stare de bine, de veselie, mai simplă și mai naturală decât în alte locuri și în alte clime. Era atributul primordial al insulelor acelora bătute de soare pe care Dumnezeu le alesese drept [...] — citește