Cine nu il iubeste pe Mos Craciun? Inca dinainte de a se naste i-am promis copilului (si mie insami) ca vom merge in Tara lui Mos Craciun. Am vrut sa fie suficient de mare sa isi aminteasca peste ani, dar in acelasi timp suficient de mic sa mai creada in Mos Craciun. Review-ul de fata isi propune doar sa va ofere o imagine de ansamblu asupra unei excursii in Laponia organizata pe cont propriu, un mini ghid pentru cei care va doriti sa il vizitati pe Mos Craciun dar care nu dispuneti de sumele [...] — citește

Părăsind Jyväskylä şi Hotel Cumulus, itinerariul ne poartă spre nord, la Rovaniemi. Şoseaua bună, macată, trece prin păduri, pe lângă lacuri şi este pe alocuri mărginită de plase metalice, protectoare pentru animale. De altfel, remarcăm că încep să se înteţească indicatoarele de avertizare "Atenţie, reni!". Alături de drum, lângă pădure, căsuţele poştale acoperite şi ele cu iarbă, par ale nimănui. Doar o mică alee trădează faptul că pe aproape, afundată [...] — citește

Am plecat luni dimineața (27 mai) din Lahti în direcția Rovaniemi, aproximativ 750Km, același drum drept, care traversează o sumedenie de lacuri mai mari sau mai mici. Interesante sunt podurile peste lacurile mici care sunt aproape la nivelul apei. Traficul este lejer, nu întâlnești decât localnici grăbiți, rulote cu numere de Germania sau camioane foarte lungi, cat un tir normal plus încă o remorcă. Cei mai mulți turiști sunt ruși și nemți. Mașini cu numere de România nu [...] — citește

De îndată ce ferryboat-ul a acostat pe malul finlandez, am coborât cu mașina și am urmărit Gps-ul pe drumul spre centru. Prima impresie: un oraș prăfuit, aglomerat și în care se construiește foarte mult, de la drumuri la clădiri. Portul este locul unde am găsit parcare, aprox. 4 Eur ora, locul unde începe orice tur al orașului și locul unde găsești punctul de informare turistică. Parcarea era de fapt pe marginea trotuarului, după care venea o bandă marcată pentru [...] — citește

Țara fără hoți Privit dinspre cer, desenul proporţionat al pădurilor ce armonizează graniţa ascuţită a holdelor transilvănene, retrocedate localnicilor în trepte, dă impresia unei expoziţii de secvenţe, când rotative, când pătrate, cu nuanţe galben-verzui, dirijate de lumina soarelui de august. Curând, apare gulerul alb al Carpaţilor cu firicele lucioase de apă şi hăuri alpine la fel de spectaculoase ca şi cele din Munţii Stâncoşi ai Americii. În zonele de [...] — citește